Două zile de paneluri, discuții și ateliere despre conținut digital, responsabilitate socială și rolul creatorilor în spațiul informațional. Așa a arătat RAM Impact, eveniment desfășurat la Cahul, în perioada 2-3 august 2025, unde artiști, influenceri și experți au vorbit deschis despre provocările și oportunitățile mediului online. Printre invitați s-a numărat și Vlad Sabajuc, liderul formației SATOSHI, care a vorbit cu sinceritate despre experiența sa artistică, despre relația cu rețelele sociale și despre cât de dificil este să rămâi autentic într-o lume media presată de conformism. „Să cânți acasă e greu: se intersectează două lumi” Vlad Sabajuc nu ascunde că a cânta la Cahul – orașul natal – este mereu o provocare emoțională: „Eu mă simt foarte straniu să cânt în Cahul de fiecare dată, pentru că se intersectează două realități pe care nu vreau să le intersectez. Adică fundalul meu personal, tot stratul acesta de amintiri care ține de intim, de o zonă foarte sensibilă și copilărească, pe care nu vreau să o intersectez cu zona asta a mea adultă, profesională mai ales, care ține de personalitatea mea artistică și creează altfel de percepții. Se distorsionează percepția persoanei mele care s-a format aici cu asta care acum activează. Cumva asta pe mine de fiecare dată îmi dă un fel de, parcă mă scoate din priză și mă pune înapoi așa un fel de bloc când cânt acasă. Eu mă strădui să mă detașez și să livrez, să cânt, dar nu pot să nu observ fețe pe care le cunosc și locuri pe care le arhicunosc, și asta crează o distorsiune de percepție și nu e plăcut.” Artistul și mesajele sociale: între divertisment și responsabilitate Întrebat despre mesajele sociale din muzica sa și asumarea acestora, Vlad a explicat: „Cred că depinde de tipul de artist care derivă din tipul lui de personalitate de om, cum este el ca om. Există artiști, creatori de conținut care se raportează la creația lor doar ca la divertisment, ceea ce este absolut firesc, normal și sănătos, și cred că este rolul primordial al artei acesta, divertismentul și provocarea emoțiilor. Și există tipuri de artiști, ci mai degrabă tipuri de oameni, de personalități, care așa este natura lor, încât ei vor să fie mai vocali, mai prezenți, mai rebeli, ei sunt nonconformiști sau vor să aibă un punct de vedere alternativ… (…) Cred că eu tot fac parte din așa categorie… Un artist poate să fie neutru complet și să-și exprime punctele de vedere strict prin creație și este absolut ok. Și un artist poate să-și asume un rol de propagare a anumitor narative și idei, dar în cazul dat, artistul, după părerea mea, este moral obligat să se informeze, să fie absolut documentat, părerile lui trebuie să fie fondate… Artistul nu este în dreptul moral de a dicta opinii, mai ales politice.” El a adăugat că muzica are putere de propagandă, dar aceasta trebuie utilizată responsabil: „Rolul muzicii este unul de divertisment, după cum am spus, și nu este unul educativ și sper că nu va deveni niciodată un instrument al educației, pentru educație noi avem școli, universități, grădinițe, familie în primul rând. Muzica poate fi un instrument de educație, cu siguranță, ea are această capacitate, dar ea nu este din fabrică așa. Ea din fabrică te face să plângi, să râzi, să te bucuri, să vrei să alergi, să vrei să pupi pe cineva. Asta face muzica, Ea face apel la instinct, nu la rațiune. De asta, muzica în primul rând este un instrument de divertisment. Contextul în care apare muzica, citesc și întrebarea „Muzica poate fi o metodă de propagandă?” Cu siguranță muzica poate fi o metodă de propagandă 100% ca orice altă cale informațională. Eu aleg să mă asociez cu evenimentele care îmi reprezintă mie codul meu de valori și de idei pe care le împărtășesc cu și să le evit pe alea cre nu o fac. Uneori transmit niște idei mai conștient, alteori nu. Uneori îmi acordez discursul la conceptul evenimentului, alteori mă abstracționez complet și transmit doar idei mele personale pe care vreau să le transmit publicului.” Despre experiența în sectorul public Vlad Sabajuc a vorbit și despre experiența sa de lucru la stat: „Eu am lucrat la stat și pe mine asta nu m-a încurcat. Am lucrat un an jumate la Radio Moldova pe un salariu primit la contabilitate cu foița de 4100.00 lei. A fost o experiență normală, prin care e normal să treci, să rămâi dacă te regăsești, nu-i nimic rău în a lucra la stat. Îmi doresc ca instituțiile de stat să devină mai performante, și oamenii să primească salarii mai mari și asta e tot. Restul nu e nimic rău, atât timp cât activitatea de acolo este acordată cu dorințele tale interioare, du-te și fă, nu-i nici o problemă să lucrezi la stat sau la privat.” Rețelele sociale – promovare, dar și risc de dezinformare În ceea ce privește relația sa cu rețelele sociale, Vlad Sabajuc este pragmatic: „Este o relație în primul rând profesională. Eu nu sunt tipul de artist care neapărat își afișează foarte mult viața personală. Sunt aspecte pe care le afișez, sunt momente în care am dispoziție să împărtășesc momentele date, să împărtășesc o emoție, o descoperire. Cred și eu că TikTok-ul este principală platformă de dezinformare, în primul rțnd datorită fluxului mare de utilizatori pe care îl are. În al 2-lea rând, cred că TikTok-ul este ușor de consumat, el nu implică lectură, un efort sporit pentru a consuma conținutul de acolo. El este vizual, foarte rapid, foarte confortabil. Instagramul este un pic mai complex, el presupune să mai citești, să mai împarți oleacă atenția. Și Facebook-ul cu atât mai mult. Dar cumva s-au combinat toate, lumea poate publica fotografii pe tiktok, și mem-uri pe instagram.”” Coruperea electorală – între sărăcie și lipsă de integritate Întrebat despre coruperea alegătorilor, Sabajuc a spus: „Însuși procesul de corupere electorală este o mare lacună. Lacuna asta vorbește în primul rând despre sărăcia din țara noastră și deja în al doilea rând despre integritatea persoanelor față de corupere. (…) Eu judec coruperea electorală, cu siguranță este un lucru rău, dar după părerea mea, este sănătos să încerci să înțelegi perspectiva omului înainte ca să vii cu un verdict. În unele cazuri cu siguranță asta are loc din lăcomie, dar de multe ori din sărăcie. Cum putem evita? Evident prin informare, dar nu este suficient, orice lucru trebuie făcut pe diferite flancuri și luptat din toate direcțiile.” Despre libertatea de exprimare și dezinformare Vlad Sabajuc a abordat și un subiect sensibil – cum putem combate dezinformarea fără a limita libertatea de exprimare: „Nu cred că putem face asta. Eu tind să cred că libertatea de exprimare nu este o virtute absolută și primară într-un stat. Ea este o virtute importantă, cu siguranță un atribut fundamental într-un stat de drept , dar nu cred că libertatea de exprimare este mai presus decât dreptul la viață și dreptul la educație, decât dreptul la siguranță, decât însuși existența formațiunii noastre statale. De asta, din păcate noi intrăm într-un teritoriu al moralei, a unei dezbateri care ține de morală, care lucruri sunt bune și care sunt rele. Probabil că așa este construcția noastră socială, ea nu este perfectă și uneori noi trebuie să încâlcim anumite drepturi pentru a păstra drepturi mai mari. Mi-e frică și mi-e neplăcut să spun asta, dar probabil este așa.” Autenticitatea – un exercițiu permanent Întrebat cum reușește să rămână autentic într-o lume presată de conformism, artistul a răspuns cu sinceritate: „Eu nu reușesc să fiu întodeauna autentic, și răspunsul de la întrebarea precedentă se înscrie și la această întrebare. Este un lucru, exercițiu permanent de sinceritate cu sine. Un lucru constant cu egoul, un lucru constant cu frica de a fi perceput altfel. Eu sunt extrovertit de felul meu, așa îmi este confortabilă fiu în public și este firesc oamenilor să le fie frică, dar dacă le este frică oamenilor și fac ceea ce fac din dorința de a fi văzuți, mai bine să nu o facă. Dar dacă ai dorința de a transmite ceva, atunci să o facă.” Întrebat despre cum procedează dacă decizia lui nu este susținută, acesta a răspuns ferm: „Dacă este vorba de un grup de oameni, și noi nu suntem într-un context autoritar, cred că o să țin cont de păreri și va câștiga democrația, așa este sănătos. Au fost puține cazuri când decizia mea a fost neplăcută de majoritatea băieților din trupă, dar eu am ținut să o impun pentru că știam sau simțeam că ea în perspectivă lungă o să aducă beneficii, dar de obicei se rezolvă prin dezbateri, discuție, pro-contra argumente, și este normal să cedez pentru binele comun.” Cum se informează și un sfat pentru tineri Sabajuc a mărturisit că preferă YouTube și presa de investigație ca surse de informare: „Privesc Ziarul de Gardă săptămânal, Recorderul românesc, Alexandr Ștefanov, Caț și Varlamov, правое правушарие интроверта, Mihail de la Nocta, Malenkaya Strana și îl urmăresc pe Nicolae Chicu. Dacă ceva nu-mi ajunge, intru și compar noutatea cu ceva din străinătate și pentru mine e suficient.” Iar mesajul lui pentru tinerii care își iau informația doar din rețele sociale este scurt și direct: „Să mai pună la îndoială și să consulte mai multe surse.” La final, Vlad Sabajuc a menționat că rolul muzicii rămâne, înainte de toate, acela de a trezi emoții și de a aduce oamenii împreună. „Muzica nu este despre a dicta adevăruri, ci despre a simți și a împărtăși emoții”, a spus artistul, adăugând că doar prin sinceritate și asumare fiecare creator poate avea un impact real. Evenimentul RAM Impact a fost un dialog deschis dintre artiști, creatori de conținut și comunitate, și este foarte important pentru a construi un spațiu informațional sănătos și autentic în Republica Moldova.