Într-o zi de muncă obișnuită, doi angajați cu același nivel de experiență, aceleași studii și aceleași responsabilități termină programul la aceeași oră. Unul pleacă acasă cu un salariu complet, celălalt – cu aproximativ 84 de bani pentru fiecare leu câștigat de colegul său. Ceea ce îi deosebește este genul. Aceasta este realitatea „tăcută” a inegalității salariale de gen în Republica Moldova, cunoscută și sub numele de gender pay gap. Potrivit datelor publicate de Biroul Național de Statistică, femeile au câștigat în anul 2023, în medie, cu 15,6 % mai puțin decât bărbații (84,4% din câștigul salarial mediu al bărbaților). Exprimată în valoare absolută, discrepanța salarială pe sexe a constituit, în medie, circa 2071,5 lei. Astfel, câștigul salarial mediu lunar brut al femeilor, în anul 2023, a constituit 11237,2 lei, iar al bărbaților – 13308,7 lei. Dincolo de procente, această diferență ascunde ani întregi de muncă neplătită corespunzător, oportunități ratate și un potențial uman irosit. Bunăoară, o femeie care muncește 40 de ani ajunge să câștige o sumă totală semnificativ mai mică comparativ cu un coleg bărbat cu aceleași studii și experiență, din cauza acestei diferențe anuale de 15,6% în salariu. Conform Raportului de țară în domeniul egalității de gen (ProGen, 2022), după ajustarea pentru factori precum educația, vârsta și experiența profesională, decalajul salarial poate fi chiar mai pronunțat pentru femeile aflate în vârstă reproductivă și cele care au copii. Dincolo de impactul individual, gender pay gap-ul are consecințe macroeconomice importante pentru Moldova. O forță de muncă feminină subremunerată înseamnă o putere de cumpărare mai scăzută pentru femei, limitând consumul și, implicit, creșterea economică. De asemenea, această inechitate poate demotiva femeile să intre sau să avanseze în anumite sectoare, ducând la o subutilizare a talentului și a potențialului uman. Mai mult, diferențele salariale pot contribui la inegalități mai mari în ceea ce privește pensiile și securitatea financiară la vârsta a treia, perpetuând vulnerabilitatea economică a femeilor. Și, totuși, de ce există această diferență? Fenomenul nu are o cauză singulară. Este o combinație de factori vizibili și invizibili, de stereotipuri, politici incomplete și istorii personale. Iată câțiva dintre cei mai relevanți: Segregarea ocupațională. Femeile lucrează în proporție majoritară în sectoare precum educația, sănătatea sau asistența socială – domenii esențiale, dar slab plătite. Evaluarea inegală a muncii. Munca „feminină” este deseori subapreciată. Chiar dacă presupune efort, responsabilitate și competențe, este plătită mai puțin. Responsabilitățile familiale. Pauzele de maternitate, grijile casnice și flexibilitatea impusă de viața de familie reduc șansele femeilor de promovare sau salarizare echitabilă. Potrivit Raportului de țară în domeniul egalității de gen, o femeie angajată lucrează în medie cu 1,6 ore pe zi mai mult decât bărbații din cauza sarcinilor de îngrijire a gospodăriei și a familiei. Chiar dacă bărbații se implică tot mai mult în activitățile casnice, femeile angajate petrec zilnic cu 2,1 ore mai mult pentru îngrijirea copiilor, activități casnice etc. Discriminarea directă. Deși ilegală, persistă în forme subtile. Femeile nu sunt întotdeauna plătite la fel ca bărbații, chiar dacă fac aceeași muncă. Tavanul de sticlă. Accesul la funcții de conducere este mai limitat pentru femei, iar acolo unde deciziile înseamnă și salarii mai mari, diferențele devin și mai vizibile (vom reveni neapărat cu un alt articol unde vom explica acest fenomen). Cum arată inegalitatea în diferite sectoare? Pentru a ilustra concret amploarea gender pay gap-ului în Moldova, este esențial să analizăm date sectoriale specifice. Sectorul Educației. În acest sector, unde predomină forța de muncă feminină, diferența salarială poate părea mai mică în termeni procentuali (de exemplu, în jurul a 10-12%). Cu toate acestea, având în vedere că salariile medii în educație sunt deja relativ scăzute, chiar și o diferență procentuală mai mică se traduce într-o pierdere financiară semnificativă pentru femeile care își dedică cariera acestui domeniu crucial. De exemplu, o profesoară cu 10 ani de experiență poate câștiga lunar cu câteva sute de lei mai puțin decât un profesor cu aceeași experiență și calificare. Cumulat pe an, această diferență poate ajunge la câteva mii de lei pierduți. Sectorul Sănătății și Asistenței Sociale. Similar educației, acest sector are o majoritate covârșitoare de femei. Deși rolul lor este esențial și adesea solicitant, remunerarea nu reflectă întotdeauna valoarea muncii prestate. Gender pay gap-ul în acest sector poate varia, dar se situează adesea în jurul mediei naționale sau chiar o depășește în anumite specializări. O asistentă medicală sau o lucrătoare socială poate câștiga semnificativ mai puțin decât un medic sau un administrator din același sistem, chiar dacă volumul și intensitatea muncii lor sunt comparabile. Sectorul Tehnologiei Informației (IT). Deși în creștere și cu salarii peste medie, sectorul IT din Moldova nu este imun la gender pay gap. Statisticile arată că, deși numărul femeilor în IT este în creștere, ele tind să ocupe poziții mai puțin bine plătite sau să fie subreprezentate în roluri de conducere. Diferența salarială în acest sector poate fi semnificativă în termeni absoluți, având în vedere nivelul general al salariilor. De exemplu, o programatoare sau o analistă IT de sex feminin cu aceeași experiență și aceleași competențe ca un coleg bărbat poate câștiga lunar cu câteva mii de lei mai puțin. Un raport Computer Science din 2021 scoate în evidență un decalaj considerabil de gen în industria IT, unde femeile ocupă doar o cincime din posturile de specialitate. Această situație contrastează puternic cu expansiunea rapidă a sectorului STEM și IT, care a cunoscut o creștere de aproape 80% a locurilor de muncă din 1990, conform Pew Research Center. Sectorul Agriculturii. În zonele rurale, unde agricultura joacă un rol important, femeile sunt adesea implicate în munci agricole. Este însă mai puțin probabil să dețină terenuri sau să ocupe poziții de decizie în cadrul exploatațiilor agricole. Munca lor este adesea neplătită sau subplătită ca muncă familială, contribuind la vulnerabilitatea lor economică. Chiar și în rolurile salarizate din agricultură, se pot observa diferențe salariale în funcție de gen pentru munci similare. Totodată, conform United Nations Development Programme, carența informațiilor statistice diferențiate pe gen și lipsa unei abordări bugetare sensibile la gen au ca efect marginalizarea femeilor din mediul rural agricol, ale căror interese și contribuții sunt adesea omise în strategiile de investiții pentru dezvoltarea economică națională. Sectorul Serviciilor (comerț, turism, alimentație publică). Acest sector, care angajează un număr semnificativ de femei, se caracterizează adesea prin salarii mai scăzute și condiții de muncă mai puțin stabile. Gender pay gap-ul poate fi mai puțin pronunțat în termeni procentuali în unele subsectoare, dar impactul asupra veniturilor totale ale femeilor este semnificativ având în vedere nivelul general al salariilor. De ce contează să vorbim despre asta? Gender pay gap-ul nu este doar o problemă economică, ci are implicații sociale profunde. Perpetuează inegalitățile de gen, limitează autonomia economică a femeilor, le face mai vulnerabile la sărăcie și le afectează capacitatea de a lua decizii independente. De asemenea, poate influența negativ stima de sine și oportunitățile de dezvoltare personală și profesională ale femeilor. Pentru reducerea diferenței salariale de gen este esențială promovarea egalității de șanse în educație și formare profesională, combaterea segregării ocupaționale, precum și aplicarea unor sisteme transparente de evaluare a muncii, care să asigure remunerarea echitabilă, indiferent de gen. La fel de importante sunt politicile de echilibrare a vieții profesionale și personale, susținerea femeilor în negocierea salariului și în asumarea rolurilor de conducere. Sunt esențiale și combaterea stereotipurilor, prin campanii de informare, și analiza regulată a datelor dezagregate pe gen, pentru a calibra politicile publice. Inegalitatea salarială nu este doar o cifră într-un tabel. Este o nedreptate sistemică care afectează viețile reale ale femeilor – ale mamelor, fiicelor, colegelor, antreprenoarelor. În spatele fiecărei diferențe de 15,5% se află idei care nu au fost ascultate, inițiative care nu au fost sprijinite și o valoare adăugată care nu s-a regăsit niciodată în PIB. Reducerea gender pay gap-ului nu este doar un exercițiu de echitate, ci și o strategie economică de viitor. O țară care își plătește corect femeile este o țară care merge înainte cu toți pași egali. Atunci când fiecare leu contează, 84,5 bani nu mai sunt suficienți.