Evzmd.md

Mai mult de 2 zile în urmă
02:15
 Deşteaptă-te, române!" Ziua imnului naţional al României  a fost instituită în anul 1998, prin Legea nr. 99/1998, care prevede că această zi va fi marcată de către autorităţile publice şi de către celelalte instituţii ale statului, simbol al unităţii Revoluţiei Române de la 1848 - este sărbătorită an de an la 29 iulie, dată la care, în anul 1848. „Deşteaptă-te, române!'' a fost intonat oficial pentru prima dată la 29 iulie 1848, în cadrul unei manifestări organizate în Grădina Publică din Râmnicu Vâlcea, în prezent Parcul Zăvoi, la iniţiativa domnitorului Ştirbei Vodă. La originea imnului naţional al României se află poemul patriotic ''Un răsunet'', scris de Andrei Mureşanu şi publicat pentru prima dată în numărul 25 din 21 iunie 1848 al suplimentului ''Foaie pentru minte, inimă şi literatură'', pe o melodie culeasă de Anton Pann, potrivit site-ului www.forter.ro. Conţinutul profund patriotic şi naţional al poeziei a fost de natură să însufleţească numeroasele adunări ale militanţilor paşoptişti, pentru drepturi naţionale, mai ales din Transilvania. A fost intonat în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), în Primul Război Mondial şi la Marea Unire din 1918. A fost, de asemenea, intonat în cel de-al Doilea Război Mondial. ''Deşteaptă-te române!'' a fost interzis după instaurarea regimului comunist, timp de aproape o jumătate de secol. A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Braşov, din 15 noiembrie 1987 şi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, ''Deşteaptă-te române!'' a fost ales imn naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003. Astfel, în forma actuală, Constituţia prevede, prin Articolul 12, că imnul naţional este ''Deşteaptă-te române!'', acesta fiind considerat simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului, se arată pe site-ul www.cdep.ro. Tricolor păstrat în suflet de erou O parte din veteranii teatrelor de operații ai României, mai precis câțiva militari din zona Moldovei, ajutați de patronul Complexului Turistic Zimbru, IULIAN CIURDEA, dar și de organizatorul Liviu Atodiresei Hristea au dorit să ofere comunității din zona Neamț, într-o perioadă grea pentru suflarea românească – „lupta” cu virusul Covid -19 – câteva clipe de relaxare, de credință și istorie, de onoare și respect.  Chiar dacă s-au conformat și au respectat cu strictețe starea de alertă, au adus aminte că România se pregătește pentru o mare sărbătoare, pentru ZIUA IMNULUI NAȚIONAL.   Președinții sucursalelor Vrancea, Bacău, Suceava, Botoșani, Iași și Neamț ajutați de românul aflat pe meleaguri străine, de câțiva artiști din zonă, de membrul AMVVD și artistul Liviu Piciu au vrut să cânte împreună cu voi, localnicii,  Imnul Național.   Aflat la mii de kilometri de casă, implicat trup și minte, cu dorul de țară în suflet, românul Iulian Ciurdea a pus la dispoziția militarilor veterani ai teatrelor de operații din Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități „Sfântul Mucenic Dimitrie –Izvorâtorul de Mir” (AMVVD) , din partea de nord-est a României, tot ce putut ca, împreună, să simtă, să audă, să cânte  „Deșteaptă-te, române!” Începând cu ora 19.00 a zilei de vineri, în zona Vânători- Neamț, după o scurtă prezentare a unor membrii ai AMVVD, militari veterani ai teatrelor de operații, președinți și vicepreședinți de sucursale din această parte a tării, a răsunat Imnul Național al României.  „Astăzi, noi organizatorii AMVVD, vrem să vă prezentăm, o mică parte din  militarii veterani ai teatrelor de operații din zona Moldovei:   din Vrancea – militarul veteran, rănit în teatrul de operații Afganistan, președintele sucursalei AMVVD Vrancea, Marius Barbu  din Bacău – militar veteran din Forțele pentru Operații Speciale, executant a patru misiuni în teatrele de operații,  președintele sucursalei AMVVD Bacău, Raul Simion și vicepreședintele sucursalei AMVVD Bacău, militarul veteran Adrian Veliche, executant a două misiuni: Kosovo și Afganistan din Suceava – militarul veteran rănit în teatrul de operații Afganistan, executant a patru misiuni în Irak și Afganistan, președintele sucursalei AMVVD Suceava, Florea Dumitru din Iași,  de la Lupii Negri - militarul veteran al teatrelor de operații, executant a opt misiuni în Irak și Afganistan, președintele sucursalei AMVVD Iași, Cătălin Dobrea și vicepreședintele sucursalei AMVVD Iași, militarul veteran al teatrelor de operații, executant a șase misiuni  în Irak și Afganistan, Scoorțanu Iulian din Botoșani – militarul veteran al teatrelor de operații, executant a două misiuni în Afganistan, membru al consiliului director AMVVD Botoșani, Ionel Voineagu din Neamț – militarul veteran al teatrelor de operații, executant a unei misiuni în Afganistan, președintele sucursalei AMVVD Neamț, Mihai Sumănaru și nu în ultimul rând, venit de la București - vicepreședintele Nistor Bălan, executant a 6 misiuni în teatrele de operații: Angola, Albania, Irak și Afganistan Și, împreună vă invităm să cântăm „Deșteaptă-te, române”, au fost cuvintele prezentatorului la începutul evenimentului.  Lăcașul sfânt al veteranilor, de la Mânăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” După intonarea Imnului și un minut de tăcere, Liviu Atodiresei Hristea a continuat să vorbească: „Ei sunt doar o parte din EROII României care au apărat, chiar și cu prețul vieții, liniștea și pacea în țară, au ținut departe războiul de noi.  Din păcate 30 dintre veterani au murit în războiul crunt, sub Drapelul României, departe de țară, departe de casă.   Cât de curând, cu ajutorul starețului Siluan Antoci și al acestor veterani, dacă aveți curiozitatea, îi veți putea vedea pe cei ce s-au jetfit pentru pacea noastră, în lăcașul sfânt de la Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci”, de la Brusturi, Neamț.   Acest lăcaș este în construcție și, sperăm ca până la finele anului să fie gata, să îl puteți vizita și să aduceți un omagiu eroilor căzuți la datorie.  Simbolic, câte un trandafir din buchetul vieții oferit soțiilor veteranilor Iubiți veterani, și pentru că voi sunteți, prin faptele voastre, la fel de falnici și măreți, ca și Drapelul României, v-aș asemui soțiile cu „imnul” țării, pentru că v-au stat și vă stau alături necondiționat!  Dragii mei, dați-mi voie să le mulțumim. Atât eu, cât și patronul acestui complex turistic, vrem să le spunem și lor numele … Olga Barbu, Nina Simion, Gabriela Dobrea, Laura Sumănaru, Maria Florea, Alina Voineagu  - și, să le oferim, simbolic, câte un trandafir din buchetul vieții ce le-a înflorit sufletul!” Noi artiștii din această zonă frumoasă a țării, zona Moldovei, facem acest eveniment cu strângere de fonduri,  ca împreună cu voi, să ajutăm asociația să-și atingă scopul - construirea Centrului de recuperare si refacere pentru militarii TO și pe veteranii prezenți să finalizeze construcția lăcașului sfânt, lăcaș unde camarazii lor ce plătit tributul suprem în războiul crunt, sub drapelul României, departe de țară, departe de casă, să poată fi vizitați de toți românii.    Prima donație considerabilă vine de la New York, de la patronul Complexului Turistic Zimbu La scurt timp după anunțul făcut de prezentator un localnic în etate aduce, din partea lui Iulian Ciurdea,  un plic șigilat… Prima donație mare (dupa volumul plicului) se pune în urnă.  Programul evenimentului continuă… Se face frig. Deși este iulie termometrul nu arată decât 12 grade… În ciuda temperaturii scăute, a ploii torențiale care a făcut ca evenimentul să înceapă cu  oră mai târziu, artiștii își continuă programul….    Felicitată de toți artiștii prezenți la eveniment, Ioana Barbu luptă mereu să fie prima în tot ce face Primul artist, copila cu mâini de aur, care a încântat publicul cu muzică clasică a fost fata veteranului rănit, președintele sucursalei Vrancea, Ioana Barbu. La doar 14 ani știe foarte bine ce înseamnă Afganistan, zona de zone de conflict unde mulți militari români au avut de suferit.  Pentru Ioana, copilul sensibil, conștiincios, curajos, generos, corect,  înseamnă durere și regret, înseamnă rănirea tatălui ei, militar român cu trei misiuni în Teatru de Operații din Afganistan.  Își aduce aminte că, unele dintre cele mai fericite momente din anul 2008 erau cele în care suna telefonul și la celălalt capăt era tati. Acest lucru se întâmpla o dată pe zi și atunci legătura era foarte slabă.  „Într-o zi, dis de dimineață, aproape de sfârșitul misiunii, a sunat telefonul. Ioana s-a trezit bucuroasă, crezând că este tati, dar nu era el, ci o doamnă care ne-a dat cumplita veste. Tati fusese rănit”, își aduce aminte Olga Barbu, mama Ioanei.  „Au fost ore de coșmar în care nu puteam să-mi ascund durerea, ochii plânși, teama zilei de mâine. Au fost zile în care copilul meu nu a mai văzut zâmbet pe fața mea, au fost săptămâni pline de tristețe…. ”, și brusc își oprește relatarea doamna Barbu. Nu mai poate continua. Resimte durerea din suflet, ochii i s-au împăienjenit de lacrimi iar glasul a devenit sugrumat și tremurat…. „Mă scuzați…”. Așa s-a terminat discuția cu Olga Barbu, mama Ioanei, care și  acum resimte durerea acelor clipe cumplite. Schimbarea părinților a maturizat-o brusc și au condus-o către pasiunea ei „pianul”, în care a găsit alinare. A devenit tăcută, s-a refugiat în muzică și și-a găsit un prieten, pe Maya – un cățeluș shi tzu – , care este mereu cu ea. Învață bine, a luat capacitatea cu notă foarte mare, a intrat la liceul dorit și, incă o atrag poveștile cu eroi. Are și ea eroul ei, și nu este unul imaginar, ci unul real. Pentru ea TATI este un EROU.  Speră ca acordurile pianului să le încălzească inimile părinților și să-i mai vadă la fel ca înainte de cumplita zi din 2008.  A înțeles mai bine decât mulți alții sacrificiul făcut de militarul veteran, de tatăl ei. Vrea, într-un fel, să-i dăruiască o parte din recunoștința purtată și luptă mereu să fie prima în tot ce face. A câștigat mai multe premii la concursuri artistice: premiul I și II la Festivalul Muzicii Clasice, premiul II la Festivalul Elevilor Buzoieni, premiul I la Festivalul Concurs Național ,,Super Ministar”. Are înregistrate două piese în albumul „Vocea pianului” alături de alți colegi coordonați de unul dintre cei mai devotați preofesori de pian Beatrice Stoian.  A cântat cu pasiune în diverse spectacole și concursuri, a devenit o adevărată artistă. Este mândria întregii asociații, este copilul erou cu care AMVVD se mândrește.  De la muzica clasică la populară, folk, blues și internațională A urmat un alt artist care îmbină două mari pasiuni aflate la poluri opuse. Armata și muzica populară. Un AMVVD-ist care onorează de fiecare dată cu mare drag învitațiile, Marius Strugariu. Un botoșănean care cântă la fel de bine cum își slujește patria, datoria către țară, haina militară. O încântare pentru public și pentru artiștii din zonă. O plăcere să-l asculți. Și nu a fost singurul. Au fost și Liviu Piciu, și Mirela Poiană, și Cătălina Culbece, și Valentin Câmpeanu și, nu în ultimul rând, Trupa Blues’n Around. Cu toții au reușit să aducă localnicilor câteva  clipe de bucurie, de placere, de căldură în suflet, de „viață liniștită”.  Cu toții, de la mic la mare, cu suflete de eroi, au cântat împreună, pentru Ziua Imnului Național, „Deșteaptă-te, române”! Lucruri mai puțin știute despre Imnul Național al României - Pentru o perioadă, Imnul Național “Deșteaptă-te, române” a fost și Imn Național al Republicii Democratice Moldovenești (1917-1918)  -  Timp de câțiva ani, imnul “Deșteaptă-te române” a fost și imnul național al Republicii Moldova (1991-1994), iar ulterior acesta a fost înlocuit cu “Limba noastră”, în 1994.  - Imnul Național este format din unsprezece strofe, iar primele trei și ultima strofă sunt cântate la ocazii festive.  - De-a lungul timpului, România a mai avut și alte imnuri naționale. Printre acestea s-au numărat: “Trăiască Regele”, de Vasile Alecsandri (1866-1948, “Zdrobite cătușe”, pe versurile de Aurel Baranga și muzica de Matei Socor (1848-1953), “Te slăvim Românie”, “Trei culori”, pe muzica lui Ciprian Porumbescu.   
20 iulie 2020
15:30
  „Cel mai important obiectiv, pentru Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități ”Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, continuă să fie realizarea primului Centru de Refacerea și Recuperare pentru Veterani, din România şi cel mai mare din Europa de Est, unde să beneficieze de serviciile medicale de care au nevoie, toţi veteranii din teatrele de operații, împreună cu familiile lor, precum și văduvele și copiilor celor căzuți în misiunile exercitate pentru a-și îndeplini obligațiile de serviciu.       Ne-am lovit de atâtea obstacole, încât ne-am ambiționat mai tare să ne continuăm cu și mai mare responsabilitate, determinare și perseverență ceea ce ne-am propus. Astfel că, grație ultimlor demersuri întrepinse, a vizitei din partea Guvernului, a grupurilor de lucru de la Ministerul Apărări Naționale și Ministerul Fondurilor Europene, rezultatele mult așteptate au început să apară.      Chiar dacă mesajele unora erau îndreptate pentru a ne pierde încrederea în promisiunile primite, iată că dorința noastră a fost mai puternică, iar obiectivul, pe care mulți îl considerau doar un vis, se va transforma curând în realitate.       Proiectul centrului medical, dedicat tratării veteranilor, este structurat pe două etape, iar prima etapă a acestuia presupune investirea în primul corp, care va avea cabinete specializate în traumatologie, ortopedie, neurologie, kinetoterapie, psiho-psihiatrie, medicină internă, cardiologie, imagistică, cu dotări medicale specifice. Pentru toate acestea, într-o zi cu dublă semnificație, pe de-o parte sărbătoarea creștină a Sfântului Mare Proroc Ilie, Tesviteanul, precum și Ziua Aviației Române, ministrul Fondurilor Europene, Marcel Boloș, a semnat alocarea unei sume de 50 de milioane de euro, fiind cuprinși în bugetul fondurilor europene, care va urma să fie implementată în demararea lucrărilor necesare, la dotarea centrului medical, precum și pentru cheltuielile de întreținere și susținere a salariilor viitoarelor locuri de muncă.       Noi continuăm să credem în munca și obiectivele noastre, de aceea, încercăm prin acțiunile pe care le demarăm sa întărim convingerea și încrederea celor pe care îi reprezentăm și să ne stabilim ținte înalte.       Împreună vom reuși! Împreună susținem veteranii!”, se arată pe site-ul amvvd.ro Și noi, toți jurnaliștii care am urmărit acest subiect, le urăm tuturor celor din Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități ”Sf. Mare Mucenic Dimitrie- Izvorâtorul de Mir” multă putere de muncă și toate visele să devină realitate și dorințele să se transforme în realizări! 
04:30
În inima codrilor „Mănăstirea eroilor” Mănăstirea din pădurea Brusturi denumită și „Mănăstirea Eroilor“ a fost ctitorită de părintele Ilarion Argatu. Aşezământul monahal a fost iniţial un schit aflat în subordinea Mănăstirii Bistriţa. În anul 2007 schitul, care avea pe atunci 12 vieţuitori, a fost ridicat la rang de mănăstire. În ultimii ani, stareţ al aşezării a fost părintele Efrem Ciobanu de la Mănăstirea Cetăţuia, iar din 26 decembrie 2015, stareţ al mănăstirii este părintele protosinghel Siluan Antoci. Aflată în mijlocul pădurii accesul se face după ce străbați un drum forestier de 6 km. Starea de liniște și măreție te cuprinde de cum i-ai trecut pragul.  Pășești pe alee și simți că plutești… După 200 de metri, dacă întorci capul spre stânga vei avea în fața ochilor pădurea, locul cel mai sângeros, acolo unde pământul e îmbi-bat cu sângele celor 14.000 de ostași, iar spre dreapta stă împunator monumentul Eroilor flancat de două tunuri, ce parcă vor să-ți spună că vor apăra cu orice preț jetfa lor, memoria lor. Mai mergi puțin și este biserica. O bisericuță micuță, de lemn, cu pridvor… Te închini și pășești înăuntru, unde frumuseștea interiorului și glasul răsunător al starețului te primesc cu brațele deschise și cu o doza mare de liniște sufletească. Asculți slujba și fără să vrei te simți fericit, uiți de toate problemele și simți că ai ajuns în Rai. Vrei parcă să nu se mai termine, să stai acolo o veșnicie, să stai, să asculți vorbele de duh și să trăiești cu liniștea ce te-a cuprins. Din gura starețului auzi și părți de istorie, încă nescrisă, vorbe de bravă despre eroii acestui neam. Re-alizezi că ești încă neînvațat despre istoria scrisă doar cu sângele a miilor de români. Și asta nu-i tot. Ți se spune și despre curajul și sacrificiul dat de militarii români ai zilelor noastre.  Da, acolo fiecare slujbă se face cu pomenirea tuturor, cu rugă pentru sănătate, cu binecuvântare pentru tot neamul românesc. Starețul nu uită niciodată ca să pună alături, la dreapta tatălui, lângă sfinți, și eroii.  Ieromonahul Siluan Antoci a intrat în monahism în anul 1995 Născut în satul Stăneşti, comuna Lunca, din judeţul Botoşani, Ieromonahul Siluan Antoci a intrat în monahism în anul 1995, la Mănăstirea Pângăraţi, Neamţ, unde a rămas până în anul 2012, când spre sfârșitul anului 2012,dorul de meleagurile na-tale și de cultură, de Botoșani, l-a adus la Mănăstirea Agafton unde a îndeplinit „ascultarea de preot slujitor”. Mănăstirea Agafton datează din secolul al XVI-lea şi poartă numele sihastrului Agafton. Din 1814, devine mănăstire de maici şi se zideşte biserica ce va avea hramul Pogorârea Duhului Sfânt. În 1831 se pune temelia bisericii mari. În această mănăstire s-au călugărit trei din surorile Ralucăi Eminovi-ci: Fevronia, Olimpiada şi Safta. Olimpiada a fost pentru o perioadă stareţă a mănăstirii şi are mormântul lângă biserica veche. Poetul mergea frecvent atât în copilărie, cât şi la maturitate să-şi vadă mătuşile şi verişoara la Agafton. Istoricii spun că mătuşile sale l-au învăţat alfabetul şi i-au pus bazele educaţiei. Olimpiada Iuraşcu ajunge stareţă la Agafton în 1899. Maicile de la Agafton spun că, pe lângă surorile Iuraşcu, aici s-au călugărit şi rude ale compozitorului George Enescu sau ale scriitorului Costache Negri. Perioada scurtă petrecută de ieromonahul Siluan Antoci la mănăstirea din botoșani l-a făcut mai înțelept și l-a apropiat de istoria țării, de eroi cunoscut fiind faptul că maicile de la Agafton s-au remarcat, după tradiţia boierească, făcând muncă de caritate şi filantropie, mergând pe front ca surori medicale voluntare, atât în Războiul de Independenţă, cât şi în Primul Război Mondial.  Așa că, din 26 decembrie 2015 este starețul Mănăstirii „Înălţarea Sf. Cruci”, locaş cunoscut şi sub numele de Mănăstirea Eroilor, ridicat în mijlocul unei păduri, dorinc de a sluji Domnului și de a păstra vie memoria eroilor, de a învăța oamenii locului puțină istorie, credință, sacrificiu.  Înaltpreasfinţia Sa, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în 11 martie 2018 l-a hirotonisit protosinghel pe stareţul aşezământului monahal, ierom. Siluan Antoci. În tot acești ani de viață monarhală starețul s-a documentat a scris și a tipărit câteva cărți În 2010, Ieromonanul Siluan Antoci a mai publicat o carte-document, recunoscând că a fost inspirat de exemplul unei mătuşi, maica Maria Andrei, izgonită din mănăstire în 1959. Nu uită chinul maicii Maria Andrei şi, intrat în monahism, în-cepe o cercetare asiduă a anilor de jertfă, rezultatul muncii sale fiind volumul apărut la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, dedicat suferinţelor prin care a trecut Biserica Ortodoxă Româna în timpul regimului co-munist (1948-1989): "Monahii ortodoxe purtătoare de lumină în întunericul co-munist" (editată în două volume) .  De o mare valoare documentară, cartea,"Monahii ortodoxe purtătoare de lumină în întunericul comunist" este o lucrare izvorâtă din evlavia şi din recunoştinţa au-torului faţă de nevoinţele celor care au udat şi sfinţit cu lacrimile, sudoarea şi sângele lor pământul României. În 2016, a publicat cartea "Flori duhovniceşti în pustiul comunist - Mărturisitori botoşăneni" (vol 1) chiar dacă știa că: „literatura română contemporană se află într-o perioadă de declin, acum când cartea este înlocuită cu un succes devastator de tablete, telefoane mobile, televizor, calculator și internet.”  Se bucură de fiecare dată când în locuința familiilor tinere, poate admira pe un pe-rete rafturi pline cu cărți, ele fiind o asigurare în formarea intelectuală a copiilor. „Și școala, dascălii depun eforturi prin diferite metode didactice pentru a-l apropia pe elev de carte, pentru a-l convinge de valoarea cărții. Cu regret, însă, trebuie să recunoaștem că se citește foarte puțin, astazi au mare succes revistele și publicațiile în care sunt promovate nonvalorile, aroganța, scandalurile și agresiunile fizice sau verbale decât o carte bună, care merită citită”, este părerea părerea starețului Silu-an. Între DAR, HAR și DATORIE Câteva rânduri scrise, în care crede cu tărie starețul Siluan Antoci, sună cam așa: „Datoria de cetățean impune ca, indiferent de slujirea fiecăruia, să contribuim la arătarea bolii societății și la vindecarea ei. Aceasta ciumă, numită comunism, nu și-a găsit leac. Leacul trebuie să îl găsim cu toții, atât monahi, cât și laici." Astfel, încearcă din răsputeri să contribuie la vindecarea bolii societății, să găsescă leacul și să-l dea mai departe.  Zilnic în gândurile, frământările și rugăciunile lui stau fragmentele de istorie nescrisă. În puținele clipe libere încearcă să ducă mai departe învățăturile din tim-pul vieții Sfinției Sale, Părintele Iustin. Consideră că Dumnezeu i-a dat un mare dar, lasându-l să stea aproape, să-l cunoască pe „Omul Dragostei, Bătrânul, eroul, mucenicul, mărturisitorul, părintele și starețul Mănăstirii Petru Vodă”.  „Părintele Iustin a fost un mare român! Și a vrut să facă din noi români! Părintele a fost acel stejar la umbra căruia am crescut cu toții și ne-am bucurat de umbra lui, de măreția lui, de trăinicia lui. Părintele era omul pe care l-aș putea numi un erou. Părintele Iustin a scăpat de canonul de a purta trupul omenesc. Și cu siguranță mijlocește pentru noi, dar așteaptă și de la noi ceva. Ne vrea și pe noi eroi, nu niște plângăcioși! Cum spunea Părintele Arsenie: ce facem noi dacă suntem niște plângăcioși? Și Părintele Iustin pe aceeași linie a mers, pe linia eroismului. Vrea ca noi să mergem în continuare în lupta cu patimile, să scoatem din noi egoismul și mândria, și toată răutatea patimilor. Nu în ultimul rând, să nu uitam de jertfa pentru aproapele și pentru țărișoara asta. Părintele așteaptă și de la noi ceva. Toți cei care l-am cunoscut trebuie să împlinim milimetru ce ne-a învățat Părintele! Adică TOT.”  
Mai multe ştiri
©2004—2020 News.yam.md. Toate titlurile si continutul stirilor apartin surselor respective.
Republicarea materialelor este posibila doar cu acordul sursei.Condiţii de utilizare.