SanoTeca

Acum 24 ore
10:40
Grija pentru copil începe cu mult înainte de nașterea lui. Practic, începe din acel moment când decideți să deveniți părinți. Asigurându-vă de propria sănătate, există șanse mai mari pentru graviditate și sarcină mai ușoară. E la fel de important pentru sănătatea viitorului copil. Iată câteva investigații medicale care trebuie urmate înainte de a concepe un copil. 1. Un control medical general Chiar dacă știți că urmează să vizitați mai mulți medici în timpul sarcinii, e mai bine să o faceți înainte de graviditate. Pregătiți-vă să discutați cu medicul despre un set de lucruri: alimentația, efortul fizic, medicamentele pe care le primiți, afecțiuni pe care le-ați suferit, ciclul menstrual, metodele de contracepție, sarcini anterioare și modul de viață. Consultația medicului poate include și un set de examinări pentru un tablou general al stării de sănătate: indicii tensiunii arteriale, analiza de sânge, examenul genital, testul Papanicolau și alte investigații medicale. E important ca medicul să examineze planificarea unei viitoare sarcini dacă paralel există boli cronice ca diabetul, hipertonia, afecțiuni ale glandei tiroide, astm sau boli autoimune. 2. Vaccinuri Cel mai probabil că acest aspect va fi discutat tot în timpul vizitei la medic înainte de conceperea copilului. Dacă planificați să deveniți părinte, e important să vă asigurați că ați primit cele mai importante vaccinuri ca să preîntâmpinați posibile afecțiuni ce v-ar putea afecta pe dvs. sau fătul în timpul sarcinii. Asigurați-vă că sunteți imunizată împotriva tetanosului, difteriei, hepatitei B, rujeolei, oreionului, rubeolei și varicelei. La fel, puteți să vă vaccinați împotriva gripei, spun specialiștii. E important ca și partenerul să revadă ce vaccinuri și-a administrat. Asta pentru că, dacă nu sunteți vaccinată, partenerul poate fi sursă de infecție în caz de îmbolnăvire, sau poate fi pericol pentru viitorul copil care la etapa de nou-născut încă nu are imunitate dezvoltată. Specialiștii recomandă să verificați administrarea setului de vaccinuri cu 3-6 luni înainte de concepția copilului. 3. Testele la infecții cu transmitere sexuală Chiar dacă sunteți siguri sută la sută că vă aflați într-o relație monogamă și partenerul vă este fidel, e mai bine să vă asigurați că totul este în regulă. De acest aspect poate depinde sănătatea copilului dvs. Infecțiile cu transmitere sexuală pot afecta grav sarcina și sănătatea fătului. De exemplu, infecția cu Chlamydia poate fi cauză a nașterii premature și poate influența greutatea nou-născutului așa încât acesta să fie subponderal. Sifilisul, la fel, poate cauza naștere prematură, decesul fătului sau poate afecta organele viitorului copil, inclusiv creierul, inima, pielea, ochii și urechile sau sistemul osos. Prin urmare, înainte de conceperea copilului e indicat un set de analize la chlamidie, gonoree, HIV, hepatită și sifilis. Specialiștii recomandă controalele medicale la infecții cu transmitere sexuală pentru ambii parteneri. Așa pot fi luate măsuri de precauție pentru propria sănătate și vă puteți proteja viitorul copil. 4. Testele genetice Deși e mai puțin practicat la noi și nu este un test obligator, viitorii părinți pot recurge la testul genetic înainte de o eventuală sarcină. Pentru test se folosesc mostre de țesut sau probe de sânge. Testul va determina statutul celor doi părinți și anume dacă există mutații la nivel de gene legate de anumite afecțiuni ce s-ar putea transmite ulterior copilului. Dacă tu și partenerul sunteți pozitivi pentru o genă anormală sau unul dintre voi poartă o genă care necesită o singură copie (de la un părinte în loc de amândoi) pentru a cauza o boală, acest test la etapa de preconcepție vă permite să decideți cum procedați mai departe. În afară de aceasta, investigația genetică înainte de sarcină vă va permite să recurgeți la fertilizarea in vitro și la testarea genetică a embrionilor înainte de implantare. Precizăm că cele menționate la acest punct rămâne cu titlul de recomandare, iar testarea nu este una obligatorie. 5. Controlul stomatologic Da, starea danturii trebuie să facă parte din planul de acțiuni înainte de graviditate. Specialiștii susțin că în timpul sarcinii în organismul femeii se pot întâmpla schimbări hormonale care pot cauza inflamarea gingiilor. Iar gingivita în sarcină scade din rezistența la bacterii și, în consecință, poate cauza infecții gingivale. Încă un motiv pentru consultație stomatologică înainte de sarcină, ar fi dorința părinților de a reduce radiațiile pentru viitorul copil, prin urmare, aceștia nu vor recurge la examinări radiologice în sarcină, cu excepția cazurilor când este durere, spun specialiștii (asta deși stomatologii din SUA, spre exemplu, afirmă că sub echipament protector, radiografia nu este periculoasă pentru gravidă). Așadar, înainte de conceperea copilului, cel mai bine e să vă asigurați că dantura este în stare bună. Așa veți avea timp să înlăturați orice problemă legată de sănătatea orală, în caz că aceasta există. 6. Controlul sănătății mintale Când planificați o sarcină, starea emoțională e la fel de importantă ca sănătatea fizică. Mai cu seamă în contextul în care practica arată că mai rar, dar femeile suferă de depresie înainte, în timpul sau după sarcină. Din aceste considerente este extrem de important să vă asigurați că totul e în regulă la capitolul propriei sănătăți mintale, dar și a partenerului, înainte să concepeți un copil. Dacă unul dintre viitorii părinți a avut probleme psihologice în trecut, este recomandată consultația unui specialist așa cum sarcina în sine poate acutiza anumite simptome sau le poate agrava pe cele existente. Specialiștii îndeamnă să vă adresați după orice ajutor, fie că acesta vine de la un psiholog, un psihiatru, un duhovnic sau un preot, asta pentru că „o mamă sănătoasă mintal va da naștere unui copil sănătos mintal”. Un profesionist în domeniu vă poate recomanda instrumente, metode și tactici ca să depășiți stările de stres, ca să fiți mai pregătiți pentru schimbările ce urmează în sarcină și după nașterea copilului. Atenționăm, însă, că orice detalii ce țin de administrarea de medicamente trebuie strict consultate cu un medic. În plus, dacă unul din cuplu are probleme emoționale, nu rezumați soluționarea problemei la o singură vizită la specialist. Trebuie să obțineți ajutor înainte, în timpul și după sarcină ca toată familia să rămână sănătoasă mintal. Cuvinte cheie:  parinti copil sarcina planificarea familiei Sursa foto:  www.profiz.ru Sursa:  www.parents.com
Ieri
16:20
Ați observat că după ce consumați dulciuri apare dorința să mai luați o bucată, apoi iar și iar? Să știți că nu sunteți singurii. Consumul excesiv de carbohidrați simpli, fără rezerve de proteine și grăsimi, poate potoli repede foamea și poate oferi energie pe termen scurt. Dar la fel de repede vă veți simți flămânzi și veți dori să mâncați și mai mult. Ș-atunci, apare întrebarea: Cum să scapi de pofta de dulce și zahăr odată și pentru totdeauna? Iată ce spun specialiștii. De ce ne este poftă de zahăr? Există un șir de cauze din care dorim mereu să consumăm dulciuri. Dar această poftă poate fi oprită.  „Dulcele este primul gust pe care îl simt oamenii de la naștere”, susține Christine Gerbstadt, dietetician și purtător de cuvânt al Asociației Dietetice Americane (ADA). Carbohidrații stimulează eliberarea serotoninei în organism. Aceasta răspunde de starea de bine. Zahărul este carbohidrat, dar el se conține și în alte forme și produse. De exemplu, în cereale integrale, fructe și legume. La fel, gustul dulce stimulează eliberarea de endorfine, hormon ce ne calmează, ne relaxează și oferă o satisfacție firească. Plus la toate, dulciurile au gust plăcut. Facem această alegere de multe ori ca să ne alintăm cu ceva gustos, ceea ce în consecință ne face să vrem și mai mult. Luând în calcul toate cele enumerate, ce ne-ar determina să renunțăm la zahăr? Problema nu apare atunci când periodic ne alintăm cu o prăjitură, ci atunci când mâncăm zahăr peste măsură. Se întâmplă atunci când adăugăm zahărul în produse alimentare prelucrate ca: pâinea, iaurtul, sucurile și sosurile. Totuși, există câteva metode prin care pofta de dulce ar putea fi redusă. Opt pași de urmat ca să renunțați la zahăr Cedați puțin. Mâncați puțin din ceea ce vă este poftă, ca de exemplu un mic biscuit sau o bucată de ciocolată, recomandă specialiștii. Astfel, primind satisfacție de la ceea ce vă place nu va apărea sentimentul că vă refuzați anumite lucruri. Totuși e important să aveți grijă și să nu depășiți pragul de 150 de calorii. Combinați produsele alimentare. Dacă vă pare imposibil gândul ca să vă opriți la un biscuit, oricum vă puteți potoli pofta de dulce și să vă simțiți sătui. Combinațiile pot fi cele mai diferite. De exemplu, dacă vă place ciocolata, atunci o puteți combina cu un fruct. În rezultat, veți potoli din poftă și organismul va obține elemente nutritive din produsele sănătoase pe care le consumați. Carnea rece de curcan. Deși nu este simplu, mai ales primele 48-72 de ore, multora le ajută excluderea zahărului pur în alimentație. Unele persoane afirmă că carnea rece de curcan poate scădea pentru câteva zile pofta de dulce. Alții afirmă că dorința de zahăr rămâne, dar în timp se pot obișnui să consume mai puțin. Guma de mestecat. Dacă nu doriți să vă supuneți total poftei de dulciuri, luați o gumă de mestecat. „Cercetările au demonstrat că guma poate scădea din atracția pentru mâncare”, afirmă Dave Grotto, consilier în nutriție. Fă alegerea în favoarea fructelor. Țineți fructele la îndemână când vă lovește pofta de zahăr. Consumându-le veți obține fibre și substanțe nutritive împreună cu produsul dulce. În plus, făceți-vă rezerve de produse ca nucile, semințele și fructele uscate. Acestea trebuie să stea la vedere ca să le alegeți atunci când căutați ceva dulce. Ridicați-vă și plecați. Când apare pofta de dulce, plecați. Da, da. Mergeți la o plimbare în jurul blocului, prin cartier, sau schimbați anturajul. Astfel vă veți distrage atenția de mâncarea pe care v-o doriți. Alegeți calitatea, nu cantitatea. Dacă aveți o mare slăbiciune pentru dulce, alegeți mâncarea calitativă. Dar limitați cantitatea. De exemplu, puteți opta pentru 1-2 trufe de ciocolată neagră în loc de un baton dubios și mare de ciocolată. Savurați încet fiece bucată, recomandă specialiștii în nutriție. Nu renunțați la produsele preferate. Riscați să reveniți după porții mai mari. Dar concentrați-vă să umpleți stomacul cu produse mai puțin dulci și mai sănătoase. Mănâncă regulat. Intervalul mare între mese vă poate determina să alegeți mâncare grasă și dulce care să potolească foamea. Alternativa ar fi să mâncați la fiecare 3-5 ore. Astfel, veți menține în normă nivelul de zahăr din sânge și veți evita alimentația irațională. Cea mai bună alegere ar fi în favoarea produselor bogate în fibre și proteine, așa ca cerealele. Aici apare altă întrebare: Dar mesele frecvente nu înseamnă alimentație peste normă? Nu, dacă folosiți metoda meselor împărțite. De exemplu, în cazul micului dejun, puteți mânca dimineața o tartină ușoară, iar iaurtul din aceeași masă, să-l lăsați pentru gustare. Mâncarea de la prânz la fel poate fi împărțit în câteva prize. Cum să oprești pofta de dulce: 5 sfaturi pe termen lung Una dintre cele mai bune modalități de a gestiona pofta pentru dulce e să o previi. Iată ce vă poate ajuta să faceți acest lucru: Renunță la îndulcitorii artificiali. Aceștia pot să pară o idee bună, dar nu scad atracția pentru dulce, spun specialiștii. Oferiți-vă o recompensă. Permiteți-vă recompense pentru gestionarea cu succes a poftelor de zahăr. Aceasta poate fi mare sau mică. Amintiți-vă de ce lucrați asupra acestui lucru și apoi oferiți-vă recompensă pentru fiecare pas făcut. Luați-o mai ușor. În decurs de o săptămână concentrați-vă asupra atracției ce o a veți pentru dulce și gândiți-vă cd consumați. Haosul în alimentație se întâmplă de cele mai multe ori din lipsa unui plan.  Așa că nu vă grăbiți. Planificați și mâncați ceea ce aveți de gând în locul consumului irațional când deja simțiți foame, recomandă specialiștii. Cereți ajutor. Multe persoane încep să mănânce dulce când trec prin stres, depresie, supărare. Dar mâncarea nu rezolvă problemele emoționale. Încercați să vă gândiți dacă nu cuva atracția pentru dulce este cauzată de trăirile pe care le aveți. Dacă e așa, gândiți-vă dacă ați avea de ajutorul unui specialist sau dacă există alte căi să vă rezolvați problemele. Combinați. Posibil să aveți nevoie de o strategie ca să scăpați de atracția pentru dulce. Într-o săptămână puteți aplica o metodă care să dea rezultate, iar în altă săptămână e posibil să fie nevoie de altă metodă. E important să existe câteva opțiuni pe care să le puteți combina. Ca să puteți lupta cu zahărul trebuie să înțelegeți ce vi de potrivește. În cele din urmă, e important să fiți atent cu sine însuși. E posibil să fie nevoie de timp ca să scăpați de atracția pentru dulce. Obișnuințele sunt greu de schimbat, dar nu imposibil, spun specialiștii. Sursa foto:  www.news.scopez.in Sursa:  www.webmd.com
Mai mult de 2 zile în urmă
11:10
Pentru adolescenți este deosebit de important ca cei maturi din jur să le observe și le aprecieze realizările. Însă, expresiile obișnuite ale profesorilor de genul „Bravo!” blochează discuția și de multe ori copii nu realizează propriul succes. Profesorul creatorul cursului de scriere creativă Tarn Wilson sugerează alte fraze care pot fi folosite ca să lăudăm un elev. Iată ce spune el. Înainte, când elevii mei din clase liceale împărtășeau cu mine vești bune, eu le răspundeam iradiind „Sunt foarte mândru de tine!”. Cu adevărat eram foarte bucuros pentru ei, dar ceva îi încorda pe copii după răspunsul meu. În primul rând, aceasta nu da curs dialogului. În al doilea rând, treceam atenția de la eleve, la mine, de parcă accentul ar fi fost pe aprobarea mea. Îmi doream ca elevii mei să-și conștientizeze mai bine propriile succese și realizări. În acel moment am început să experimentez. Am început să reacționez diferit la victoriile copiilor și am descoperit câteva strategii noi. 1. „Povestește-mi mai amănunțit” Practic, este una dintre cele mai bune fraze care îl determină pe adolescent să se oprească, oarecum, și să se bucure de momentul succesului său. Dacă aveți în față un copil vorbăreț și aveți timp ca să-l ascultați, puteți să-i spuneți inspirat „Spune-mi totul!”. Un exemplu în acest sens: Elevul: „Am cântat o parte solo în cor”. / Profesorul: „Sunt foarte fericit pentru tine! Spune-ne cum a fost”. Sau un alt exemplu:  Elevul: „Ieri am luat permisul de conducere!”/ Profesorul: „Te felicit! Spune-mi cum a decurs?”. O astfel de strategie permite adolescentului să se expună și să simtă toată magia momentului. Minunăția frazei este și în faptul că dați o întrebare deschisă, iar copilul singur alege ce momente să vă împărtășească. 2. „Probabil că te simți…” Atrageți atenția la emoțiile adolescentului. Acest lucru îi va permite să trăiască clipa mai conștient și din plin. Ca să-l ajutați pe copil să-și formuleze trăirile, puteți face o presupunere. În loc de fraza „Mă mândresc cu tine” puteți spune „Wow! E foarte interesant. Probabil că ești mândru de tine?” Îmi amintesc cum pentru prima dată am folosit această tehnică. În timpul lecțiilor m-am apropiat de un elev care foarte timid s-a împărtășit cu reușitele și nota bună de la un test care în mod obișnuit îi părea dificil. În loc să-i zic „Mă mântresc cu tine”, i-am zis „Știu cât de mult ai muncit. Probabil că ești bucuros că totul s-a primit!”. M-a privit emoționat și a răspuns că într-adevăr așa este. Deși poate părea că odată ce vociferezi emoția copilului discuția se încheie, efectul de fapt este cu totul altul. E important să-i oferi un instrument de exprimare adolescentului care abia își dezvoltă percepțiile emoționale și vocabularul. Ajutați-l, susțineți-l, presupuneți ce simte și descrieți-i sentimentele. Trucul este să faceți o pauză după aceea și să lăsați copilul să vă confirme, să precizeze, să schimbe sau să corecteze presupunerea dvs. Să construiești laudele în așa fel e mai bine decât doar să întrebi ce simte. 3. „Cum ai reușit acest lucru?” Unul dintre scopurile principale ce mi le-am propus e să ajut elevii să înțeleagă modelul de comportament care duce la succes. Așa că în momentul când un copil obține rezultatele scontate îl întreb cum a reușit acest lucru. Pot spune astfel: „Ai 10 la matematică! Asta e minunat. Probabil că te simți cu adevărat fericit. Ce ai făcut ca să obții așa notă?”. Unii copii descriu cu ușurință ce au întreprins pas cu pas. Alții, cu mai puțină practică de expunere, pot răspunde așa: „Nu știu” sau „Testul a fost ușor”. În acest caz adaug propriile observații sau adaug o întrebare ca să ajut elevul să-și dezvolte cunoașterea de sine. De exemplu „Am observat săptămâna aceasta ai lucrat adăugător la matematică și ai reușit să rezolvi trei exerciții din cinci. Se pare că asta funcționează!” Astfel de abordare îi permite elevului să-și împărtășe din propria experiență și să vadă că profesorul este de partea lui ți îl încurajează. 4. „Prețuiesc că…” sau „Mă uimește că…” Toate cele spuse nu înseamnă că eu nu mă împart niciodată cu elevii cu emoțiile mele pozitive. Acum, mai des ca odinioară, atrag atenție la aspectele pozitive. „Am observat că fiecare dintre voi (elevii) a ps-a implicat măcar o dată în discuții”. Când copii mă ajută să petrec lecțiile, neapărat atrag atenția asupra acestui lucru: „Prețuiesc faptul că ați venit toți fără întârziere și nu a trebuit să explic repetat”. La fel, nu ezit să mă minunez de talentele lor: „Mă minunez de cât de activi sunteți după absențe lungi”. În timp ce „Mă mândresc cu voi!” subînțelege că elevii trebuie să muncească ca să-mi facă pe plac, expresia „Mă minunez de voi!” le vorbește copiilor că au anumite calități pe care le respect. Desigur, când clasa de elevi se descurcă cu sarcini deosebit de grele sau se comportă destoinic, eu nu pot să nu zic că mă mândresc cu ei. Mai cu seamă un „Mă mândresc cu tine!” în cazul unui elev neîncrezător de sine poate fi ceea de ce are nevoie. În așa cazuri, cuvântul are mai multă însemnătate decât mândria noastră de profesori. Elevii văd că sunt observați, prețuiți și susținuți. Sănătate să Aveți! Cuvinte cheie:  copii profesori educație laude Sursa:  www.mel.fm
13 octombrie 2021
22:30
Mulți oameni presupun că atunci când după vaccinarea anti-COVID apar efecte secundare aceasta ar fi un semn clar că serul funcționează. Acest lucru, însă, face ca persoanele care nu au niciun fel de simptome postimunizare să se întrebe dacă în cazul lor vaccinul funcționează. O nouă cercetare desfășurată de specialiștii de la Johns Hopkins Medicine din Baltimore demonstrează că aceste îngrijorări nu sunt îndreptățite. Cercetarea a demonstrat că vaccinurile Pfizer-BioNTech și Moderna sunt extrem de eficiente și provoacă generare de anticorpi, indiferent dacă persoana imunizată prezintă sau nu efecte secundare. Așa cum nu se cunoștea răspunsul la întrebarea dacă efectele adverse și generarea de anticorpi după administrarea celor două seruri anti-COVID ar avea vreo legătură, oamenii de știință au desfășurat cercetări pe un grup de angajați ai spitalului. Rezultatele au demonstrat că o astfel de legătură nu există. O arată și datele obținute. Astfel, 99,9% din toți participanții au dezvoltat anticorpi împotriva infecției cu noul coronavirus așa cum prevede scopul administrării vaccinurilor. Cum funcționează vaccinurile? Suprafața virusului SARS-CoV-2 este acoperită de ace care se prind de suprafața celulelor sănătoase ale organismului uman și permit astfel să pătrundă și să infecteze. Ambele vaccinuri testate - Pfizer-BioNTech și Moderna furnizează organismului  o parte din „instrucțiunile” de la virusul care cauzează COVID-19. Acest lucru permite propriilor celule ale organismului să producă o proteină care este unică pentru virus. Sistemul imunitar al persoanei recunoaște că această proteină unică nu ar trebui să se afle în organism și răspunde prin producerea de anticorpi împotriva infecției cu COVID-19. Ulterior, în momentul când sistemul imun detectează SARS-CoV-2, se declanșează eliberarea anticorpilor care neutralizează virusul sau reduce din gravitatea îmbolnăvirii cauzată de virus. Este de subliniat că nici Pfizer-BioNTech, nici Moderna și nici alte vaccinuri anti-COVID disponibile în prezent nu conțin SARS-CoV-2 nici într-o formă a sa - fie activ, sau neutralizat. Cât de frecvent s-au înregistrat reacții adverse? În total, la cercetare au participat 954 de lucrători din domeniul sănătății de la Johns Hopkins Medical. Toți au fost imunizați fie cu vaccinul Pfizer, fie cu Moderna, iar unii dintre ei au suportat și infecția cu SARS-CoV-2. Faptul a fost demonstrat fie prin teste pozitive PCR efectuate în decurs de 14 zile de la a doua doză de vaccin, fie printr-un număr crescut de anticorpi IgG (imunoglobuline) înainte de a primi vaccinul. Cercetătorii au cerut participanților să raporteze reacțiile care apar după prima și a doua administrare de ser. În rezultat, participanții la cercetare fie n-au acuzat reacții postimunizare, fie acestea au fost ușoare ca: dureri în locul injectării, cefalee și oboseală ușoară. O partea au acuzat febră, frisoane și oboseală. În general, doar 5% dintre participanți au raportat reacții adverse după prima injectare, iar 43% au spus că au avut reacții adverse după cea de-a doua administrare a dozei de vaccin. Este de remarcat că, șansele ca persoanele să acuze reacții după fiecare doză de vaccin erau mai mari în cazul celor care s-au imunizat cu Moderna. În plus, cei care au suportat anterior o infecție cu COVID-19 cu mai mare probabilitate prezentau acuze după prima doză de vaccin și nu după a doua. Vaccinurile s-au dovedit eficiente Indiferent dacă persoanele au prezentat sau nu efecte secundare, aproape toți participanții, sau mai exact 953 din 954, au dezvoltat anticorpi IgG la 14 zile după ultima doză de ser. Singura excepție a fost în cazul unei persoane care lua medicamente imunosupresoare. În cazul unor persoane, nivelul de IgG s-a dovedit deosebit de ridicat. Cercetătorii spun că faptul ar fi determinat de infecția suportată anterior. Așadar, constatările specialiștilor din Baltimore sugerează că cele două vaccinuri vor genera anticorpi împotriva COVID-19, chiar dacă persoana nu prezintă reacții adverse după vaccinare sau dacă a suportat infecția anterior. Prin urmare, nu există motiv de îngrijorare în cele două cazuri. Cuvinte cheie:  vaccin COVID-19 pfizer moderna reacții adverse Sursa foto:  Reuters/Dado Ruvic Sursa:  www.medicalnewstoday.com
12 octombrie 2021
11:20
În general, febra nu trebuie tratată cu medicamente, cu excepția cazului în care copilul se simte foarte rău sau are antecedente de convulsii febrile. Febra poate fi importantă, ajutând organismul să lupte cu infecția. Chiar și febra înaltă nu este neapărat periculoasă pentru copil, aceasta cu excepția cazului în care copilul a avut anterior convulsii sau suferă de o boală cronică. Trebuie să știți că și în cazul în care copilul a avut convulsii legate de febră și tratați febra cu medicamente, probabilitatea ca să prezinte aceste simptome rămâne. Deci e mai important să supravegheați și să urmăriți cum se comportă copilul dumneavoastră. Dacă mănâncă și doarme bine, dacă e activ și se joacă, posibil că nu are nevoie de niciun tratament. De asemenea, ar trebui să discutați cu medicul pediatru despre când trebuie să interveniți cu tratament pentru febră. Sugestii de tratament pentru febră Aveți grijă ca în camera copilului și în toată casa să fie confortabil, cu temperaturi răcoroase. Iar copilul trebuie să fie îmbrăcat lejer, mai subțire. Îndemnați copilul să consume cât mai multe lichide. De exemplu, poate bea apă, apă, sucuri diluate de fructe, soluții de electroliți orali și alte băuturi. Dacă în cameră este cald sau năduf, conectați un ventilator care va asigura mișcarea aerului rece din încăpere. Copilul nu trebuie izolat în cameră sau să stea în pat atunci când are febră. El poate să se miște prin casă, se poate plimba, dar trebuie să evite să alerge sau să depună mare efort. Dacă febra este un simptom al unei boli extrem de contagioase, precum varicela sau gripa, țineți copilul departe de alți copii, de persoanele în vârstă sau de persoanele vulnerabile și sensibile la infecții, cum ar fi persoanele ce suferă de boli oncologice. Buretele și apa călduță În majoritatea cazurilor, cea mai simplă și comodă metodă ca copilul să se simtă mai bine este administrarea perorală a medicamentelor, așa ca Ibuprofenul, spre exemplu. Totuși, uneori, această metodă poate fi combinată cu spălări reci cu buretele sau folosind doar prosopul umed. E mai bine să folosiți metoda băii dacă se cunoaște că copilul manifestă reacții alergice la preparate atipiretice (n.r. medicamente care scad temperatura înaltă) sau, mai rar, nu le suportă. Iar metoda combinată cu comprese umede, umeziri cu buretele și Ibuprofen e mai indicată în cazurile în care:  Copilul simte disconfort, stare de rău, din cauza temperaturii înalte Are vomă și medicamentul nu se reține în organism Așadar, ca să ștergeți copilul cu buretele, așezați-l într-o cadă obișnuită, dar turnați foarte puțină apă, de câteva degete. Temperatura apei trebuie să fie de circa 32,2 C. Dacă nu aveți un termometru pentru apă, încercați temperatura cu partea internă a palmei sau cu încheietura (articulația) mânii. Apa trebuie să fie ușor călduță. Evitați să folosiți apă rece. Acest lucru poate provoca tremur, ceea ce mărește temperatura corpului. Dacă copilul începe să tremure, aceasta înseamnă că apa este prea rece și micuțul trebuie scos din cadă. În timpul procedurii copilul trebuie să stea așezat. Aceasta este o poziție mult mai comodă decât culcat. Apoi, folosiți un prosop curat sau un burete. Îmbibați în apă și umeziți corpul și membrele copilului. Apa se va evapora și va răci corpul. În acest timp, în cameră trebuie să fie temperatura constantă de 23,5- 24 C. Continuați procedura până observați că febra începe să scadă. Atenție! Nu adăugați în apă alcool. Acesta se poate îmbiba în piele sau poate fi inhalat, ceea ce poate duce la probleme serioase, până la comă. De obicei, procedurile cu apă scad febra cu 1-2C timp de 30-40 de minute. Totuși, dacă copilul refuză și îi este neplăcut, opriți-vă și lăsați-l pur și simplu să se joace în apă. Dacă și faptul că stă în apă îl nemulțumește, totuși e mai bine să fie scos din cadă chiar dacă încă nu este un rezultat. Sănătate Să Aveți! Sursa foto:  www.pinterest.com Sursa:  www.healthychildren.org
11 octombrie 2021
14:40
Mulți oameni presupun că atunci când după vaccinarea anti-COVID apar efecte secundare aceasta ar fi un semn clar că serul funcționează. Acest lucru, însă, face ca persoanele care nu au niciun fel de simptome postimunizare să se întrebe dacă în cazul lor vaccinul funcționează. O nouă cercetare desfășurată de specialiștii de la Johns Hopkins Medicine din Baltimore demonstrează că aceste îngrijorări nu sunt îndreptățite. Cercetarea a demonstrat că vaccinurile Pfizer-BioNTech și Moderna sunt extrem de eficiente și provoacă generare de anticorpi, indiferent dacă persoana imunizată prezintă sau nu efecte secundare. Așa cum nu se cunoștea răspunsul la întrebarea dacă efectele adverse și generarea de anticorpi după administrarea celor două seruri anti-COVID ar avea vreo legătură, oamenii de știință au desfășurat cercetări pe un grup de angajați ai spitalului. Rezultatele au demonstrat că o astfel de legătură nu există. O arată și datele obținute. Astfel, 99,9% din toți participanții au dezvoltat anticorpi împotriva infecției cu noul coronavirus așa cum prevede scopul administrării vaccinurilor. Cum funcționează vaccinurile? Suprafața virusului SARS-CoV-2 este acoperită de ace care se prind de suprafața celulelor sănătoase ale organismului uman și permit astfel să pătrundă și să infecteze. Ambele vaccinuri testate - Pfizer-BioNTech și Moderna furnizează organismului  o parte din „instrucțiunile” de la virusul care cauzează COVID-19. Acest lucru permite propriilor celule ale organismului să producă o proteină care este unică pentru virus. Sistemul imunitar al persoanei recunoaște că această proteină unică nu ar trebui să se afle în organism și răspunde prin producerea de anticorpi împotriva infecției cu COVID-19. Ulterior, în momentul când sistemul imun detectează SARS-CoV-2, se declanșează eliberarea anticorpilor care neutralizează virusul sau reduce din gravitatea îmbolnăvirii cauzată de virus. Este de subliniat că nici Pfizer-BioNTech, nici Moderna și nici alte vaccinuri anti-COVID disponibile în prezent nu conțin SARS-CoV-2 nici într-o formă a sa - fie activ, sau neutralizat. Cât de frecvent s-au înregistrat reacții adverse? În total, la cercetare au participat 954 de lucrători din domeniul sănătății de la Johns Hopkins Medical. Toți au fost imunizați fie cu vaccinul Pfizer, fie cu Moderna, iar unii dintre ei au suportat și infecția cu SARS-CoV-2. Faptul a fost demonstrat fie prin teste pozitive PCR efectuate în decurs de 14 zile de la a doua doză de vaccin, fie printr-un număr crescut de anticorpi IgG (imunoglobuline) înainte de a primi vaccinul. Cercetătorii au cerut participanților să raporteze reacțiile care apar după prima și a doua administrare de ser. În rezultat, participanții la cercetare fie n-au acuzat reacții postimunizare, fie acestea au fost ușoare ca: dureri în locul injectării, cefalee și oboseală ușoară. O partea au acuzat febră, frisoane și oboseală. În general, doar 5% dintre participanți au raportat reacții adverse după prima injectare, iar 43% au spus că au avut reacții adverse după cea de-a doua administrare a dozei de vaccin. Este de remarcat că, șansele ca persoanele să acuze reacții după fiecare doză de vaccin erau mai mari în cazul celor care s-au imunizat cu Moderna. În plus, cei care au suportat anterior o infecție cu COVID-19 cu mai mare probabilitate prezentau acuze după prima doză de vaccin și nu după a doua. Vaccinurile s-au dovedit eficiente Indiferent dacă persoanele au prezentat sau nu efecte secundare, aproape toți participanții, sau mai exact 953 din 954, au dezvoltat anticorpi IgG la 14 zile după ultima doză de ser. Singura excepție a fost în cazul unei persoane care lua medicamente imunosupresoare. În cazul unor persoane, nivelul de IgG s-a dovedit deosebit de ridicat. Cercetătorii spun că faptul ar fi determinat de infecția suportată anterior. Așadar, constatările specialiștilor din Baltimore sugerează că cele două vaccinuri vor genera anticorpi împotriva COVID-19, chiar dacă persoana nu prezintă reacții adverse după vaccinare sau dacă a suportat infecția anterior. Prin urmare, nu există motiv de îngrijorare în cele două cazuri. Cuvinte cheie:  vaccin COVID-19 pfizer moderna reacții adverse Sursa foto:  Reuters/Dado Ruvic Sursa:  www.medicalnewstoday.com
10 octombrie 2021
14:50
Sânii sunt alcătuiți din patru tipuri principale de țesut: adipos, conjunctiv, glande producătoare de lapte și ductul lactifer. Țesutul adipos se poate modifica sub influența volumul de lichide din organism. Cu alte cuvinte, sânii se pot mări, lucru ce poate fi însoțit de durere sau sensibilitate. De altă parte, există un șir de alte schimbări în țesuturile sânilor care poate determina umflarea lor. Simptomele sânilor umflați De multe ori, umflarea sânilor e însoțită de modificări vizibile. De exemplu, pieptul devine mai mare în dimensiuni. Și vasele sangvine de pe sâni pot să devină mai vizibile așa cum se apropie mai mult de suprafața pielii. Alte simptome ce vorbesc despre faptul că sânii sunt umflați sunt: Senzația de greutate locală, în zona pieptului, Sensibilitate, disconfort și dureri la sâni, uneori până în regiunea axilară, Modificări de consistență a sânilor sau a pielii ce-l acoperă sau înconjoară. La fel, în unele cazuri sânii se pot încălzi sau se simt fierbinți la atingere. La fel, umflarea glandelor mamare poate fi cauzată de indurații în țesutul sânilor. Deși acesta nu este neapărat un semn de îngrijorare, totuși poate fi un semn al cancerului de sân. Ce cauzează umflarea sânilor? Există o mulțime de cauze care pot provoca umflarea sânilor. Unele sunt inofensive, altele grave. Printre cele mai frecvente cauze se numără sindromul premenstrual. Înainte de menstruație în organismul femeii crește secreția de estrogen. De rând cu alte schimbări în organism, în acest moment, oscilațiile hormonale pot cauza dilatarea canalelor mamare și a glandelor lactate.  Acest lucru determină și rețineri de apă în organism, ceea ce poate duce la umflarea sânilor. Totuși, de obicei, odată cu începutul menstruației aceste simptome dispar treptat. O altă cauză ce determină mărirea sânilor poate fi cancerul mamar care este de câteva tipuri. Cancerul inflamator poate provoca umflarea sânilor în rezultatul blocării vaselor limfatice. Țesutul mamar își schimbă aspectul devenind asemănător cu coaja de portocală. Tumorile se simt ca noduli duri și dureroși. Alte cauze posibile ale sânilor umflați: Alimente și băuturi, ca cele cu conținut sporit de cofeină sau sare, Anumite medicamente, cum ar fi pilulele contraceptive, care conțin estrogen, Modificări în organism cauzate de sarcină, Schimbări în organism postpartum care apar după naștere, Mastita - o infecție a canalelor galactofore (ducturi lactiferi) care poate apărea în alăptare, Boală fibrocistică mamară - o afecțiune benignă caracterizată prin formațiuni multiple în țesutul sânului. Când trebuie solicitată asistența medicală? Durerea și umflarea glandelor mamare în timpul sindromului premenstrual se întâmplă des și e normal. Totuși, dacă durerea este excesivă și insuportabilă nu ezitați să cereți ajutorul medicului.  În cazul în care sindromul.  La fel, trebuie solicitată consultația medicului dacă pe lângă sânii umflați apare una sau mai multe dintre următoarele simptome:  Crăpături/fisuri ale mamelonului, Schimbări de culoare a pielii de pe piept sau mamelon, Adâncitori/gropițe pe pielea glandei mamare, Umflarea excesivă a sânului care împiedică secreția laptelui matern după naștere, Indurații în țesutul mamar care nu dispar în timpul ciclului menstrual, Rană pe sân care nu se vindecă, Secreții neașteptate din mamelon. Nu ezitații să vorbiți cu medicul și despre alte simptome care vă neliniștesc sau care nu dispar în timp. Cum se determină cauza sânilor umflați? Diagnosticul nu prevede proceduri dureroase, prin urmare nu trebuie să vă fie frică. În timpul consultației medicul va adresa întrebări legate de simptomele existente și de schimbarea lor în timp. La fel, medicul specialist va examina țesutul glandei mamare și va determina prin palpare dacă există sau nu noduli. Medicii pot recomanda anumite metode de diagnostic imagistic. De exemplu mamografia sau ultrasonografia glandei mamare pentru un tablou mai clar al structurii sânului. Cum se tratează sânii umflați? Tratamentul indicat de medic va rezulta din cauza ce provoacă umflarea sânilor. Dacă la mijloc e o infecție, pot fi indicate antibiotice. La fel, medicul va da recomandări despre prevenirea infecțiilor ulterioare. Dacă cauza ține de modificările hormonale legate de ciclul menstrual, medicul poate prescrie contraceptive orale, care pot ameliora umflarea sânilor și alte simptome ale sindromului premenstrual. Iar dacă deja folosiți contraceptive hormonale, preparatul poate fi înlocuit. În caz de cancer mamar, tratamentul va depinde de tipul afecțiunii, zona afectată și stadiul bolii. În acest caz se pot aplica tratament e prin chimioterapie, radioterapie, intervenții chirurgicale sau tratament combinat. Ce poate ameliora disconfortul cauzat de umflarea sânilor? Există câteva măsuri care întreprinse poate ușura starea de disconfort și durerea când glandele mamare măresc: Purtați un sutien care asigură susținerea pieptului sau asigurați-vă că sutienul este ales corect. Folosiți factorul termic - aplicați comprese calde sau reci pentru 10 minute. În cazuri absolut necesare puteți administra un preparat analgezic așa ca Ibuprofenul. Screeningul cancerului de sân pentru depistarea precoce Așa cum uneori sânul umflat poate fi un semn al cancerului, femeilor după 45 de ani li se recomandă să treacă o dată în an mamografia. Procedura nu este dureroasă și presupune vizualizarea amănunţită a țesutului glandelor mamare cu ajutorul unui aparat ce folosește razele X. La fel, specialiștii spun că toate femeile trebuie să învețe să-și examineze sânii. Medicul este persoana potrivită care poate explica cum se efectuează corect acest lucru. În plus, și o dietă echilibrat poate reduce din umflarea pieptului. Încercați să mâncați multe fructe și legume și evitați alimentele procesate și cele bogate în grăsimi saturate. Gândiți-vă dacă ați putea reduce din consumul de cofeină, fie că beți ceai sau cafea. La fel, încercați să reduceți din cantitatea de sare consumată. Menționăm că, anual în R. Moldova peste 1.000 de femei sunt diagnosticate pozitiv cu cancer al glandei mamare. Însă, medicii spun că această boală oncologică ar avea cea mai mare probabilitate de vindecare dacă femeile s-ar adresa cât mai devreme la medic și ar iniția tratamentul la timp. Sănătate să aveți! Cuvinte cheie:  sâni sănătatea femeii hormoni Sursa foto:  www.pinterest.com Sursa:  www.healthline.com
8 octombrie 2021
14:50
Copilul tău are deja patru luni și poate că începi să simți cât de minunat e să crești un micuț. Și dintr-o dată intervin schimbări. Somnul copilului care era din ce în ce mai lung, brusc își schimbă ritmul. Ai senzația că te trezești din oră în oră. Poate însemna asta că bebelușul trece prin regresia de somn caracteristică pentru vârsta de 4 luni? Pediatrii afirmă că o regresie de somn este atunci când copilul doarme foarte bine în cursul nopții și brusc nu mai face același lucru. Acesta este un lucru obișnuit pentru vârsta de 4 luni, deși nu se întâmplă tuturor bebelușilor. Prin urmare, părinții trebuie să fie pregătiți pentru această etapă așa încât să nu-și facă griji că ceva ar fi în neregulă. În plus, specialiștii mai spun că regresia de somn la această etapă a creșterii nu durează mult. Iată câteva sfaturi utile care ar putea ajuta părinții să treacă mai ușor prin această perioadă. Cum se manifestă regresia de somn la copilul de 4 luni În perioada regresiei de somn de la vârsta de 4 luni au loc schimbări în obișnuințele copilului. Micuții încep să se trezească în timpul nopții și pot fi agitați. Se poate întâmpla de câteva ori pe noapte. Cauza? Cercetările au demonstrat că în jurul vârstei de 10-12 săptămâni de viață la copii începe să se dezvolte ritmul circadian. Specialiștii precizează că în cazul adulților somnul trece din profund în superficial. În cazul nou-născuților, însă, aceștia se cufundă mai mult în somn profund. În jurul vârstei de 4 luni începe această trecere la ritmul specific adulților. Copiii încep să doarmă în faze ușoare a somnului și se pot trezi ușor. Această perioadă de tranziție durează diferit de la un copil la altul. Totuși, există câteva metode prin care bebelușul și părinții pot reveni la somnul liniștit. Cum să treci prin etapa regresului de somn la copil 1. Metoda plânsului/a strigătului Specialiștii susțin că există mai multe metode prin care poți obișnui copilul care trece prin regresia de somn să adoarmă ca înainte. Una ar fi metoda plânsului. Cu alte cuvinte, nu se recomandă ca părinții să alerge imediat la patul micuțului ca să-l liniștească când se trezește. Acesta va trece printr-o perioadă de plâns, dar totodată va învăța singur să se liniștească și să adoarmă din nou, dacă se trezește de la mișcări și gălăgie. Desigur, mulți dintre părinți nu pot răbda să asculte cum plânge propriul copil. Dar vor avea toți de câștigat din momentul în care bebelușul va învăța să adoarmă singur. Totuși, dacă plânsul copilului e inacceptabil pentru părinți, există metode alternative pentru obișnuințele de somn. Însă, dacă încercați metoda plânsului, puteți să vă apropiați de micuț, să verificați vizual că este în regulă și să-i dați de înțeles că sunteți alături și nu e în pericol. Totodată, dacă copilul e obișnuit să mănânce în timpul nopții, încercați să-i stabiliți un regim la ore fixe. 2. Alimentați suficient copilul în cursul zilei E important să vă asigurați că micuțul a mâncat suficient în timpul zilei, așa încât să nu flămânzească noaptea. Dacă micuțul se va trezi flămând, acesta trebuie hrănit și cel mai probabil că nu va adormi până nu va fi alimentat. 3. Lăsați copilul să adoarmă singur O altă metodă pentru deprinderi de somn ar fi să încercați să culcați copilul în patul său când el încă nu a adormit. Cel mai bine ca bebelușul să fie somnolent când este culcat așa încât să adoarmă singur. Metoda ajută copilul ca atunci când se trezește în toiul nopții la fel să adoarmă singur. 4. Culcați copilul în liniște și calm Specialiștii susțin că, așa cum copilul devine mai activ și atent la 4 luni, e important ca atunci când este culcat în cameră să nu fie lucruri care-i pot atrage atenția sau îl pot deranja. Prin urmare, trebuie creată atmosfera ce predispune la somn, la odihnă. Asigurați-vă că e liniște și întuneric în cameră. 5. Creați o rutină de culcare Recomandarea presupune un șir de lucruri și proceduri care se fac înainte de somn. Acestea trebuie îndeplinite în aceeași ordine și la aceeași oră în fiecare seară înainte ca micuțul să meargă la somn. De exemplu, șirul acțiunilor poate fi următorul: baie, o carte citită, alăptarea sau alimentele prin sticluță și culcarea în pat. Când la copii apar dinții, puteți introduce și o procedură ușoară de curățare a cavității bucale. Aceste deprinderi îl vor ajuta pe copil să înțeleagă că urmează să adoarmă și o va face mai ușor. 6. Nu ezitați să consultați medicul pediatru Dacă bebelușul trece mai greu prin regresia de somn de la 4 luni sau credeți că ceva decurge problematic, oricând puteți apela la sfatul și consultul medicului specialist. Îngrijorările pentru sănătatea propriului copil sunt normale și e bine ca părintele să se asigure că bebelușul său este în siguranță. Mai cu seamă când acesta trece prin lucruri noi pentru el. Pediatrul poate veni cu recomandări și poate spulbera temerile în plus, așa încât părintele să fie sigur că nu există niciun pericol pentru copil. Sănătate Să Aveți! Cuvinte cheie:  somn activitati copii parinti Sursa foto:  www.health.clevelandclinic.org Sursa:  www.health.clevelandclinic.org
6 octombrie 2021
17:10
Arsura retrosternală sau pirozisul, numită și arsura de stomac, se descrie ca o senzație dureroasă de arsură care apare în partea inferioară a pieptului. De fapt, acesta este un simptom al refluxului gastroesofagian prin care acidul și enzimele din stomac ajung in esofag. În normă, acidul gastric nu poate pătrunde în esofag așa cum trecere este blocată de sfincterul esofagian inferior care este un mușchi asemănător cu un inel. De obicei, acest sfincter este închis și se deschide doar când înghițim. Cu toate acestea, la persoanele care suferă de reflux de acid gastric, acest mușchi este mai slăbit. Pirozisul poate fi provocat de alimentele pe care le consumăm așa cum multe dintre ele pot relaxa sfincterul esofagian inferior și prin urmare, o parte din conținutul stomacal ajunge în esofag. Dintre acestea vom enumera 11 alimente care pot cauza senzația neplăcută: 1. Alimentele bogate în grăsimi Din păcate, aici se regăsesc alimente sănătoase și nutritive, cum ar fi avocado, brânza și nucile. Există două moduri în care alimentele bogate în grăsimi pot declanșa arsuri la stomac. În primul rând, acestea pot relaxa sfincterul esofagian inferior, mușchiul care acționează ca o barieră între esofag și stomac. Când acest mușchi se relaxează, acidul stomacului poate scăpa din stomac în esofag și poate provoca senzația de arsură. În al doilea rând, alimentele bogate în grăsimi stimulează eliberarea hormonului colecistochinină, care pe lângă faptul că la fel poate relaxa sfincterul esofagian inferior, crește timpul în care mâncarea rămâne în stomac. Și acest lucru poate determina refluxul de acid. Menționăm că cazul alimentelor grase se referă nu doar la produsele sănătoase, ci și la mâncarea prăjită sau la bucatele gătite cu conținut sporit de grăsimi. 2. Menta Se consideră că menta rece sau menta creață are efect calmant asupra sistemului digestiv. Totuși, există cercetări ce demonstrează aceasta poate provoca arsuri stomacale. Planta nu are efect de relaxare asupra sfincterului esofagian, dar poate provoca iritarea mucoasei esofagului. Un studiu realizat pe un eșantion din 500 de persoane demonstrează că riscul pirozisului s-a dublat în cazul persoanelor care au consumat zilnic ceai din mentă. Așadar, dacă simțiți disconfort care ar putea fi asociat cu această plantă, încercați să reduceți sau să o excludeți din consum. 3. Sucurile de citrice Simptome ale pirozisului pot apărea și după consumul de suc de citrice. Cercetările în domeniu demonstrează că aproape 1/3 din 400 de participanți la un experiment au prezentat arsuri stomacale după ce au băut suc de portocale sau de grapefruit.  Deși încă nu este clar până la capăt mecanismul ce declanșează arsura stomacală, oamenii de știință presupun că simptomele ar fi legate de conținutul sporit de acid din sucuri. 4. Ciocolata Ciocolata este un alt aliment ce poate declanșa pirozisul. Aceasta acționează ca și în cazul alimentelor grase, relaxând sfincterul esofagian inferior.  În plus, ciocolata este teobromină și cofeină care au același efect. 5. Alimentele picante Produsele iuți conțin deseori un component numit capsaicină. Acesta poate încetini digestia. Prin urmare, mâncarea va sta mai mult timp în stomac, iar în rezultat poate apărea refluxul de acid gastric. În plus, alimentele picante pot irita și mai mult esofagul dacă acesta este deja inflamat. Iar arsurile de stomac în acest caz pot fi și mai grave. Prin urmare, dacă pirozisul se întâmplă frecvent, ar fi recomandabil să evitați consumul de mâncare puternic condimentată. 6. Sarea Deși încă nu este foarte clar cum acționează sarea, cercetările au demonstrat că consumul în cantități mari determină refluxul gastroesofagian. Rezultatele unui studiu demonstrează că persoanele care au adăugat sistematic sare în hrana consumată au avut un risc de 70% mai mare de reflux decât persoanele care nu au adăugat deloc sare în mâncare. Același studiu a constatat că persoanele care au consumat alimente sărate de cel puțin trei ori pe săptămână aveau un risc de reflux cu 50% mai mare decât ceilalți participanți la experiment. 7. Ceapa Ceapa, în special cea crudă, declanșează foarte rapid arsurile stomacale. Efectul același - această legumă relaxează sfincterul esofagian inferior, care poate provoca refluxul de acid stomacal. Pe lângă aceasta, ceapa este bogată în fibre fermentabile, care pot provoca eructații. Iar eructarea poate agrava simptomele de reflux acid. 8. Alcoolul Fie că e consumat în cantități moderate, sau excesive, alcoolul poate declanșa simptomele pirozisului. Consumul moderat de excesiv de alcool poate provoca, de asemenea, simptome de arsuri la stomac. Pe lângă faptul că relaxează sfincterul esofagian, băuturile alcoolice în special vinul și berea, pot determina creșterea cantității de acid gastric, ceea ce crește riscul de arsuri stomacale. În cele din urmă, consumul excesiv de alcool poate afecta mucoasa esofagului. În timp, acest lucru poate face esofagul mai sensibil la acidul din stomac. 9. Cafeaua Unele persoane se pot plânge de arsuri la stomac după ce consumă cafea. Unele cercetări susțin că de vină ar fi cofeina. Totuși, alte studii susțin că acest component nu poate declanșa refluxul gastric. În acest caz, cauza ar putea fi legată de alți componenți ai cafelei. Indiferent de ce spun cercetătorii, dacă tolerați bine cafeaua, atunci nu există motive să o evitați. Însă dacă simțiți stări neplăcute în partea inferioară a pieptului după ce o consumați, încercați să reduceți din consum. 10. Băuturile carbogazoase Arsurile stomacale pot fi declanșate și de consumul de băuturi carbogazoase. Acestea influențează atât relaxarea sfincterului esofagian, cât și refluxul de acid, ceea ce poate provoca pirozis. Prin urmare, dacă băuturile răcoritoare sau alte băuturi carbogazoase cauzează arsuri la stomac, reduceți sau evitați complet consumul acestora. 11. Laptele De obicei, oamenii beau latele în scop exact invers - să rezolve problema arsurilor stomacale. Însă, în realitate, laptele integral este aliment ce poate declanșa aceste simptome neplăcute, în loc să le neutralizeze. S-a demonstrat că laptele integral stimulează secreția de acid gastric în cantități mai mari, ceea ce crește riscul pirozisului. Oamenii de știință susțin că la mijloc ar fi conținutul sporit de grăsimi din lapte. Prin urmare, în cazul în care acest produs declanșează simptomele enumerate, el trebuie evitat sau redus în consum. Alimentele ce pot ușura senzația de arsură stomacală În timp ce unele alimente provoacă pirozis, există alte produse care au efect invers și ajută la ameliorarea simptomelor. Iată câteva dintre ele: 1. Ghimbirul: Acesta este un remediu natural pentru greață și vomă. Deși există dovezi limitate despre efectele ghimbirului asupra arsurilor la stomac, acesta poate contribui la reducerea refluxului. 2. Bananele și pepenele galben: Aceste fructe au conținut scăzut de acid și sunt recomandate pentru a reduce refluxul. 3. Legumele verzi: Și aceste alimente sunt sărace în grăsimi, acizi și zahăr. Aici putem enumera fasolea verde, broccoli, spanacul și țelină. 4. Fulgi de ovăz Acest produs e bogat în fibre ceea ce scade din riscul de reflux gastric. De altă parte, nu conține fibre fermentabile, deci nu provoacă eructații. 5. Cerealele și cartofii: Cercetările au demonstrat că consumul de cereale și cartofi scade 42% riscul refluxului gastroesofagian. Concluzie: Arsura stomacală este un simptom al refluxului de acid. Problema poate fi declanșată de consumul unui șir de alimente. Multe dintre ele au efect de relaxare a sfincterului esofagian inferior, un mușchi asemănător unui inel care acționează ca o barieră între esofag și stomac. Dacă se întâmplă des să aveți arsuri la stomac, încercați să eliminați din mesele zilnice unele dintre alimentele din lista de mai sus și să urmăriți dacă starea se ameliorează. La fel, puteți adăuga în consum alimente care ușurează simptomele pirozisului cum ar fi bananele, pepenele galben, fulgii de ovăz, cerealele, cartofii, ghimbirul și legume verzi. Sănătate să aveți! Cuvinte cheie:  pirosis sistem digestiv alimente Sursa foto:  www.poradnikzdrowie.pl Sursa:  www.healthline.com
5 octombrie 2021
06:30
Se întâmplă să-ți examinezi îndelung defectele tale fizice? Aceste gânduri îți afectează starea generală de bine? E posibil să suferi de tulburare dismorfică corporală (BDD) sau dismorfofobie. Iată ce este și cum se manifestă afecțiunea. Cu toții avem zile când suntem nesiguri de felul în care arată exteriorul nostru sau credem că arătăm nu prea bine. Dar dacă observați că frecvent și obsesiv încercați să ascundeți sau să mascați ceea ce considerați că este un defect, acesta poate fi un semn al tulburării dismorfice corporale. De această afecțiune pot suferi atât femeile, cât și bărbații la orice vârstă. Deși cel mai des afecțiunea se manifestă în perioada adolescenței. Persoanele care suferă de dismorfofobie au senzația că există o diferență colosală între ceea ce văd în oglindă și ceea ce spun cei din jur. Cu alte cuvinte, în timp ce persoana vede defecte și consideră urâte anumite părți ale corpului, alte persoane spun că nu văd acest lucru. Mai mult, chiar dacă conștientizează că cei dragi sau prietenii spun adevărul, persoana cu tulburare dismorfică corporală nu poate scăpa de stres și anxietate provocate de felul în care arată. Afecțiunea este o tulburare psihologică care se ameliorează dacă este tratată. Primul pas e identificarea semnelor și constatarea problemei. Tulburarea dismorfică corporală se poate referi la orice parte a corpului, dar cel mai frecvent oamenii se concentrează pe: Trăsăturile faciale, cum ar fi forma nasului; Pielea și anume pe alunițe, pistrui, cicatrici sau acnee; Mărimea sau tonusul mușchilor; Mărimea și forma organelor genitale sau a sânilor; Părul, inclusiv părul de pe față  și de pe corp. În cazul tulburării, persoana are senzația că nu poate face nimic ca să schimbe lucrurile, cel puțin cu excepția intervențiilor plastice. Dar există metode de autoexaminare prin care persoana „se privește dintr-o parte” și încearcă să se privească dintr-un unghi pozitiv și de ansamblu. Așadar, este normal ca din când în când să-ți fixezi atenția la dimensiunile coapselor sau la un coș care-ți pare inestetic. Dar dacă aspectul fizic îți provoacă suferință considerabilă sau îți afectează viață zi de zi, acesta este un semn că problema e mai mare. Semne și simptome ale tulburării dismorfice ale corpului Persoanele care suferă de dismorfofobie manifestă un comportament specific și anume: Fie verifică în oglindă în mod exagerat de des felul în care arată, fie evită complet să-și privească aspectul fizic. Încearcă să ascundă defectele imaginare de ochii lumii. Uneori se ajunge până în punctul în care persoana evită să meargă la muncă, la școală sau să participe la evenimente sociale, să iasă în locuri publice. Totul din cauza fricii că cei din jur ar putea observa defectul imaginar. Petrece mult timp încercând să camufleze ceea ce-i pare inestetic. Persoanele care suferă  de tulburarea psihologică încearcă să acopere așa zisul defect cu îmbrăcăminte ajustată, pălării, eșarfe, pantaloni largi, să aplice machiaj în exces sau să stea/să se așeze, în poziții care ar masca zona ce-l deranjează. Fac tot posibilul să nu fie fotografiați. Se întâmplă ca persoanele care suferă de dismorfofobie să evite întâlniri importante, să refuze invitații la zile de naștere. Într-un cuvânt totul ca să nu fie fotografiate. Mai mult, se asigură că în pozele publicate de alții să nu apară cu defectul imaginar la vedere. Recurg la operați plastice, uneori în mod repetat, ca să corecteze imperfecțiunea pe care o văd. Se întâmplă ca persoana care suferă de problemă să apeleze la măsuri chirurgicale. Mai mult, și după plastie persoana poate crede că problema nu a fost rezolvată și poate rămâne în continuare nemulțumită. Caută să fie liniștită de cei din jur. Cu alte cuvinte, persoana își întreabă frecvent prietenii și rudele dacă arată bine sau adresează întrebări despre aspectul anumitor părți ale corpului. Și în ciuda asigurărilor că totul este bine, oricum nu se simte liniștită. Se compară cu cei din jur dintr-un unghiul negativ. Persoanele cu tulburare au tendința să-și compare aspectul fizic cu cel al unor vedete sau se compară cu sine în copilărie. Aceasta cu accent pe „cât de rău arată în prezent”. Apare senzația de tristețe, anxietate. Gândurile negative deseori se agravează după proceduri cosmetologice de care persoanele rămân nemulțumite. Persoana depune mult efort ca să arate bine: exerciții fizice extenuante, bronz și tunsori. Uneori cheltuie sume impunătoare pentru diverse proceduri. Aceasta însă nu aduce satisfacție cu privire la aspectul fizic. Dismorfia musculară: un subtip frecvent al tulburării dismorfice corporale Dismorfia musculară se manifestă prin convingerea că mușchii nu sunt suficient de mari. Deși această formă de tulburare dismorfică corporală poate afecta ambele sexe, este întâlnită mai frecvent la bărbați. Subtipul de tulburare poate fi greu de identificat, așa cum persoanele fiind  lăudate de cei din jur pentru disciplină și mod sănătos de viață, au o senzație de împlinire. Totuși, tulburarea poate să existe dacă apar comportamente ca: Ore în șir dedicate exercițiilor fizice excesive și ridicarea de greutăți. Obsesie pentru calcularea caloriilor. Evitarea restaurantelor din cauza lipsei imaginate de control asupra opțiunilor alimentare. Atenție sporită și calculare excesivă a meselor cu intenția de a întocmi combinație „perfectă” de carbohidrați, grăsimi, proteine și vitamine. Respectarea fermă a programului de alimentație. Privitul îndelung și des în oglindă sau evitarea oglinzilor Mai multe straturi de îmbrăcăminte purtate pentru a părea mai mare Utilizarea steroizilor sau a altor preparate ca să îmbunătățească performanțele Aprecierea de sine depinde direct de mărimea mușchilor. Cauzele tulburării dismorfice corporale Cauzele exacte ale dismorfofobiei sunt neclare, iar afecțiunea, la fel ca un șir de alte tulburări psihice, este rezultatul mai multor factori. Aici pot fi dereglări în creier, factori genetici și experiențe de viață. Un rol aparte îl pot avea neglijarea în copilărie, abuzul, criticile legate de aspectul fizic. În plus, într-un mediu în care se pune accent deosebit pe tinerețe și standarde privind exteriorul, e ușor să te simți necorespunzător. Și anumite trăsături de caracter ca excitabilitatea sau perfecționismul la fel pot declanșa tulburări dismorfice corporale. Cert este că dacă vă regăsiți în descrierile de mai sus nu trebuie să ezitați sau să vă rușinați să cereți ajutorul specialiștilor. Cercetătorii vorbesc despre cazuri când unele persoane au mers ani la rând la dermatolog invocând anumite probleme imaginare înainte să recunoască că au o problemă psihologică și să ceară ajutorul psihologului. Ce trebuie să știi înainte de tratamentul inițiat de psiholog? Dacă tulburarea este diagnosticată și se planifică inițierea unui tratament, trebuie să fii gata să discuți cu specialistul despre orice precedente din viață, fie că e vorba de agresiuni, abuzuri sau presiuni morale. La fel, vei discuta despre percepțiile pe care le ai despre cum e „corect” să arați. Înainte să mergeți la specialist gândiți-vă la schimbările pe care le-ați întreprins de când ați observat pretinsa problemă. Ce s-a întâmplat în perioada cât ați încercat să corectați „defectul”?  Ați pierdut prieteni? Au scăzut performanțele la locul de muncă? Deopotrivă gândiți-vă la aspectele pozitive. Primiți mai multe complimente de când faceți exerciții fizice sau vă machiați mai sârguincios? La fel, specialiștii recomandă să apelați la ajutorul familiei. Posibil ca rudele să fie dispuse să ajute și respectiv, să fie incluse în terapia prevăzută de medic. Cei apropiați vă vor ajuta să demontați tiparele negative. Tratamentul în dismorfofobie Există atât terapie individuală cât și terapie de grup care s-au dovedit eficiente în tratamentul tulburării dismorfice corporale. Dacă simptomele sunt mai ușoare, acestea pot să se amelioreze cu un tratament simplu. Însă terapia combinată cu medicamente este mai eficientă în cazul persoanelor cu gânduri suicidale. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC). Metoda mai este cunoscută ca terapie de expunere și prevenire a răspunsului. Aceasta se focusează pe schimbarea felului de gândire și comportament declanșate de starea trăită. Psihoterapeutul ajută la identificarea stărilor ce declanșează neliniște și alegea cea mai potrivită metodă de depășire a emoțiilor. Prin terapia cognitiv-comportamentală, persoană reușește să se privează dintr-o parte și să-și analizeze corpul dintr-un unghi de vedere mai obiectiv și mai tolerant. Așa persoana afectată de tulburare reușește să-și depășească stările de disconfort cum ar fi privitul în oglindă sau nevoia constantă de a fi liniștit de alte persoane. Tratamentul medicamentos. În astfel de tulburări, specialiștii pot indica inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) care sunt un tip de medicamente antidepresive care pot ușura stările însoțite de gânduri obsesive. Acestea pot reduce, de asemenea, simptomele anxietății și depresiei care apar adesea în tulburarea dismorfică corporală. Tulburările dismorfice corporale la copii Dismorfobia începe cel mai adesea în jurul vârstei de 12 - 13 ani. Ca părinte vă poate fi dificil la început să faceți o diferență între nesiguranța legată de schimbările de vârstă ți ceva mai grav. Cu atât mai mult că această tulburare are simptome comune cu depresia, tulburarea obsesiv-compulsivă și anxietatea. Dar partea bună este că și tratamentul e asemănător și poate ajuta în caz că tulburările apar simultan. Ca să vă ajutați copilul sau persoana iubită care trece prin aceste probleme, încercați să vă documentați mai mult despre afecțiune, să discutați despre ea cu empatie. Arătați-vă disponibilitatea de a susține și încurajați tratamentul, dar încercați să nu forțați lucrurile ca să nu stârniți sentimente de vinovăție. Sănătate Să Aveți! Cuvinte cheie:  corp aspect fizic dismorfofobie tulburare psihologică Sursa foto:  www.festivalpsicologia.it Sursa:  www.helpguide.org
30 septembrie 2021
12:00
Bolile cardiovasculare (BCV) reprezintă un termen general care întrunește afecțiunile inimii și vaselor sangvine. BCV rămân cel mai mare ucigaș din lume, rezultând cu 18,6 milioane de decese anual. În plus, și pandemia de COVID-19 a expus unui risc sporit cei peste 520 de milioane de oameni care trăiesc în prezent cu BCV. Mulți s-au izolat de prieteni și familie de teamă să nu dezvolte forme severe ale virusului pe fundal de comorbiditate. Și în Republica Moldova bolile cardiovasculare se situează pe primul loc printre principalele cauze de deces ale populației. Datele arată că anul trecut, din cauza afecțiunilor aparatului cardiovascular, au decedat 22.872 de persoane, comparativ cu 21.512 decese în 2019. BCV are mai multe cauze declanșatoare, printre care fumatul, diabetul, hipertensiunea arterială și obezitatea. Nu rămân fără impact nici poluarea aerului și afecțiuni mai puțin frecvente. Totuși, lucrurile pot fi prevenite dacă este respectat un mod de viață sănătos. Patru tipuri de BCV Există diverse tipuri de BCV, însă vom enumera patru forme principale: 1. Boală coronariană (cardiopatia ischemică) - apare atunci când fluxul de sânge bogat în oxigen este blocat sau redus către mușchii inimii. Apare o presiune crescută asupra inimii, iar în consecință poate duce la: angina pectorală - durere toracică cauzată de reducerea fluxului sanguin către mușchiul inimii. atacuri de cord  - unde fluxul sanguin către mușchiul inimii este blocat brusc. insuficiență cardiacă  - situație în care inima nu reușește să pompeze în normă sângele în tot corpul. 2. Accidentele vasculare cerebrale și TIA. În accident vascular cerebral se oprește aportul de sânge către o parte a creierului. Aceasta poate provoca leziunea creierului și poate fi letal. Un atac ischemic tranzitoriu, numit și TIA sau mini-accident vascular cerebral, este asemănător, doar că fluxul sanguin către creier este întrerupt temporar. Principalele simptome ale unui accident vascular cerebral sau TIA se manifestă pe: Față - fața poate „să cadă pe o parte”. Aceasta presupune că persoana afectată să nu poată zâmbi, iar gura sau ochiul pe o parte a feței vizual să fie lăsată în jos. Brațe - simptomul se manifestă prin incapacitatea persoanei de a ridica ambele brațe și de a le ține ridicate. Apare slăbiciune și amorțeală la un braț. Vorbirea - cel afectat va vorbi neclar, puțin sau deloc. În caz că observați simptomele sus enumerate, apelați de urgență ajutorul medical la 112. 3. Boala arterială periferică. Afecțiunea apare atunci când există un blocaj în artere la nivelul membrelor, de obicei la picioare. Simptomatic se manifestă prin: dureri de picior persistentă sau crampe, care se agravează la mers și se ameliorează în repaus. căderea părului de pe picioare amorțeală sau slăbiciune la nivelul picioarelor ulcere persistente (răni deschise) pe membrele inferioare. 4. Bolile aortice, care sunt un grup de afecțiuni ale aortei - care este cea mai mare arteră și care transportă sângele din ventriculul stâng al inimii către alte părți ale corpului. Una dintre cele mai frecvente boli aortice este anevrismul aortic. Vasul slăbește și se umflă spre exterior. Afecțiunea decurge fără simptome, de obicei, dar există riscul de hemoragie la un moment dat, ceea ce pune viața în pericol. Cauzele bolilor cardiovasculare Nu sunt cunoscute niște cauze foarte clare ale BCV, dar există un șir de factori de risc care pot declanșa afecțiunile enumerate. Tensiunea arterială crescută - hipertensiunea arterială este unul dintre principalii factori de risc pentru BCV. În condiții de tensiune arterială mărită se pot deteriora vasele sangvine. Fumatul și alte tipuri de tutun - Substanțele nocive din tutun deteriorează și îngustează vasele de sânge. Colesterol ridicat - fiind un component de grăsime care se găsește în sânge poate îngusta vasele sangvine și crește riscul de formare a trombilor. Diabetul - și nivelul sporit de zahăr în sânge poate deteriora vasele sangvine. Unele persoane care suferă de diabet de tip 2, pot fi concomitent și obeze, ceea ce este la fel un factor de risc. Inactivitate - modul sedentar de viață crește probabilitatea tensiunii arteriale mărite, a nivelului ridicat de colesterol și a obezității. Toți aceștia sunt factori de risc pentru BCV. Exercițiile regulate vă vor ajuta să aveți o inimă sănătoasă. Obezitatea- fiind supraponderal riscați să dezvoltați diabet și hipertensiune arterială, ceea ce reprezintă factori de risc pentru BCV. Specialiștii mai menționează că predispunerea la afecțiuni ale sistemului cardiovascular se moștenește. Cu alte cuvinte, dacă în familie cineva dintre rude suferă de BCV, riscul ca urmașii să dezvolte aceste afecțiuni de asemenea crește. Alți factori de risc pot fi: Vârstă - BCV se întâlnește mai frecvent la persoanele cu vârsta de peste 50 de ani. Riscul ca aceste boli să apară crește pe măsură ce organismul îmbătrânește. Gen - specialiștii spun că bărbații sunt mai predispuși să dezvolte BCV la o vârstă mai timpurie decât femeile. Dieta - alimentația nesănătoasă poate determina creșterea colesterolului și poate fi cauză a hipertensiunii arteriale. Același efect îl are consumul excesiv de alcool. Cum prevenim bolile cardiovasculare? Specialiștii afirmă într-un glas că modul sănătos de viață poate reduce din riscurile BCV. La fel, în cazul persoanelor care deja suferă de o afecțiune cardiovasculară, grija pentru propria sănătate poate preveni acutizarea stării generale. Medicii sugerează câteva sfaturi - încercați să renunțați la fumat, dacă aveți această obișnuință nocivă. Aceeași recomandare este și în cazul alcoolului. Specialiștii în domeniul sănătății inimii și sistemului circulator afirmă că, dacă sunt mai multe riscuri sus enumerate, probabilitatea ca persoana să dezvolte BCV crește. La fel, medicii îndeamnă populația să se adreseze pentru recomandări specialiștilor, mai cu seamă dacă există simptome sau predispunere genetică. Cuvinte cheie:  boli de inimă sistem cardiovascular sange Sursa foto:  www.diabetesdigest.com Sursa:  www.nhs.uk www.world-heart-federation.org www.msmps.gov.md
29 septembrie 2021
16:40
Există un șir de modalități prin care poți ajuta persoanele în etate, izolate social și, mai ales, singure. Omul pe care îl ajuți se va simți mai bine, la fel ca și tine, de alt fel. Cea mai sigură și rapidă cale ca să ajuți un bătrân singur și izolat este să devii parte a unei organizații de voluntariat care face astfel de acțiuni. Dar o simplă comunicare cu persoana aflată în dificultate, fie prin mesaje sau prin telefon, la fel pot însemna mult. Timpul dedicat unor astfel de activități poate deveni de folos nu doar persoanelor în etate, ci și celor care ajută. Aceasta ridică aprecierea de sine și perseverența. În plus, ajutând o altă persoană, te poți distrage temporar de la propriile probleme. Inițiați o discuție Nu întotdeauna e ușor să afli cui și cum poți ajuta. Pentru început, poți pur și simplu să te oprești și să discuți cu bătrânii din vecinătate, dacă îi întâlnești pe stradă. Dacă persoanele au probleme cu auzul sau memoria, asigură-te că ești înțeles, dar evită să strigi.Vorbește cu pauze între fraze și întrebări. E important ca persoana în etate să reușească să înțeleagă informația. La fel, lasă timp ca aceasta să reușească să-ți răspundă. N-o grăbi. Propuneți ajutor practic Cunoști vreun vârstnic care locuiește singur, iese rar din casă, a suferit o traumă sufletească sau este în doliu, are probleme de sănătate, nu are rude apropiate sau care locuiește prin apropiere? Dacă da, atunci întrebă dacă are nevoie de ajutor la cumpărături, achitarea facturilor, procurarea medicamentelor sau grija pentru animalele domestice, în caz că acestea sunt. La fel oferă-te să-l însoțești la anumite evenimente sau locații. De exemplu, poți ajuta bătrânul să ajungă la spital sau la medic, la bibliotecă, la frizer sau biserică. Dedică o parte din propriul timp Ca să sprijini bătrânii aflați în dificultate poți deveni parte a unei organizații de voluntari. Acestea propun deseori servicii/ajutor pentru vârstnicii izolați. În mare parte activitățile se bazează pe voluntariat. Așa poți vizita, însoți sau întreține discuții cu bătrânii care au nevoie de acest lucru. Aportul tău poate fi nesemnificativ, ca de exemplu, un sunet zilnic unei o persoane în etate, care stă izolată.  Sau poți merge periodic acasă la bătrâni să comunici cu aceștia și să-i ajuți la cumpărături. Ajută-i la treburile casnice Odată cu vârsta devine dificil să îndeplinești chiar și lucruri simple prin casă. Bătrânii apreciază cu adevărat orice propunere de ajutor pentru lucruri simple precum aruncatul gunoiului, schimbul unui bec, curățatul zăpezii, aranjatul pozelor, spălatul veselei, dar și altele. Împarte-te cu un prânz, cu alimente Bătrânii, deseori fiind oameni izolați, au nevoie de mâncare pregătită acasă. Și atunci de ce n-ai lua cu tine o porție din mâncarea proaspăt pregătită în acea zi sau niște mese congelate? E mult mai simplu pentru persoanele în etate ca ulterior să-și încălzească mâncarea în cuptorul cu microunde. Aceasta este nu doar un ajutor, dar și o cale de a socializa și petrecere timpul cu vecinii. Încearcă să aduci mâncarea în recipiente de care nu ai nevoie. Farfuriile și în general vesela răpește din timpul personal și e greu să duci evidența bolurilor utilizate. Consultă site-urile culinare ca să te inspiri cu rețete ușor și rapid de gătit Fii atent la semnele răcelii Bătrânii sunt deosebit de vulnerabili iarna. Aceasta în condițiile în care timpul rece din acest sezon crește riscul infecțiilor respiratorii, virozelor ca gripa sau pneumoniile. În plus, timpul poate acutiza problemele de inimă, respiratorii sau, în consecință, pot apărea degerături. Poți încuraja oamenii în etate să-și administreze vaccinuri sezoniere, cum ar fi cel împotriva gripei. În paralel, fii atent la semnele de îmbolnăvire. Un semn de alarmă ar fi somnolența, vorbirea neclară sau dacă persoana nu se plânge de frig, chiar dacă în cameră este foarte frig. Documentează-te despre simptomele afecțiunilor cel mai des întâlnite la persoanele vârstnice ca să poți interveni sau cere ajutor la necesitate. În măsura în care poți ajuta bătrânul, încearcă să-i asiguri căldura în spațiul în care stă. La fel, poți lua legătura cu rudele oamenilor în etate, chiar și cu cele îndepărtate. E util să aveți la îndemână contactele prietenilor sau medicilor care cunosc persoana și la cine puteți apela în cazul unei urgențe. Cuvinte cheie:  îmbătrânire persoane în etate ajutor. Sursa foto:  www.batesville.com Sursa:  www.nhs.uk
28 septembrie 2021
12:20
Supranumită „cel mai puternic mușchi din organism”, limba poate fi afectată de un șir de factori nocivi. Problemele presupun diverse simptome, de la durere până la schimbări de culoare și textură. Cauzele sunt și ele multiple și variate. De fapt, limba nu este formată doar dintr-un singur mușchi. Ca să putem gusta și înghiți mâncarea, ca să putem vorbi, sunt antrenați un grup de mușchi care formează limba. În normă, organul este de culoare roz și acoperit cu receptori mici numiți „papile”. Așa cum limba funcționează necontenit, problemele legate de aceasta pot fi cu adevărat frustrante și pot crea disconfort. Ce simptome denotă că limba este afectată de o problemă? În funcție de cauze, există un șir de semne care arată că organul nu este sănătos. Aceasta presupune durere, senzații de arsură, răni, decolorare de diferite nuanțe - de la alb până la negru. SIDA și cancer bucal. Specialiștii afirmă că în majoritatea cazurilor, simptomele sus enumerate nu vorbesc despre probleme grave de sănătate și pot fi rezolvate ușor. Dar există și excepții. Mai exact, o limbă decolorată sau dureroasă poate fi simptom al deficienței de vitamine, SIDA sau cancer al cavității bucale. Din acest motiv, este important să apelăm la consultul medicului, dacă problemele apărute persistă și nu dispar în 1-2 săptămâni. Menționăm că unele tipuri de cancer oral nu se manifestă la început prin stare de rău. Deci dacă durerea nu este, nu înseamnă că totul e în regulă. Printre afecțiunile ce se pot manifesta cu simptome pe limbă se numără și diabetul sau anemia. Traumatizarea. Mușchiul din cavitatea bucală poate suferi de la o mușcătură accidentală sau de la contactul cu substanțe fierbinți. Locul rămâne dureros până se vindecă rana. La fel, strângerea din dinți poate să irite părțile laterale ale limbii, zonă ce devine dureroasă. Fumatul. O altă cauză se regăsește pe lista obiceiurilor dăunătoare - fumatul. Când deprinderea devine excesivă, aceasta poate irita limba, aceasta devenind dureroasă. Rănile aftoase. Există și așa numitele răni aftoase care pot apărea în cavitatea bucală, inclusiv pe limbă. Acestea pot apărea oricând, iar cauza rămâne necunoscută. Totuși, specialiștii au observat că riscul de apariție a rănilor aftoase crește în perioada de stres sporit. Sindromul limbii netede. Unele femei, aflate în menopauză, dezvoltă sindromul „limba netedă”, numită științific - glosita. Senzația este similară cu cea de parcă limba a fost arsă și a rămas fără papile gustative. Papile mărite. Disconfortul pe limbă poate apărea și în cazul în care una sau mai multe papile gustative se inflamează sau se irită. Împreună acestea pot forma o umflătură dureroasă pe limbă. Depunerile albe pe limbă: De ce apar? Există mai mulți factori care pot provoca acoperirea limbii total sau parțial cu pete albicioase. Printre acestea se numără Leucoplakia. Această afecțiune determină creșterea în exces a celulelor din gură și ca urmare în gură și pe limbă apar pete de culoare albă. Deși în sine Leucoplakia nu este periculoasă, aceasta  poate fi precursor al cancerului. Deci, este important ca medicul stomatolog să vadă petele albe de pe limbă și să determine cauza apariției. Leucoplakia se poate dezvolta și atunci când limba a fost iritată și adesea se întâlnește la persoanele care consumă produse din tutun. O altă cauză poate fi candidoza care este o infecție micotică ce se dezvoltă în cavitatea bucală. Drept urmare a infecției cu această ciupercă, în gură se formează pete albe asemănătoare brânzei de vaci. Problema apare frecvent la sugari și vârstnici, în special la persoanele care poartă proteze dentare sau la persoanele cu sistem imunitar slăbit.  Menționăm că, persoanele cu diabet zaharat și persoanele care iau preparate inhalatorii pentru astm sau boli pulmonare pot de asemenea să manifeste candidoză. Problema poate apărea și la cei care primesc antibiotice. Astfel de preparate medicamentoase  pot distruge flora benefică din gură. Aceasta poate fi compensată, dacă, de exemplu, consumăm iaurt cu conținut de culturi vii de bacterii.  O altă cauză a petelor albe de pe limbă și gură este Lichenul plan oral. Afecțiunea apare sub formă de rețea de linii albe cu aspect de dantelă, plasă. Deseori, medicii nu pot identifica cauza apariției, dar, de obicei, acesta dispare de la sine. Ca să evitați problemele sus enunțate aveți grijă de o igiena dentară corespunzătoare, evitați tutunul și reduceți din alimentele care irită cavitatea bucală. Limba cu aspect de căpșună: Cum se manifestă simptomele și care sunt cauzele Precum spuneam, în normă, culoarea limbii este roz. Însă, există un șir de factori care pot schimba nuanța până al roșu, roșu-purpuriu. În unele cazuri, limba poate avea chiar aspectul unei căpșuni cu papilele gustative mărite și roșii. Deficitul de vitamine poate fi una dintre cauze. Nuanța de roșietic apare când este deficit de acid folic sau vitamina B12. În lista problemelor legate de limbă se regăsește și așa numita „Limbă geografică”. Această afecțiune, cunoscută și sub denumirea de glosită migrativă benignă, se aseamănă cu desenul unei hărți cu pete roșii pe limbă. Uneori, aceste porțiuni au marginea albă în jurul lor. Deși semnul se consideră a fi inofensiv, totuși o consultație a medicului stomatolog nu strică, mai ales dacă simptomul se menține mai mult de două săptămâni. E important să știm că aspectul de „căpșună” pe suprafața limbii apare și în caz de scarlatină. În acest caz, contactați imediat medicul de familie. Mai cu seamă, dacă apar simptome ca febră și limbă roșie. În scarlatină este absolut necesar să se inițieze tratament cu antibiotice. O altă cauză a limbii roșii este sindromul Kawasaki. Această boală, observată, de obicei, la copiii cu vârsta sub 5 ani, afectează vasele sangvine din corp și poate să se manifeste și pe limbă cu aspect de „căpșună”. În faza acută a bolii, copiii manifestă febră înaltă și pot apărea roșeață și umflături la nivelul membrelor mâinilor și picioarelor. Limba neagră viloasă (numită și „păroasă”) Acest aspect al limbii este cauzat de excesul de bacterii și celule moarte, dar și de alte resturi. Se întâmplă din mai multe motive. Printre acestea - papilele crescute. În normă, papilele sunt mici umflături pe suprafața limbii. Însă, la unele persoane acestea devin excesiv de lungi ceea ce favorizează acumularea de bacterii. Odată ce microorganismele se înmulțesc suprafețele de pe limbă devin de culoare întunecată până la negru. Aspectul papilelor e asemănător cu părul. La fel, culoarea limbii poate fi determinată de anumite medicamente. De exemplu, pacienții care primesc antibiotice sau cei care trec prin chimioterapie, la fel, pot avea limbă neagră viloasă. Evident că la acumularea bacteriilor influențează și igiena precară a cavității bucale. Tratamentul pentru problemele limbii Tratamentele pentru problemele limbii variază în funcție de cauza lor. Unele probleme dispar de la sine. Totuși, dacă problema persistă, medicul specialist este cel care va indica un tratament care va ameliora starea. Uneori pot fi indicate soluții de clătirea a gurii. În cazul candidozei - preparate anti-micotice. Dacă durerea de pe limbă este cauzată de o traumă, atunci din alimentație trebuie excluse alimentele picante și acide. Iar în caz de cancer bucal, tratamentul variază de la chirurgie, la chimioterapie sau tratament medicamentos. Subliniem că, așa cum unele probleme ale limbii pot fi legate de igiena precară a cavității bucale, este important să aveți grijă de gură și dinți. Periați și folosiți ața dentară în mod regulat. La fel, puteți folosi un instrument destinat curățirii limbii. Dacă fumați, discutați cu medicul specialist despre metodele prin care ați putea renunța la obișnuința nocivă. Cuvinte cheie:  limba cavitatea bucală igiena orala Sursa foto:  www.sante.nl
27 septembrie 2021
12:40
Dacă ești părintele și ai mai mulți copii, știi, cu siguranță, cât de dificil este uneori să menții pacea în casă. Într-un minut, copiii se înțeleg între ei, iar în minutul următor se poate declanșa un conflict. Știind când și cum să interveniți, puteți influența asupra relației dintre copii și a atitudinii reciproce dintre aceștia. Iată ce puteți face ca să țineți sub control rivalitatea între frați și surori. Ce provoacă rivalitatea între copii? Rivalitatea dintre frați și surori apare și se dezvoltă de cele mai multe ori pe măsură ce copiii se întrec ca să câștige dragostea și atenția părinților. Semnele ce vorbesc despre concurență între aceștia se manifestă prin loviri, jigniri, certuri și comportament copilăresc. Aici însă, e important să facem diferența, așa cum rivalitatea moderată între frați și surori este totuși un semn normal care demonstrează capacitatea copilului de a-și exprima nevoile și dorințele.  Ce factori influențează buna înțelegere dintre copii? Deși rivalitatea este un element firesc pentru copiii în creștere, există un șir de factori care determină cât de bine se înțeleg cei mici într-o familie. Printre aceștia se numără vârsta, genul, personalitatea, numărul membrilor familiei și locul ce-i revine fiecărui copil în această familie. Iată câteva exemple: Copiii cu diferențe mici de vârstă ar putea „lupta” între ei mai mult decât cei cu diferență mare de vârstă. Copiii de același gen ar putea în măsură mai mare să împărtășească interese comune, dar în același timp ar putea fi mai predispuși la conflicte între ei. Copilul mijlociu, care s-ar putea să nu primească aceleași privilegii sau aceeași atenție ca și fratele/sora mai mare sau mai mic, ar putea să întreprindă anumite acțiuni ca să se simtă în siguranță. Copiii ai căror părinți sunt divorțați s-ar putea simți determinați să concureze pentru atenția părintelui cu care trăiesc, aceasta mai ales dacă în aceeași casă locuiesc și copii vitregi. Specialiștii mai menționează că, felul în care interacționează frații și surorile tinde să se modifice pe măsură ce aceștia cresc. Prin urmare, dacă copiii mai mici tind să lupte fizic, cei mai mari încearcă să se afirme cu argumente verbale. Concurența dintre copiii din aceeași familie atinge cel mai înalt nivel de obicei în jurul vârstei de la 10 până la 15 ani. Cu toate acestea, se întâmplă ca rivalitatea să continue până la maturitate. Ce pot face părinții ca să îmbunătățească relațiile dintre copii? Oricare dintre frați/surori vor recurge la un moment dat ca contradicții, se vor tachina sau se vor bate între ei. E important ca părintele să intervină și să ia măsuri. Adulții trebuie să încurajeze relațiile sănătoase între cei mici. Respectați individualitatea fiecărui copil. Nu întotdeauna e posibil ca copiii să fie tratați egal. În schimb, părinții se pot concentra asupra nevoilor fiecăruia dintre ei și pe satisfacerea acestora. De exemplu, în loc să le cumpărați copiilor aceleași cadouri ca să evitați certurile, ar fi mai binevenit să le luați cadouri ce le-ar reflecta individualitatea și interesele fiecăruia. În loc să înscrieți toți copiii la aceleași secții de fotbal sau lecții de pian, mai eficient ar fi să le cereți părerea în parte. Evitați comparațiile. Copiii se pot simți jigniți și își pot pierde din încrederea în sine, atunci  când sunt comparați între ei. Ar fi bine ca în prezența celor mici părinții să evite discuțiile despre diferențele dintre ei. Mai mult, atunci când un copil este lăudat, e bine să fie descrisă fapta sau realizarea acestuia și nu felul în care a făcut-o în comparație cu fratele său. Stabiliți reguli clare. E important ca părintele să explice de așa o manieră, încât copiii să înțeleagă ce înseamnă un comportament acceptabil și ce este inacceptabil, atunci când vine vorba de interacțiunea dintre cei doi. La fel, adulții trebuie să dea exemple celor mici care ar putea fi consecințele unui comportament nepotrivit. Convingeți copiii să nu se critice și să nu se corecteze reciproc. Evitați să vă implicați în dispute. Încurajați-vă copiii să-și rezolve singuri contradicțiile. Deși, în cazul copiilor mai mici s-ar putea să fie nevoie să interveniți, totuși puteți să vă abțineți să luați partea unuia dintre ei. Evitați să vă educați copiii în public. Lecțiile în public, pe lângă toate, îi poate jena pe cei mici. Când încercați să disciplinați copiii, evitați să faceți acest lucru în fața celorlalți - ceea ce poate provoca rușine și jenă. Pe cât este posibil, luați copilul deoparte și abia atunci încercați să discutați cu el despre comportamentul său.  De asemenea, specialiștii nu recomandă ca părinții să folosească porecle pentru copii lor. Aceasta doar înrăutățește relația dintre frați/surori. La fel, evitați să învinuiți în mod repetat doar unul dintre copii pentru cearta cu fratele său. Anticipați problemele. Dacă copiii nu pot rezolva singuri o problemă sau se luptă de fiecare dată pentru aceleași lucruri, ajutați-i să găsească o soluție. De exemplu, dacă cei mici nu pot împărți între ei anumite lucruri, încurajați-i să se joace fiecare cu propriile jucării sau planificați activități care nu necesită multă cooperare. De exemplu, copiii pot asculta muzică sau se pot juca de-a v-ați ascunselea. Dacă un conflict apare din cauza gadgeturilor pe care nu le pot împărți, ajutați-i să-și facă un program săptămânal de utilizare. E important ca părintele să explice consecințele nerespectării programului întocmit. Ascultați-vă copiii. Să fii frate sau soră nu presupune mereu sentimente plăcute. Lăsați copiii să-și spună sentimente reciproce, chiar dacă acestea sunt negative. Arătați că le înțelegeți sentimentele. Dacă aveți frați sau surori puteți să le povestiți celor mici despre propriile conflicte din copilărie. Aici poate fi binevenit simțul umorului. Aveți grijă să organizați periodic timp cu toată familia împreună. Așa copiii vor putea să comunice mai mult între ei și să-și soluționeze disputele. Și cina în familie dă posibilitate tuturor membrilor familiei nu doar să comunice, dar și să-i asculte pe cei mici. Încurajați bunul comportament. Profitați de momentele în care copiii se joacă împreună în pace, când se înțeleg și sunt prietenoși, ca să-i lăudați pentru aceasta. Spuneți-le că fac un lucru bun și că așa e bine să continue comunicarea între ei. Arătați-le dragostea. Copiii au nevoie de atenția părinților. Acesta este unul dintre motivele rivalității între frați. Prin urmare, părinții ar trebui să-și rezerve și să petreacă timp cu fiecare dintre copiii săi în parte. Și aici e important să se pună accent pe interesele copilului. Prin urmare, alegeți activități pe placul lui. Amintește-i copilului că sunteți alături de el și că vă poate vorbi despre ce vrea el. Există conflicte mai deosebite între gemeni? Rivalitatea, de obicei, nu este o problemă pentru gemeni. Chiar dacă ar putea concura întrei ei, gemeni depind, de obicei, unul de celălalt și dezvoltă relații strânse la început. Pe de altă parte, aceștia ar putea întâlni probleme ce țin de afirmarea individualității. Aceasta, pentru că gemenii sunt adesea tratați ca o unitate, decât ca doi copii cu personalități diferite. Părinții sunt în mare parte tentați să-i îmbrace la fel, să le ia aceleași jucării. Totuși, specialiștii recomandă părinților să acorde atenție fiecărui copil în parte și să-i încurajeze să-și manifeste individualitatea. Mai mult, în familii unde sunt gemeni pot fi și alți copii. Acești frați sau surori pot deveni geloși pe faptul că nu sunt parte din relația strânsă dintre gemeni. Soluția și în acest caz este ca părinții să acorde timp dedicat fiecărui copil în parte. E important să încurajați gemenii să se joace separat și cu alți copii. Capacitatea să se descurce singur, îi poate prinde bine copilului dintr-o pereche de gemeni pe măsură ce crește. Concluzie: Se întâmplă cu toți frații și surorile să se certe sau să lupte pentru anumite lucruri. Rivalitatea între frați e normală, însă e important să tratați fiecare dintre copiii ca o pe o personalitate individuală. Ascultându-i și oferindu-le posibilitatea de a-și rezolva propriile probleme, veți pune bazele unei relații trainice și sănătoase între frați/surori. Cuvinte cheie:  copii frați comunicare dezvoltare personală Sursa foto:  www.malldelsur.pe Sursa:  www.mayoclinic.org
24 septembrie 2021
17:40
Răul matinal, poftele alimentare și sensibilitatea sânilor sunt simptome tipice în sarcină. Totuși acestea nu sunt singurele semne. În plus, simptomele pot varia de la o persoană la alta, după prezența sau neprezența lor, durată și intensitate. Mai mult, aceeași femeie poate avea simptome diferite de la o sarcină la alta. La fel, deși cel mai frecvent în sarcină apar așa zisele simptome „tipice”, se poate întâmpla ca acestea să nu existe deloc. Este acesta un semn de alertă? Iată ce trebuie să știm. Debutul, frecvența și intensitatea simptomelor în sarcină De obicei, femeile însărcinate trec prin simptome generale în primul trimestru de sarcină (n.r. până la 13 săptămâni), cu stări de oboseală, grețuri matinale, sensibilitate la mirosuri și sâni dureroși.  În general, primele simptome în sarcină apar la aproximativ a 5-a, a 6-a săptămână de la ultima perioadă menstruală. Sânii pot deveni sensibili la 1-2 săptămâni din momentul conceperii fătului. De asemenea, pot să apară schimbări de greutate așa cum unele persoane încep să adauge în greutate mai devreme. De altă parte, cele mai multe dintre simptomele intense ale sarcinii, cum ar fi răul matinal, se diminuează treptat până în al doilea trimestru. Fiecare gravidă trece prin stări diferite Așa cum simptomele sarcinii variază de la o persoană la alta, la fel variază frecvența și durata acestora. În timp, ceea prin ce trece gravida se schimbă pe măsură ce modificările se întâmplă și în corpul viitoarei mame. În unele zile, femeia paote avea crampe sau urinări frecvente. În alte zile, poate avea constipații sau schimbări de dispoziție. Mai mult, sunt zile în care simptomele pot să lipsească total.  Prin urmare, nu există o definiție pentru „normalitate” și cum trebuie să fie când vorbim despre prezența, frecvența și intensitatea simptomelor în sarcină. Lipsa totală a simptomelor de sarcină În cazul unor gravide se poate întâmpla ca simptomele să se simtă puțin sau deloc. Acest fapt poate stârni îngrijorare așa cum viitoarea mamă se sperie că sarcina n-ar fi în regulă sau că ar exista risc de avort spontan. Specialiștii însă spun că deși este mai rar și neobișnuit, lipsa simptomelor nu este imposibilă. Spre exemplu, studiile au arătat că aproximativ una dintre 475 de gravide ajung la termenul de cinci luni de sarcină (20 de săptămâni) fără să-și dea seama că sunt însărcinate. Sarcinile „criptice” sau „ascunse” pot apărea din mai multe motive, cum ar fi sindromul ovarian polichistic. Așa, unele femeii pot să nu-și dea seama că sunt însărcinate până când ajung la jumătate din termen. Dispariția sau schimbarea simptomelor în sarcină Atunci când apare îngrijorarea privind anumite simptome în sarcină sau lipsa acestora, cel mai rezonabil rămâne consultul medicului sau a moașei. În special, există două situații care ar putea fi motiv de îngrijorare: când se schimbă (scade sau crește) frecvența mișcărilor fătului sau când anumite simptome ale sarcinii dispar brusc. Schimbări în mișcarea fetală. În timp ce unele simptome tind să scadă pe măsură ce sarcina progresează, mișcările bebelușului nu trebuie să se diminueze. Vor fi zile în care fătul este mai liniștit, dar dacă mișcările se opresc brusc sau trece de la intensitate înaltă la mai puțin - acesta ar putea fi semn că există o problemă. De obicei, gravidele încep să simtă mai multe mișcări ale copilului la aproximativ 16 săptămâni de sarcină.  Mai târziu, în timpul sarcinii (de la aproximativ 28 de săptămâni), e normal să existe zilnic mișcări fetale. E important să știm că, dacă bebelușul nu se mișcă la fel de mult, deși nu este neapărat o problemă, trebuie anunțat medicul. În unele cazuri, diminuarea mișcării fetale are explicație și nu este un motiv de îngrijorare. S-ar putea ca fătul să se afle într-un „ciclu de somn”. Sau, spre exemplu, placenta poate fi poziționată anterior, pe peretele frontal al uterului, ceea ce poate amortiza senzația de mișcare fetală. Deși se întâmplă mai rar, activitatea copilului poate scădea și din cauza cordonului ombilical. De exemplu, atunci când se înfășoară în jurul gâtului fătului. Acest lucru poate fi monitorizat și verificat de medicul specialist prin ecografie. Simptome care dispar de-a lungul termenului Faptul că unele simptome dispar brusc în timpul sarcinii, mai ales atunci când se întâmplă în primul trimestru, poate fi un motiv de îngrijorare. În acest scenariu, unele femei spun că „pur și simplu nu se mai simt însărcinate”. Dacă se întâmplă acest lucru, contactați imediat medicul care monitorizează sarcina. Simptomele sarcinii care se opresc brusc ar putea indica avort spontan, chiar dacă lipsesc semnele tipice în pierderea sarcinii, cum ar fi sângerări sau crampe. Concluzie: Pentru unele gravide simptomele tipice ale sarcinii cum ar fi greața și oboseala de dimineață pot fi o provocare. Pentru alții, îngrijorările apar atunci când au mai puține sau niciuna dintre cele mai frecvente simptome. Sarcina este diferită pentru fiecare persoană și fiecare sarcină poate fi diferită chiar și la aceeași femeie. Nu ezitați să discutați cu medicul sau moașa dacă sunteți îngrijorat de simptomele pe care le aveți (sau nu) în orice moment al sarcinii. Siguranța pe care o pot oferi va reduce stresul, menținând sarcina sănătoasă și plăcută. Sursa foto:  www.abcnews.go.com Sursa:  www.verywellfamily.com
11:30
Răul matinal, poftele alimentare și sensibilitatea sânilor sunt simptome tipice în sarcină. Totuși acestea nu sunt singurele semne. În plus, simptomele pot varia de la o persoană la alta, după prezența sau neprezența lor, durată și intensitate. Mai mult, aceeași femeie poate avea simptome diferite de la o sarcină la alta. La fel, deși cel mai frecvent în sarcină apar așa zisele simptome „tipice”, se poate întâmpla ca acestea să nu existe deloc. Este acesta un semn de alertă? Iată ce trebuie să știm. Debutul, frecvența și intensitatea simptomelor în sarcină De obicei, femeile însărcinate trec prin simptome generale în primul trimestru de sarcină (n.r. până la 13 săptămâni), cu stări de oboseală, grețuri matinale, sensibilitate la mirosuri și sâni dureroși.  În general, primele simptome în sarcină apar la aproximativ a 5-a, a 6-a săptămână de la ultima perioadă menstruală. Sânii pot deveni sensibili la 1-2 săptămâni din momentul conceperii fătului. De asemenea, pot să apară schimbări de greutate așa cum unele persoane încep să adauge în greutate mai devreme. De altă parte, cele mai multe dintre simptomele intense ale sarcinii, cum ar fi răul matinal, se diminuează treptat până în al doilea trimestru. Fiecare gravidă trece prin stări diferite Așa cum simptomele sarcinii variază de la o persoană la alta, la fel variază frecvența și durata acestora. În timp, ceea prin ce trece gravida se schimbă pe măsură ce modificările se întâmplă și în corpul viitoarei mame. În unele zile, femeia paote avea crampe sau urinări frecvente. În alte zile, poate avea constipații sau schimbări de dispoziție. Mai mult, sunt zile în care simptomele pot să lipsească total.  Prin urmare, nu există o definiție pentru „normalitate” și cum trebuie să fie când vorbim despre prezența, frecvența și intensitatea simptomelor în sarcină. Lipsa totală a simptomelor de sarcină În cazul unor gravide se poate întâmpla ca simptomele să se simtă puțin sau deloc. Acest fapt poate stârni îngrijorare așa cum viitoarea mamă se sperie că sarcina n-ar fi în regulă sau că ar exista risc de avort spontan. Specialiștii însă spun că deși este mai rar și neobișnuit, lipsa simptomelor nu este imposibilă. Spre exemplu, studiile au arătat că aproximativ una dintre 475 de gravide ajung la termenul de cinci luni de sarcină (20 de săptămâni) fără să-și dea seama că sunt însărcinate. Sarcinile „criptice” sau „ascunse” pot apărea din mai multe motive, cum ar fi sindromul ovarian polichistic. Așa, unele femeii pot să nu-și dea seama că sunt însărcinate până când ajung la jumătate din termen. Dispariția sau schimbarea simptomelor în sarcină Atunci când apare îngrijorarea privind anumite simptome în sarcină sau lipsa acestora, cel mai rezonabil rămâne consultul medicului sau a moașei. În special, există două situații care ar putea fi motiv de îngrijorare: când se schimbă (scade sau crește) frecvența mișcărilor fătului sau când anumite simptome ale sarcinii dispar brusc. Schimbări în mișcarea fetală. În timp ce unele simptome tind să scadă pe măsură ce sarcina progresează, mișcările bebelușului nu trebuie să se diminueze. Vor fi zile în care fătul este mai liniștit, dar dacă mișcările se opresc brusc sau trece de la intensitate înaltă la mai puțin - acesta ar putea fi semn că există o problemă. De obicei, gravidele încep să simtă mai multe mișcări ale copilului la aproximativ 16 săptămâni de sarcină.  Mai târziu, în timpul sarcinii (de la aproximativ 28 de săptămâni), e normal să existe zilnic mișcări fetale. E important să știm că, dacă bebelușul nu se mișcă la fel de mult, deși nu este neapărat o problemă, trebuie anunțat medicul. În unele cazuri, diminuarea mișcării fetale are explicație și nu este un motiv de îngrijorare. S-ar putea ca fătul să se afle într-un „ciclu de somn”. Sau, spre exemplu, placenta poate fi poziționată anterior, pe peretele frontal al uterului, ceea ce poate amortiza senzația de mișcare fetală. Deși se întâmplă mai rar, activitatea copilului poate scădea și din cauza cordonului ombilical. De exemplu, atunci când se înfășoară în jurul gâtului fătului. Acest lucru poate fi monitorizat și verificat de medicul specialist prin ecografie. Simptome care dispar de-a lungul termenului Faptul că unele simptome dispar brusc în timpul sarcinii, mai ales atunci când se întâmplă în primul trimestru, poate fi un motiv de îngrijorare. În acest scenariu, unele femei spun că „pur și simplu nu se mai simt însărcinate”. Dacă se întâmplă acest lucru, contactați imediat medicul care monitorizează sarcina. Simptomele sarcinii care se opresc brusc ar putea indica avort spontan, chiar dacă lipsesc semnele tipice în pierderea sarcinii, cum ar fi sângerări sau crampe. Concluzie: Pentru unele gravide simptomele tipice ale sarcinii cum ar fi greața și oboseala de dimineață pot fi o provocare. Pentru alții, îngrijorările apar atunci când au mai puține sau niciuna dintre cele mai frecvente simptome. Sarcina este diferită pentru fiecare persoană și fiecare sarcină poate fi diferită chiar și la aceeași femeie. Nu ezitați să discutați cu medicul sau moașa dacă sunteți îngrijorat de simptomele pe care le aveți (sau nu) în orice moment al sarcinii. Siguranța pe care o pot oferi va reduce stresul, menținând sarcina sănătoasă și plăcută. Sursa foto:  www.abcnews.go.com Sursa:  www.verywellfamily.com
23 septembrie 2021
10:50
Pentru cupluri, izolarea în timpul pandemiei COVID-19 a devenit o oportunitate pentru sexul excelent. Săptămâni la rând închiși în casele lor, unii parteneri și-au îndreptat atenția spre dormitor ca să-și îndeplinească nevoile sexuale. Sexul nu dăunează, mai ales că acesta acționează drept calmant și sursă de endorfine în situația de stres și anxietatea din timpul pandemiei. Cu toate acestea, unele cupluri au trăit experiențe total opuse. Avalanșa de griji într-o nouă formulă, cu munca de la distanță, școală la domiciliu, stresul provocat de pandemie, a influențat asupra vieții sexuale de cuplu. Unii parteneri s-au pomenit că nu au nici timp, nici dorință pentru aceasta. Totuși, sexul și intimitatea emoțională, care generează relaxare, care restabilește conexiunile dintre cei doi, rămâne un factor important în orice relație. Și atunci când dorința dispare, această problemă trebuie abordată. Specialiștii afirmă, întâi de toate, că în condiții de stres ridicat e normal să scadă activitatea sexuală. Iar pandemia este un astfel de caz. „Foarte multă lume este dezorientată din cauza efectelor pandemiei și crizei economice. Lumea lucrează de acasă, unii sunt bolnavi de COVID-19, iar alții își fac griji de veniturile lor. Așa fel de stres face ravagii asupra sănătății mentale și, în parte, asupra dorinței sexuale”, explică experta americană în relații de cuplu și sex, April Masini. Stresul generează secreția de cortizol și activează mobilizarea „de luptă” care, în consecință, poate reduce din libidou și poate scădea din dorința pentru intimitate. „În așa stări, sexul și reproducerea nu mai sunt nevoi prioritare și trec pe planul secund, prin urmare, relațiile intime au de suferit”, explică un alt expert în sănătatea femeilor, doctorul Brandye Wilson-Manigat. Alți specialiști în domeniu menționează că dorința scade din cauza epuizării. Cu alte cuvinte, când persoana se simte obosită, practic nu rămâne loc de mângâieri. Deși intimitatea se asociază cu ceva plăcut, unii preferă mai curând odihna. Cea mai mare greșeală în acest caz ar fi ca partenerii să tacă despre problema care apare. Or baza unei relații sănătoase se conține în comunicare. Dacă nu abordează ceea ce se întâmplă, cei doi riscă să tragă concluzii pripite. Iar atunci când situația e interpretată greșit și sentimentele eronate iau amploare. Prin urmare, recomandarea ar fi ca atunci când simțim că apropierea față de partener scade, să fim deschiși în privința sentimentelor ce le trăim. Așa celălalt nu-și va imagina mai mult decât este în realitate. Evident, așa discuții pot fi incomode și există tendința ca problema să nu fie abordată. Așa că pentru început ar fi bine să inițiem pași mici. Dialogul poate începe cu fraze de felul „Te iubesc pe tine și țin la viața noastră intimă. Vreau să lucrez asupra problemei ca să o readucem la ce era înainte”. E important să avem așteptări realiste. Când comunicăm despre problemă, e nevoie să fim înțelegători. În timp ce ne exprimăm nemulțumirea sau nevoia, e la fel de important să auzim ce spune partenerul. Un alt element esențial este grija de sine. Acest lucru e important mereu, dar în situații de stres, cu atât mai mult. Somnul suficient, măsuri pentru gestionarea anxietății, ocupații ce relaxează și reducerea consumului de știri negative au efect pozitiv asupra stării de bine. Un alt expert în relații psihosexuale, Jacqui Olliver, explică că, în condiții de stres rămân puțini factori care ar stimula secreția hormonilor sexuali, prevalând secreția hormonilor de stres. Specialistul vine cu cinci sugestii-reguli ce ar îmbunătăți dorința sexuală: 1. Retrageți-vă într-un loc calm ori de câte ori începeți să vă simțiți excitat emoțional așa ca să opriți generarea de hormoni ai stresului. 2. Concentrați-vă atenția asupra rezultatelor pe care vi le doriți și a stării în care doriți să ajungeți, să vă simțiți 3. Concentrați-vă asupra aspectelor și lucrurilor ce vă plac la partener. 4. Includeți în dietă legume verzi și grăsimi sănătoase, cu proteine ​​moderate. Așa furnizați organismului elementele de bază necesare pentru producerea hormonilor sexuali. 5. Evitați alimentele care conțin zahăr, grâu, porumb, sirop de porumb bogat în fructoză și alte alimente care cresc glicemia și suprasolicită glandele suprarenale. La fel de important este să prestabilim un timp dedicat intimității emoționale pentru că, se spune că, „sexul începe în minte”. „Așa detalii cum ar fi îmbrățișările, ținutul de mână sau când partenerii petrec timp unul lângă celălalt, întăresc legătura dintre cei doi”, menționează doctorul Brandye. Specialistul recomandă să reactivăm interesul pentru partener, să ne amintim de emoțiile de la începutul relației. Aici își au locul întrebările despre vise și dorințe, despre viziunile de viitor, despre obiectivele prioritare. Așa conversații ne aduc mai aproape de lumea interioară a partenerului și generează intimitate. Un alt aspect ar fi faptul că, creierele noastre au o reacție surprinzătoare atunci când există un lucru pozitiv pe care îl aștepți cu nerăbdare. Deși e dificil în pandemie să organizezi astfel de momente, experții recomandă să le improvizăm cât mai frecvent, înainte de sex. Cu alte cuvinte, putem organiza în condiții de casă șezători la cocktailuri inventate, sau să facem tradiție din a privi un film, să experimentăm rețete sau să improvizăm dansuri ce amintesc de anii de școală. Permite-ți să fii mai nebunatic. Așa stări diminuează din stres și te scoate din anxietate. Experta April Masini recomandă să dedicăm intimității un spațiu izolat de factori ce distrag atenția așa ca partenerii să se poată concentra unul pe celălalt. „Să fie un loc nu doar pentru sex, ci un loc unde te poți așeza la un pahar cu vin, în halate, după duș și să vorbești”, spune ea. Deci, aduceți casa în ordine, așterneți cearșafuri proaspete pe pat, strângeți mai departe teancul de documente de la serviciu și deconectați calculatorul la care munciți. Încercați să reduceți la minimum lucrurile care vă pot distrage atenția. Rezervați-vă timp pentru momente intime. „Turnați cocktailuri, îmbrăcați-vă atractiv, porniți muzica, puneți lumini pe jos și savurați clipa. Acesta este un proces și dacă forțați lucrurile riscați să eșuați, așa că nu vă grăbiți”, sugerează Masini. Mai mult, lăsați deoparte conversațiile care distrag atenția. Este un moment care trebuie să ducă spre sex, iar subiectele despre serviciu și probleme trebuie evitate. Concluzie: Pandemia a accentuat un cerc închis - relațiile sexuale reduc stresul, dar stresul poate limita dorința de a face sex. Prin urmare, e important să încerci să o faci, chiar dacă nu e perfect. Cuplurile trebuie să depună eforturi, or relațiile intime influențează toate domeniile vieții. Dacă sunt probleme în sex aceasta poate afecta viața de familie, succesul profesional, sănătatea, hobby-urile și calitatea generală a vieții. Deci este important. Cuvinte cheie:  sex pe timp de pandemie cuplu relații Sursa foto:  www.brainstudy.info Sursa:  www.fatherly.com
22 septembrie 2021
17:00
Fiecare copil începe să citească în ritm propriu. Dar când un copil vizibil rămâne în urmă față de semenii lui, acesta poate fi un semn al dislexiei. Se estimează că între 5-20% din populația lumii este afectată de dislexie. Aceasta reprezintă o problemă de învățare. Copiii dislexici întâmpină frecvent dificultăți de citire fluentă, rapidă, precisă și cu înțelegerea subiectului scris. Depășirea dislexiei Problema este interpretată deseori de cei din jur ca un defect al copilului, unii afirmând că acesta ar fi „prost”, lucru care se reflectă asupra stării emoționale a acestuia. Atitudinea celor din jur îi poate scădea din încredere și respectul de sine. În acest caz, adulții le pot zice celor mici că fac parte dintr-un club special așa cum mai multe nume cunoscute fac parte din această listă, printre care, milionarul Richard Branson, regizorul și scenaristul Steven Spielberg și chiar autorul și ilustratorul de literatură pentru copii Dav Pilkey. În același timp, copiii au nevoie de ajutor ca să depășească problema. Iată ce trebuie să știe părinții despre dislexia la copii. Ce este dislexia? Dislexia se definește drept „incapacitatea neașteptată a unei persoane de a citi, având nivelul de inteligență destul de înalt ca să citească mai bine”. Prin urmare, inteligența generală a copilului este foarte importantă. Aceasta înseamnă că un copil deștept, cu dislexie, poate citi la nivel mediu. Totuși un diagnostic urmat de tratament va aduce doar beneficiu. Definiția mai spune că, dislexia reprezintă dificultatea în procesarea fonologică (n.r. interpretarea unor sunete aparte din vorbire) care influențează asupra capacității persoanei de a vorbi, citi și scrie. Cu alte cuvinte, persoanele cu dislexie observă cu greu unele sunete distinctive care alcătuiesc cuvintele. Semne de dislexie Cel mai clar semn al dislexiei este dificultatea de a citi și, mai cu seamă, învățarea literelor și sunetelor care însoțesc aceste litere. Dar există și alte semne de dislexie, printre care: Ortografie slabă, Lipsa interesului pentru rime, Dificultăți de învățare a limbilor străine, Dificultate de atenție, concentrare, Anxietate, mai ales cât e nevoie să citească în clasă/public cu voce tare, Dificultate în identificarea, gândirea și rostirea cuvintelor ce exprimă un gând, Dificultate de formulare a unui răspuns, Amestecul și confundarea în exprimare a cuvintelor care sună asemănător, cum ar fi „constant” sau „consistent”, Cunoaște mai multe cuvinte decât folosește în vocabularul de exprimare verbală. Aici apare întrebarea, „ce ar trebui să facă părinții sau îngrijitorii, dacă suspectează că un copil are semnele și simptomele dislexiei?”. Întâi de toate, este important să vă consultați cu medicul pediatru, dacă sunteți îngrijorat de felul în care se dezvoltă copilul. În plus, e important să vorbiți cu profesorii copilului. Teste de dislexie În mod ideal, toți copiii ar trebui să fie examinați pentru dislexie la grădiniță, atunci când învață să citească. Pentru aceasta există mai multe instrumente de testare gratuită pe care părinții și profesorii le pot completa în 10 minute sau mai puțin. Testele nu stabilesc diagnoza de dislexie, dar pot determina dacă copilul se află în grupul de risc. O evaluare a problemei trebuie să includă atât un test de IQ, cât și un test de citire, spun specialiștii. Acest lucru se explică prin faptul că, dislexia este apreciată prin capacitatea de a citi în raport cu inteligența generală. Așa cum am menționat mai sus, părinții pot cere instituției de învățământ să evalueze copilul, dacă acesta suferă sau nu de dislexie. Sau se pot adresa la un specialist. Este de menționat că diferența dintre cu cititor fluent și o persoană cu dislexie începe să se observe mai accentuat în clasa întâi, la școală. Fără tratament, diferențele se amplifică. Și invers - cu cât tratamentul începe mai repede, cu atât mai mult copilul progresează în citire. Cu alte cuvinte, dacă elevul nu este ajutat să-și depășească problema, în timp aceasta poate rămâne vizibil în urmă de semenii săi. Ce tratament poate fi aplicat în cazul dislexiei? Înainte de orice tratament, trebuie făcută o evaluare pentru determinarea tipului de dislexie. Deși există multe teorii despre tratamentul de succes al tulburării, în prezent nu există niciun remediu ce ar înlătura definitiv problema. Prin urmare, instituția de învățământ va trebui să elaboreze un plan de studiu, adaptat copilului care va fi coordonat cu părintele. Planul poate fi aplicat și implementat într-un mediu școlar obișnuit. Mai exact, acesta prevede ca accentele să se pună pe întărirea punctelor slabe, folosind concomitent părțile forte ale copilului. Astfel, în program se va include studiu sistematic al fonicii. De asemenea, pot fi utilizate tehnici de concentrare a simțurilor în ansamblu. Specialiștii mai spun că, instrumente puternice pentru acești copii sunt calculatoarele. Acestea trebuie folosite mai des. Copilul trebuie să învețe pe această cale abilități de coping. În plus, pe lângă ceea ce poate oferi școala, sunt disponibile tratamente extrașcolare. Atât doar că, deși sunt recomandate tratamente alternative, există cercetări limitate care să demonstreze eficacitatea lor. În plus, multe dintre aceste tratamente sunt costisitoare. Poate că cel mai important aspect al oricărui plan de tratament este atitudinea. Copiii vor fi influențați de atitudinea adulților din jurul lor. Dislexia nu ar trebui să devină o scuză pentru ca un copil să evite munca scrisă și cititul.  De altă parte, așa cum cerințele de învățare pentru un copil cu dislexie pot fi mari și copilul poate obosi cu ușurință, învățatul trebuie divizat pe părți mai simplu de asimilat. Atunci când studiază în clasă și când își face temele acasă, copilul trebuie să facă pauze frecvente. Punctele forte ale persoanelor cu dislexie Cu regret, mulți copii dislexici ar putea crede că sunt proști din cauza dificultăților de a citi. Dar au puncte forte unice și este important ca adulții să le evidențieze. Părintele trebuie să-i vorbească copilului despre lucrurile pe care le face bine, să găsească atuurile lui, dar și să identifice dificultățile pe care le întâmpină acesta. Copiii cu dislexie excelează adesea în: Actorie și dramă, Tâmplărie și construcții, Filmare și fotografie, Sport, în special sporturile individuale, Au viziune asupra imaginii de ansamblu, Raţionament, Gândire critică, Vocabular de ascultare, Empatie, Rezolvarea problemelor. Copilul cu dislexie poate depăși frustrarea având o listă cu lucrurile care-i ies bine. Este extrem de important pentru respectul și încredere în sine. Cuvinte cheie:  dislexie citire copii dezvoltare creștere școala Sursa foto:  www.vandammeacademy.com Sursa:  www.fatherly.com www.medicinenet.com  
12:00
Saliva îndeplinește rolul de umezire a cavității bucale și de digestie a alimentelor. La fel, previne infecțiile, așa cum ține sub control bacteriile și ciupercile din gură. Când este secretată prea puțină salivă, în gură apare senzația de uscăciune și disconfort. Din fericire, există o serie de soluții care rezolvă uscăciunea din cavitatea bucală, numită în termeni științifici- xerostomie. Ce cauzează „gura uscată”? Insuficiența salivației poate fi determinată de: • Efectul secundar al anumitor medicamente. Așa efect pot avea anumite preparate utilizate în tratamentul depresiei, anxietății, durerilor, răcelii hipertensiune, acnee, tulburări psihologice și altele. Gura uscată poate fi, de asemenea, un efect secundar al relaxantelor și sedativelor musculare. • Simptom al anumitor boli și infecții. Gura uscată poate fi un semn al unor afecțiuni, inclusiv sindromul Sjögren (n.r. o boală autoimună legată de uscăciunea ochilor, gură uscată, piele uscată și dureri musculare), HIV/SIDA, boala Alzheimer, diabet, anemie, fibroză chistică, artrită reumatoidă, hipertensiune arterială, boala Parkinson, accident vascular cerebral și oreion. • Urmări ale anumitor tratamente medicale. Cantitatea de salivă secretată se poate reduce în urma traumării glandelor salivare. Aceasta poate fi o consecință a anumitor tratamente. De exemplu, daunele ar putea proveni din radiații la nivelul capului și gâtului și din tratamentele de chimioterapie împotriva cancerului. • Leziuni ale nervilor.  Gura uscată poate fi consecința leziunilor nervilor capului și gâtului în urma unei traume sau a unei intervenții chirurgicale. • Deshidratare. Există o serie de factori care duc la deshidratarea organismului cum ar fi febra, transpirații excesive, voma, diareea, pierderi de sânge și arsuri. În consecință apare „gura uscată”.   • Îndepărtarea chirurgicală a glandelor salivare. • Modul de viață nesănătos. Fumatul poate afecta cantitatea de salivă secretată și poate agrava starea mucoasei cavității bucale. La fel și respirația cu gura deschisă poate genera problema. Care sunt simptomele gurii uscate? Cele mai frecvente simptome sunt: •   Senzația lipicioasă și uscată în gură, •   Sete frecventă, •   Răni în gură, răni la colțurile gurii, buzele crăpate, •   Senzație de uscăciune în gât, •   Senzație de arsură sau furnicături în gură și mai ales pe limbă, •   Limbă uscată, roșie, •   Disconfort de vorbire sau probleme la gustarea, mestecarea și înghițirea alimentelor, •   Răgușeală, dureri în gât, •   Respirație urat mirositoare. De ce gura uscată este o problemă? Pe lângă multitudinea de simptome enumerate mai sus, care provoacă dureri și disconfort, gura uscată crește și riscul de gingivită, carii dentare și infecții ale gurii, cum ar fi aftele. În plus, mucoasa uscată a cavității bucale pune în dificultate purtarea protezelor dentare. Ce putem întreprinde acasă pentru înlăturarea problemei? Recomandările enumerate mai jos nu vindecă definitiv „gura uscată”, totuși ușurează starea. 1. Bea apă. Studiile au demonstrat că deshidratarea poate fi un factor ce determină problema. Prin urmare, consumați suficientă apă așa ca să rămâneți constant hidratat. 2. Evitați sau înlocuiți anumite medicamente. Așa cum am enumerat mai sus, o serie de medicamente au drept efect advers uscarea mucoasei bucale. Dacă credeți că aceasta ar putea fi cauza, discutați cu medicul Dumneavoastră. E important să nu întrerupeți brusc administrarea unui anumit preparat medicamentos înainte de consultația specialistului. 3. Spuneți NU obiceiurilor de deshidratare. La modul exact, încercați să evitați cofeina. Băuturile cofeinizate pot fi deshidratante. La fel, limitați consumul de alcool așa cum deopotrivă are efect deshidratant. Și tutunul are același efect. Reducerea sau renunțarea la obiceiul nociv poate rezolva problema gurii uscate. Același efect îl are și zahărul. Unele studii care vizează tema xerostomiei recomandă evitarea mai cu seamă a băuturilor ce conțin nivel ridicat de zahăr. 4. Sugeți bomboanele fără zahăr. Suptul unei bomboane care nu conține zahăr poate rezolva pe termen scurt problema gurii uscate așa cum stimulează salivația. 5. Mestecați guma fără zahăr. Guma fără zahăr poate oferi, de asemenea, o ameliorare pe termen scurt a problemei. Mai cu seamă că, unele gume conțin xilitol, care ajută la stimularea producției de salivă. 6. Îmbunătățiți îngrijirea orală. Gura uscată poate fi atât un simptom, cât și o cauză a unei igiene orale deficitare. Îmbunătățirea igienei zilnice a cavității bucale ar putea fi decisivă pentru protejarea sănătății orale. Prin urmare, se recomandă utilizarea frecventă a aței dentare, utilizarea pastei de dinți cu fluor și utilizarea apei de gură fără alcool. 7. Evitați să respirați prin gură. Pe lângă uscarea mucoasei, respirația pe gură poate cauza și alte probleme legate de sănătatea orală. Încercați să respirați pe nas mai des decât pe gura, mai ales atunci când vă confruntați cu orice disconfort bucal legat de uscăciune. 8. Folosiți un umidificator de încăpere. Mai multă umiditate în mediul în care vă aflați poate fi o soluție ce ar ușura problema gurii uscate. Dacă un umidificator de aer funcționează și pe timp de noapte, se reduce nu doar disconfortul din gură, dar se îmbunătățește și somnul. 9. Remedii pe bază de plante. Multe ierburi pot stimula salivarea și ameliorează temporar uscăciunea din gură. Printre acestea se numără Aloe Vera, Ghimbirul, rădăcina de marshmallow, cactusul Nopal, ardeiul dulce. Când trebuie să ceri ajutor medical? Starea de uscăciune în gură este rareori o problemă serioasă. Uneori și cel mai des, acesta este un semn de deshidratare.Prin urmare, nevoia de a contacta medicul apare atunci când credeți că medicamentele sunt cauza sau dacă există concomitent și simptome ale altor afecțiuni. Menționăm că, în prezent sunt studiate noi tratamente promițătoare. Oamenii de știință lucrează la modalități de reconstrucție a glandelor salivare care au fost deteriorate și dezvoltă glande salivare artificiale care ar putea fi implantate în organism. Sursa foto:  www. e-don.org Sursa:  www.webmd.com www.healthline.com  
20 septembrie 2021
12:40
Fiecare copil începe să citească în ritm propriu. Dar când un copil vizibil rămâne în urmă față de semenii lui, acesta poate fi un semn al dislexiei. Se estimează că între 5-20% din populația lumii este afectată de dislexie. Aceasta reprezintă o problemă de învățare. Copiii dislexici întâmpină frecvent dificultăți de citire fluentă, rapidă, precisă și cu înțelegerea subiectului scris. Depășirea dislexiei Problema este interpretată deseori de cei din jur ca un defect al copilului, unii afirmând că acesta ar fi „prost”, lucru care se reflectă asupra stării emoționale a acestuia. Atitudinea celor din jur îi poate scădea din încredere și respectul de sine. În acest caz, adulții le pot zice celor mici că fac parte dintr-un club special așa cum mai multe nume cunoscute fac parte din această listă, printre care, milionarul Richard Branson, regizorul și scenaristul Steven Spielberg și chiar autorul și ilustratorul de literatură pentru copii Dav Pilkey. În același timp, copiii au nevoie de ajutor ca să depășească problema. Iată ce trebuie să știe părinții despre dislexia la copii. Ce este dislexia? Dislexia se definește drept „incapacitatea neașteptată a unei persoane de a citi, având nivelul de inteligență destul de înalt ca să citească mai bine”. Prin urmare, inteligența generală a copilului este foarte importantă. Aceasta înseamnă că un copil deștept, cu dislexie, poate citi la nivel mediu. Totuși un diagnostic urmat de tratament va aduce doar beneficiu. Definiția mai spune că, dislexia reprezintă dificultatea în procesarea fonologică (n.r. interpretarea unor sunete aparte din vorbire) care influențează asupra capacității persoanei de a vorbi, citi și scrie. Cu alte cuvinte, persoanele cu dislexie observă cu greu unele sunete distinctive care alcătuiesc cuvintele. Semne de dislexie Cel mai clar semn al dislexiei este dificultatea de a citi și, mai cu seamă, învățarea literelor și sunetelor care însoțesc aceste litere. Dar există și alte semne de dislexie, printre care: Ortografie slabă, Lipsa interesului pentru rime, Dificultăți de învățare a limbilor străine, Dificultate de atenție, concentrare, Anxietate, mai ales cât e nevoie să citească în clasă/public cu voce tare, Dificultate în identificarea, gândirea și rostirea cuvintelor ce exprimă un gând, Dificultate de formulare a unui răspuns, Amestecul și confundarea în exprimare a cuvintelor care sună asemănător, cum ar fi „constant” sau „consistent”, Cunoaște mai multe cuvinte decât folosește în vocabularul de exprimare verbală. Aici apare întrebarea, „ce ar trebui să facă părinții sau îngrijitorii, dacă suspectează că un copil are semnele și simptomele dislexiei?”. Întâi de toate, este important să vă consultați cu medicul pediatru, dacă sunteți îngrijorat de felul în care se dezvoltă copilul. În plus, e important să vorbiți cu profesorii copilului. Teste de dislexie În mod ideal, toți copiii ar trebui să fie examinați pentru dislexie la grădiniță, atunci când învață să citească. Pentru aceasta există mai multe instrumente de testare gratuită pe care părinții și profesorii le pot completa în 10 minute sau mai puțin. Testele nu stabilesc diagnoza de dislexie, dar pot determina dacă copilul se află în grupul de risc. O evaluare a problemei trebuie să includă atât un test de IQ, cât și un test de citire, spun specialiștii. Acest lucru se explică prin faptul că, dislexia este apreciată prin capacitatea de a citi în raport cu inteligența generală. Așa cum am menționat mai sus, părinții pot cere instituției de învățământ să evalueze copilul, dacă acesta suferă sau nu de dislexie. Sau se pot adresa la un specialist. Este de menționat că diferența dintre cu cititor fluent și o persoană cu dislexie începe să se observe mai accentuat în clasa întâi, la școală. Fără tratament, diferențele se amplifică. Și invers - cu cât tratamentul începe mai repede, cu atât mai mult copilul progresează în citire. Cu alte cuvinte, dacă elevul nu este ajutat să-și depășească problema, în timp aceasta poate rămâne vizibil în urmă de semenii săi. Ce tratament poate fi aplicat în cazul dislexiei? Înainte de orice tratament, trebuie făcută o evaluare pentru determinarea tipului de dislexie. Deși există multe teorii despre tratamentul de succes al tulburării, în prezent nu există niciun remediu ce ar înlătura definitiv problema. Prin urmare, instituția de învățământ va trebui să elaboreze un plan de studiu, adaptat copilului care va fi coordonat cu părintele. Planul poate fi aplicat și implementat într-un mediu școlar obișnuit. Mai exact, acesta prevede ca accentele să se pună pe întărirea punctelor slabe, folosind concomitent părțile forte ale copilului. Astfel, în program se va include studiu sistematic al fonicii. De asemenea, pot fi utilizate tehnici de concentrare a simțurilor în ansamblu. Specialiștii mai spun că, instrumente puternice pentru acești copii sunt calculatoarele. Acestea trebuie folosite mai des. Copilul trebuie să învețe pe această cale abilități de coping. În plus, pe lângă ceea ce poate oferi școala, sunt disponibile tratamente extrașcolare. Atât doar că, deși sunt recomandate tratamente alternative, există cercetări limitate care să demonstreze eficacitatea lor. În plus, multe dintre aceste tratamente sunt costisitoare. Poate că cel mai important aspect al oricărui plan de tratament este atitudinea. Copiii vor fi influențați de atitudinea adulților din jurul lor. Dislexia nu ar trebui să devină o scuză pentru ca un copil să evite munca scrisă și cititul.  De altă parte, așa cum cerințele de învățare pentru un copil cu dislexie pot fi mari și copilul poate obosi cu ușurință, învățatul trebuie divizat pe părți mai simplu de asimilat. Atunci când studiază în clasă și când își face temele acasă, copilul trebuie să facă pauze frecvente. Punctele forte ale persoanelor cu dislexie Cu regret, mulți copii dislexici ar putea crede că sunt proști din cauza dificultăților de a citi. Dar au puncte forte unice și este important ca adulții să le evidențieze. Părintele trebuie să-i vorbească copilului despre lucrurile pe care le face bine, să găsească atuurile lui, dar și să identifice dificultățile pe care le întâmpină acesta. Copiii cu dislexie excelează adesea în: Actorie și dramă, Tâmplărie și construcții, Filmare și fotografie, Sport, în special sporturile individuale, Au viziune asupra imaginii de ansamblu, Raţionalment, Gândire critică, Vocabular de ascultare, Empatie, Rezolvarea problemelor. Copilul cu dislexie poate depăși frustrarea având o listă cu lucrurile care-i ies bine. Este extrem de important pentru respectul și încredere în sine. Sursa foto:  www.vandammeacademy.com Sursa:  www.fatherly.com www.medicinenet.com  
Mai multe ştiri
©2004—2021 News.yam.md. Toate titlurile si continutul stirilor apartin surselor respective.
Republicarea materialelor este posibila doar cu acordul sursei.Condiţii de utilizare.