Recuperare COVID-19: cum să îți restabilești respirația după boală, în condiții casnice

SanoTeca, 8 aprilie 2021 13:40

Numărul infectărilor COVID-19 și a persoanelor internate din cauza complicațiilor provocate de virus în ultima perioadă ne sugerează că nu prea există familie, în care cel puțin un membru să nu fi fost afectat de boală. Ultimele informații sugerează că chiar și o formă relativ ușoară sau medie a bolii lasă un șir de complicații și dificultăți respiratorii după ce febra și tusea au dispărut. În acest caz sunt utile exercițiile de respirație care ajută plămânii să funcționeze mai eficient și întăresc mușchii respiratori. Află în continuare despre ce exerciții este vorba și cum să le practici acasă pentru a te restabili cât mai rapid. Respirația normală versus respirația patologică Atunci când respiri eficient, diafragma (n.r. mușchi care separă toracele de abdomen și participă în actul respirator) efectuează 80% din lucru pentru a mișca oxigenul și alte gaze în și din plămâni. Însă, dacă ai suportat COVID-19, plămânii pierd din elasticitate, ceea ce înseamnă că nu iau suficient oxigen sau lasă gazele reziduale înăuntru, fiind incapabili să le evacueze eficient. Astfel, aerul rămâne „prins” în plămâni. În rezultatul suportării infecției COVID-19, diafragma poate lucra mai puțin eficient, astfel încât mai puțin oxigen ajunge în celulele organismului. Încercând să obținem mai mult oxigen, începem să antrenăm și alți mușchi în procesul de respirație, precum cei din jurul gâtului sau mușchii umerilor. Însă, antrenarea acestor mușchi ar putea genera un șir de probleme, de exemplu un nivel mai mic de oxigen în organism și mai puțin aer care ajunge la baza plămânilor, acolo unde volumul respirator este mai mare. Atunci când aerul nu ajunge la baza plămânilor, alveolele pulmonare, saci mici cu aer în care are loc schimbarea de aer și bioxid de carbon între plămâni și sânge, se dezumflă și se lipesc, situație numită atelectazie. De asemenea, noul coronavirus provoacă deseori pneumonie, ba chiar sindromul de detresă respiratorie acută (insuficiență respiratorie severă cu inflamație pulmonară care necesită o asistență respiratorie complexă și prelungită). Recuperarea plămânilor după suportarea acestor complicații este posibilă, dar necesită o terapie îndelungată și practicarea exercițiilor respiratorii pe parcursul mai multor luni. Utilitatea exercițiilor respiratorii Practicarea exercițiilor respiratorii în mod regulat poate contribui la o mai bună funcționare a diafragmei, ajungerea unui volum mai mare de aer la baza plămânilor, reducerea probabilității atelectaziei și suplinirea plămânilor și a celulelor corpului cu mai mult oxigen. Potrivit specialiștilor de la spitalul John Hopkins, recuperarea respiratorie începe simplu: cu focusarea atenției asupra respirației, iar scopul acesteia este practicarea respirației profunde în timpul oricărei activități, nu doar în repaos complet. Exercițiile respiratorii pot diminua, de asemenea, anxietatea și stresul, sentimente bine cunoscute celor care au trecut prin forma gravă a COVID-19 și au fost internați în spital. Și calitatea somnului se poate îmbunătăți datorită acestor exerciții. Exercițiile pot fi practicate în perioada izolării și pot fi cu ușurință încorporate în rutina zilnică. Precauții Nu practica exercițiile dacă: - Ai febră; - Ai dificultăți respiratorii sau insuficiență respiratorie în repaos; - Ai dureri în piept sau palpitații cardiace; - Ai picioarele umflate. Încetează imediat să exersezi dacă experimentezi simptomele: - Amețeli; - Dificultăți respiratorii mai pronunțate decât de obicei; - Dureri în piept; - Oboseală excesivă; - Bătăi neregulate ale inimii; - Orice simptome pe care le consideri urgente. Apelează imediat 112, dacă aceste simptome nu dispar după ce te odihnești sau dacă starea mentală se înrăutățește. Ce exerciții poți practica? Respirația diafragmatică(abdominală) Respirația profundă restabilește funcția pulmonară cu ajutorul diafragmei. Dacă o faci pe nas, diafragma se întărește și încurajează sistemul nervos să se relaxeze și să se restabilească de sine stătător. Atunci când te recuperezi după suportarea unei infecții precum COVID-19, este foarte important să nu grăbești procesul. Astfel, exercițiile de respirație abdominală se realizează în mai multe faze, pentru a lua în calcul toate particularitățile individuale. Începe cu prima fază și mărește repetările sau treci la următoarea fază doar atunci când poți finaliza exercițiul fără a te simți epuizat. Faza 1: Respirație profundă pe spate 1. Culcă-te pe spate și îndoaie genunchii, astfel încât tălpile să fie așezate drepte pe saltea. 2. Pune ambele palme pe abdomen. 3. Lipește buzele și pune limba pe cerul gurii. 4. Inspiră pe nas (împinge aerul spre stomac, unde îți sunt mâinile, umflă burta) și expiră profund pe nas(dezumflă burta). Încearcă să îți desparți degetele de pe burtă cu respirația. 5. Repetă exercițiul timp de un minut. Faza 2: Respirație profundă pe burtă 1. Culcă-te pe burtă și pune capul pe palme pentru a respira liber. 2. Lipește buzele și pune limba pe cerul gurii. 3. Inspiră adânc pe nas și împinge aerul spre stomac. Încearcă să te focusezi pe burta care se mișcă cu forță spre saltea. 4. Expiră lent pe nas. 5. Repetă respirațiile profunde timp de un minut. Faza 3: Respirație profundă așezat pe scaun 1. Așează-te drept pe marginea unui pat sau pe scaun. 2. Pune mâinile pe abdomen sau o mână pe abdomen, iar alta pe coșul pieptului. 3. Lipește buzele și pune limba pe cerul gurii. 4. Inspiră pe nas (împinge aerul spre stomac, unde îți sunt mâinile, umflă burta) și expiră profund și lent pe nas(dezumflă burta). Încearcă să îți desparți degetele de pe burtă cu respirația. 5. Repetă exercițiul timp de un minut. Faza 4: Respirație profundă în picioare 1. Stai în picioare, drept, plasează picioarele la lățimea umerilor. 2. Lipește buzele și pune limba pe cerul gurii. 3. Inspiră adânc pe nas și împinge aerul spre stomac. Încearcă să îți desparți degetele de pe burtă cu respirația. 4. Expiră lent pe nas. 5. Repetă respirațiile profunde timp de un minut. Căscat în zâmbet Acest exercițiu combină mișcarea cu respirația profundă, ceea ce ajută la îmbunătățirea coordonării și mișcarea cu forță a brațelor și a umerilor. De asemenea, acesta deschide mușchii pieptului pentru a oferi diafragmei spațiu pentru extindere. 1. Așează-te drept pe canapea sau pe marginea unui scaun. 2. Extinde brațele în lături, deasupra capului și cască larg. 3. Adu brațele în jos, la loc și finalizează printr-un zâmbet încă timp de câteva minute. 4. Repetă exercițiul timp de un minut. Fredonarea Fredonarea în timpul expirării mărește producerea oxidului nitric în corp. Acesta  contribuie la plasticitatea nervoasă (repararea sistemului nervos) și la dilatarea vaselor de sânge, permițând circulația unui volum mai mare de oxigen în corp. Exercițiul este unul relaxant, reducând considerabil nivelul de stres. 1. Așează-te drept pe marginea canapelei sau a unui scaun. 2. Pune mâinile pe abdomen. 3. Cu buzele închise și limba pe cerul gurii inspiră pe nas și trage aerul spre stomac, unde îți sunt mâinile. Încearcă să îți desparți degetele cu respirația. 4. Odată ce plămânii sunt plini, expiră lent, în timp ce scoți un sunet „hmmmmm”. Observă cum ți se vor mișca mâinile la loc. 5. Inspiră din nou pe nas și expiră lent în timp ce fredonezi. 6. Repetă exercițiul timp de un minut. Pentru a obține rezultate și a te restabili cât mai rapid după infecție, fii perseverent și practică exercițiile zilnic, dar nu uita și de măsurile de precauție menționate anterior. Ulterior, când vei deveni mai rezistent, practică și exerciții fizice generale, precum mersul, inițial 5 minute, apoi mărește această perioadă zilnic cu 10%. Odată ce mărești durata până la 30 de minte, poți trece la un pas mai grăbit, include scările și dealurile nu prea înalte. Continuă lent, în propriul tempo. Nu fi frustrat de mișcările lente și nu grăbi lucrurile, întrucât acestea te pot obosi prea rapid, lipsindu-te de motivația să mergi înainte. Sănătate să aveți! Sursa foto:  hopkinsmedicine.org Sursa:  puresportsmed.com, hopkinsmedicine.org

Citeşte toată ştirea

• • •

Alte ştiri de SanoTeca

Acum 8 ore
10:00
Solarul sau camera special amenajată, verticală sau orizontală, care emite raze ultraviolete pentru a bronza pielea, este astăzi un subiect destul de controversat. În timp ce oamenii de știință avertizează că razele ultraviolete pot pătrunde mai adânc în piele decât cele solare și pot spori riscul apariției cancerului, precum și îmbătrâni pielea, unii preferă totuși să îl frecventeze, atunci când nu există posibilitatea obținerii unui bronz natural, pe malul litoralului. În cazul în care faci parte din cea de a doua categorie, ți-am pregătit în continuare un șir de sfaturi care te vor ajuta să faci aceste vizite mai inofensive. Când este indicat și contraindicat să mergi la solar? Poți merge la solar nu doar pentru a obține un bronz uniform, ci și pentru a beneficia de vitamina D. Aceasta se sintetizează la nivelul pielii, atunci când este expusă razelor ultraviolete, care sunt emanate atât natural, cât și în solar. Nu merge la solar, dacă ai fost recent la proceduri cosmetologice, piling sau epilare. Evită să o faci dacă suferi și de boli cronice, precum: Diabet zaharat (de orice tip); Disfuncții ale glandei tiroide; Maladii cardiovasculare, hipertensiune arterială; Maladii ale glandelor mamare, mastopatii; Cancer (sau dacă în familie au existat cazuri de cancer); Boli ale pielii. Chiar dacă nu suferi de maladiile enumerate mai sus, medicii recomandă să fii deosebit de prudent chiar și în cazul bolilor respiratorii, alergii, administrării de antibiotice, diuretice, anti-depresive, contraceptive, medicamente care scad tensiunea arterială, analgezice și medicamente pentru tratamentul artritei reumatoide sau a psoriazisului. Nu merge la solar dacă ai menstruație, ești însărcinată sau alăptezi. Mituri: bronzatul în solar preîntâmpină arsurile solare. Cum să te bronzezi corect în solar? Este important să reții că chiar înainte de a merge în solar nu este bine să faci duș sau baie, deoarece săpunurile și gelurile utilizate pot usca pielea, ceea ce o face și mai sensibilă, iar drept urmare pot apare arsuri la suprafața ei. În timp ce te afli în solar trebuie să îți acoperi locurile intime cu lenjeria, să aplici stickere pe mameloane, alunele, tatoo și să îmbraci o căciuliță pentru a proteja părul de razele ultraviolete. În cabina solarului este obligatorie și purtarea ochelarilor speciali, întrucât pleoapele închise nu te vor proteja complet de acțiunea razelor ultraviolete, care îți pot dăuna retinei și corneei (două învelișuri ale ochiului). Este recomandată și înlăturarea lentilelor de contact, întrucât acestea se pot usca în timpul procedurii și pot provoca iritația ochilor. Nu utiliza niciun fel de produse cosmetice, cu excepția celor speciale pentru bronz, înainte de a merge la solar. Parfumurile, make-up-ul, deodorantul și alte cosmetice pot influența negativ interacțiunea pielii cu razele ultraviolete ale solarului. Cosmeticele provoacă sensibilitatea pielii și măresc probabilitatea arsurilor la nivelul ei. Înainte de a intra în solar, elimină toate bijuteriile pentru a preveni arsurile provocate de supraîncălzirea lor și pentru a obține un bronz uniform. Oprește imediat solarul, dacă pielea ta reacționează într-un mod ciudat, de exemplu, prin senzația de arsuri, mâncărimi sau dureri. Iată de ce este bine să știi unde se află butonul stop al dispozitivului de bronzat. Nu sta prea mult în solar, astfel încât să nu apară arsuri, care pot accelera procesul de îmbătrânire al pielii. Câte minute te poți afla în solar și cât de frecvent poți merge? Înainte de a începe frecventarea solarului, este bine să te sfătuiești cu un consultant și să îți iei câteva sesiuni de probă pentru a înțelege, dacă acesta ți se potrivește. Intervalul de timp în care te poți afla în solar depinde de tipul tău de piele. Dacă ai o piele deschisă, cu pistrui, ochi albaștri, iar vara te arzi rapid, începe cu 3 minute și mărește treptat timpul până la 7, dar nu mai mult de o dată sau două ori pe săptămână. Dacă ai o piele care se bronzează rapid, poți ajunge treptat, de la 3 la 10 minute, pe care să le petreci de două ori pe săptămână în solar. Dacă dorești să obții o nuanță de ciocolată, poți mări timpul până la 12 minute. Primele 3-4 ședințe nu trebuie să depășească durata de 3-5 minute, în funcție de tipul pielii. Vizita solarului nu trebuie să fie mai frecventă de o dată la două zile, dar doar cu condiția că ești deja un client experimentat. Dacă ești începător, nu o face mai des de o dată pe săptămână. Ce creme să alegi pentru solar? Înainte de a merge la solar, este bine să te gândești la cremele cu protecție SPF (Sun Protective Factor). Numărul care urmează (10-50) semnifică câte raze ultraviolete va primi pielea până a arde. Aceste creme sunt necesare pentru un bronz inofensiv, deoarece vor proteja pielea împotriva daunei razelor ultraviolete. Pentru solar, alege o cremă cu un nivel mai mic SPF(10-15) pentru corp și mai mare pentru față (30-50), cu adaos de vitamina A și E. De asemenea, în compoziția acestor creme ar fi bine să fie uleiuri de măsline și de susan, care accelerează procesul de bronzare. Crema trebuie aplicată într-un strat subțire, dar fără a o lăsa să se îmbibe prea mult în piele, întrucât trebuie să rămână la suprafață. Ezită un pic după ce aplici crema, pentru a-i permite pielii să se usuce și să se formeze o peliculă la suprafață. Fii deosebit de atent în zona coatelor și a genunchilor, deoarece aici pielea este neuniformă. Nu uita să protejezi în special fața, buzele și alunițele. După solar este la fel de important să ai grijă de piele. Poți utiliza o loțiune cu ulei de avocado, sâmburi de struguri, glicerină sau acid hialuronic. Cremele cu efect „tingle”, care oferă un rezultat mult mai rapid și mai vizibil, produc după aplicare senzații de pișcături care sunt provocate de dilatarea capilarelor sanguine. Drept rezultat, pielea devine roșie și apare o senzație de căldură. Cu toate acestea, specialiștii recomandă utilizarea acestora doar pentru persoanele cu o piele mai întunecată, care frecventează de mult timp solarul. Cât timp durează bronzul după frecventarea solarului? În medie, după frecventarea solarului bronzul durează aproximativ două săptămâni. Cu toate acestea, durata poate fi mai îndelungată, dacă ai grijă de piele înainte și după frecventarea solarului. Dacă îți dorești un efect de durată, poți utiliza o cremă specială „de prelungire a efectului”, care poate fixa bronzul obținut. Indiferent de nuanța pe care vrei să o obții și durata acesteia, ia aminte că pe primul loc este sănătatea, iată de ce este bine să urmezi recomandările descrise mai sus. Sănătate să aveți! Cuvinte cheie:  solar bronzat Sursa foto:  healthline.com Sursa:  wfc.tv, ultrasuninternational.com, betterhealth.vic.gov.au, leaf.tv, blog.bestsunbeds.co.uk
10:00
În majoritatea cazurilor, durata unui ciclu menstrual (perioada cuprinsă între prima zi a sângerării și prima zi a următoarei sângerări) este de 28 de zile, deși în unele cazuri acesta poate varia între 21 și 40 de zile. Chiar și așa, există situații când ciclul menstrual devine neregulat sau dispare în totalitate. Deși unele dintre aceste situații sunt fiziologice, precum sarcina, alăptarea sau menopauza, în unele cazuri este vorba de condiții patologice, iar un factor de risc este și alimentația dezchilibrată. Află în continuare de ce poate să dispară menstruația, cât de periculos este acest fenomen și cum poți interveni prompt pentru a-l înlătura. Dispariția menstruației este denumită, în limbaj medical, amenoree. Ea poate fi de două tipuri, și de acest lucru depinde tratamentul ei. Tipurile amenoreei - Amenoreea primară: se petrece atunci, când ciclul menstrual nu a apărut până la vârsta de 15 ani sau timp de cinci ani de la primele semne ale pubertății. Aceasta se poate întâmpla din cauza modificărilor la nivelul organelor reproductive sau a hormonilor implicați în procesul menstruației. - Amenoreea secundară: are loc atunci, când ciclurile menstruale au fost regulate, dar au dispărut pentru o perioadă de minim 3 luni sau se stopează după 6 luni în care au fost neregulate. Această dispariție poate indica o sarcină, stres sau boală. Pe lângă dispariția ciclului menstrual, amenoreea provoacă și un șir de alte simptome. Simptomele amenoreei: - Durere în regiunea pelviană; - Dereglări ale vederii; - Dureri de cap; - Acnee; - Căderea părului; - Creșterea părului pe față; - Stoparea dezvoltării pieptului (în amenoreea primară); - Eliminări lăptoase din sân; - Uscăciune vaginală; - Bufeuri de căldură. De ce dispare menstruația? Cauzele dismenoreei variază în funcție de tipul acesteia. Amenoreea primară apare cel mai frecvent din următoarele motive: - Dereglări cromozomiale și genetice ale ovarelor, organe sexuale feminine în care sunt depozitate celulele sexuale, denumite ovule. - Probleme la nivelul hipotalamusului sau a hipofizei, organe care produc hormonii care influențează menstruația. - Lipsa unei porțiuni a sistemului reproductiv. Cauzele frecvente ale amenoreei secundare sunt următoarele: - Sarcina și alăptarea; - Menopauza; - Utilizarea metodelor contraceptive, precum dispozitivele intrauterine sau pastilele contraceptive; - Chimioterapia sau radioterapia pentru tratamentul cancerului; - Operație uterină în trecut cu afectarea membranei interne a acestuia. Alte cauze ale dispariției menstruației pot fi: - Stresul, care poate face menstruațiile mai lungi sau mai scurte, le poate opri sau face mai dureroase. Cu toate acestea, mai multe studii au demonstrat că și evenimentele stresante majore nu pot afecta menstruația pentru o perioadă prea lungă de timp, iar acest fenomen este unul tranzitoriu. - Alimentația precară sau slăbitul brusc, pe fundal nervos, asemenea anorexiei nervoase determină dispariția menstruației pentru o perioadă lungă de timp, transformând-o într-un fenomen cronic. Acest fenomen este foarte periculos, întrucât, potrivit cercetărilor, femeile adulte și adolescentele anorexice care suferă de amenoree, nu revin la ciclul menstrual nici după un an de la revenirea la greutatea normală. Chiar și o reducere medie a aportului de energie pe zi poate determina neregularități ale ciclului menstrual atât în cazul adolescentelor, cât și în cazul femeilor adulte. Interesant este și faptul că dietele vegetariene induc mai frecvent amenoreea comparativ cu cele omnivore. Potrivit cercetătorilor, acest fenomen este cauzat de un nivel mai mic al estrogenilor din sânge, care determină neregularități ale ciclului menstrual. Hormonii estrogeni sunt sintetizați în organism din colesterolul care este găsit în produsele de origine animalieră. - Obezitatea, o altă extremă care poate determina amenoreea. Atunci când procentul de grăsime în corp este prea mare, nivelul de estrogeni din sânge crește. Acești hormoni determină frecvența menstruației și pot determina oprirea acestora.  - Exersarea exagerată este o sursă de stres pentru organism, care poate influența hormonii implicați în procesul de ovulație. Pierderea bruscă a unui procent mare din grăsimea corpului poate determina, de asemenea, oprirea ciclului menstrual. Dacă ești implicată în sportul de performanță, este bine să te consulți cu un medic specializat în medicina sportivă pentru a evita acest fenomen. - O boală cronică în acutizare sau în remisiune Amenoreea secundară poate fi determinată și de o afecțiune, precum: - Insuficiența ovariană primară sau experimentarea menopauzei până la vârsta de 40 de ani; - Afecțiuni la nivelul hipotalamusului, denumită și amenoree hipotalamică; - Afecțiuni la nivelul hipofizei, asemeni producerii exagerate a prolactinei din cauza unei tumori la acest nivel; - Alte probleme hormonale, precum sindromul polichistic ovarian, dereglări la nivelul glandelor suprarenale sau hipotiroidism; - Tumori ovariene; - Operația de eliminare a ovarelor sau a uterului (histerectomie). Cât de periculoasă este amenoreea? Amenoreea nu trebuie percepută în niciun caz drept „o purificare a organismului”. Apariția acesteia înseamnă că femeia își pierde fertilitatea, fiind incapabilă să conceapă un copil. De asemenea, aceasta este asociată cu un nivel mai mic de energie și o diminuare a densității osoase, fiind posibilă apariția osteoporozei. Cea din urmă crește dramatic probabilitatea și frecvența fracturilor în cazul femeilor adulte și a adolescentelor care suferă de amenoree. Cum poate fi diagnosticată amenoreea? Mai întâi de toate, după dispariția menstruației, este cazul să faci un test de sarcină. Dacă acesta este negativ, mergi la ginecolog, care îți va face un examen pelvian și va analiza sângele tău la conținutul de hormoni sexuali, tiroidieni și ai glandelor suprarenale. Dacă medicul suspectă afectarea hipotalamusului sau a hipofizei, acesta îți poate indica rezonanța magnetică nucleară. Cum poate fi tratată amenoreea? Dacă menstruația s-a oprit din cauza sarcinii sau a menopauzei, nu este nevoie să o tratezi în aceste cazuri. În alte cazuri va fi nevoie de tratament: - Reglarea masei corporale (slăbire sau îngrășare) printr-un plan alimentar individualizat; - Aplicarea tehnicilor de management al stresului; - Modificarea fortului fizic în sportul de performanță; - Terapia de substituție hormonală conform indicației medicului; - Intervenție chirurgicală în cazuri rare. Cum să previi amenoreea? Un mod sănătos de viață te poate păzi de amenoreea secundară. Încearcă să: - Menții greutatea optimă; - Să monitorizezi permanent ciclul menstrual și să știi exact, dacă ai scăpat o menstruație; - Să mergi la ginecolog o dată la 6 luni și să efectuezi cu regularitate testul Papanicolau sau Pap-testul; - Să îți iei orele de somn și să ai grijă somnul să fie de calitate. Ciclul menstrual va reveni, atunci când vei trata cauza amenoreei, însă în unele cazuri va fi nevoie de mai mult timp pentru ca el să devină regulat din nou. Uneori, în funcție de cauză, nu vei avea menstruație din nou. Discută cu medicul tău această situație, în special dacă îți dorești un copil. Sănătate să aveți! Cuvinte cheie:  amenoree dispariție menstruație ciclu mentrual Sursa foto:  medlife.com Sursa:  nhs.uk, webmd.com, watermark.silverchair.com, clevelandclinic.org, familydoctor.org
Mai mult de 2 zile în urmă
10:30
Gonoreea este o altă infecție sexual-transmisibilă, cauzată de bacteria Neisseria gonorrhoeae, care afectează bărbații și femeile, în mod egal. De asemenea, aceasta este periculoasă și pentru nou-născuți, întrucât îi poate afecta în timp ce parcurg calea nașterii. În Republica Moldova această infecție se află în TOP-ul celor mai răspândite infecții sexual-transmisibile. În 2019, potrivit datelor Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, 665 de oameni s-au infectat cu gonoree. În continuare v-am pregătit informații despre ceea ce înseamnă infecția, de ce apare, cum să o previi și să o tratezi corespunzător. Ce este gonoreea? Gonoreea este o infecție sexual-transmisibilă provocată de bacteria Neisseria gonorrhoeae. Aceasta țintește mereu zonele calde, moi și umede ale corpului, precum: - Uretra („tubul” care elimină urina din vezica urinară); - Ochii; - Gâtul; - Vaginul; - Anusul; - Tractul reproductiv feminin (trompele uterine, colul uterin și uterul). Gonoreea se transmite de la o persoană la alta în urma contactului sexual oral, vaginal, anal neprotejat, fără utilizarea prezervativului sau a altor metode de contracepție de barieră. Ce să faci după un act sexual neprotejat sau după ruptura prezervativului.  Care sunt simptomele gonoreei? Simptomele gonoreei apar între 2 și 14 zile de la expunere. Cu toate acestea, unele persoane, care fac infecția, nu experimentează simptome niciodată. Însă, persoana infectată, asimptomatică, este o sursă de răspândire a gonoreei, fiind numită „purtător asimptomatic”. Mai mult decât atât, anume asemenea persoane asimptomatice transmit cel mai frecvent infecția partenerilor sexuali. Gonoreea poate afecta atât organele genitale, cât și alte sisteme de organe din organism. Gonoreea care afectează organele genitale Simptomele în cazul bărbaților Bărbații pot să nu experimenteze niciun simptom pe parcursul a câteva săptămâni, iar unii pot să nu le resimtă niciodată. Însă, de obicei, simptomele își fac apariția peste o săptămână de la infectare. În cazul bărbaților, cel mai frecvent, este vorba de senzația de arsură și durere în timpul urinării. Odată cu progresia infecției pot apare și alte simptome, precum: - Mărirea frecvenței urinării sau senzația de „urgență a urinării”; - Eliminări asemănătoare cu cele purulente (alge, galbene, bej sau verzui) din penis; - Inflamație sau dureri în capul penisului; - Inflamație și dureri ale testiculelor; - Dureri persistente în gât. În cazuri rare infecția netratată poate provoca leziuni ale uretrei și ale testiculelor. Acestea vor persista încă câteva săptămâni după tratarea simptomelor infecției. Durerea, însă, se poate răspândi și spre rect. Simptomele în cazul femeilor Și în cazul femeilor, în unele circumstanțe, pot lipsi simptomele gonoreei. Atunci când acestea apar, ele pot fi moderate sau asemănătoare cu simptomele altor infecții, ceea ce face această infecție dificil de diagnosticat fără efectuarea testelor de laborator. În cazul femeilor, simptomele gonoreei se pot asemăna cu infecțiile vaginale fungice, precum candidoza sau alte infecții bacteriene. Simptomele gonoreei în cazul femeilor sunt următoarele: - Eliminări vaginale (apoase, cremoase sau verzui); - Dureri și senzație de arsură în timpul urinării; - Dorința de urinare mult mai frecventă; - Menstruație mai abundentă sau sângerări între menstruații; - Dureri în gât; - Durere în timpul actului sexual; - Durere ascuțită în abdomenul inferior; - Febră. Gonoreea care afectează alte părți ale organismului Gonoreea poate afecta și aceste părți ale corpului: - Rectul: semnele și simptomele includ mâncărimile anale, eliminări asemănătoare cu cele purulente, sângerări pe hârtia igienică după defecație. - Ochii: gonoreea poate provoca dureri oculare, sensibilitate la lumină și eliminări purulente din unul sau ambii ochi. - Gâtul: semnele și simptomele infecției de la nivelul gâtului pot cuprinde dureri în gât și ganglionii limfatici inflamați în regiunea gâtului. - Articulațiile: dacă una sau câteva articulații sunt afectate de bacterie (artrita septică), zona articulară poate fi fierbinte, roșie, inflamată și foarte dureroasă, în special în timpul mișcării. Care sunt factorii de risc pentru apariția gonoreei? Femeile sexual-active cu o vârstă sub 25 de ani și bărbații, care practică sexul cu alți bărbați, sunt în grupurile de risc de infectare cu gonoreea. Alți factori care cresc riscul sunt: - Sexul cu un partener nou; - Practicarea sexului cu un partener care are și alți parteneri; - Practicarea sexului cu mai mult de un partener; - Diagnosticarea gonoreei sau a altor infecții sexual-transmisibile la partenerul/partenerii sexuali. Cum poate fi diagnosticată gonoreea? Medicii pot diagnostica gonoreea prin câteva căi. Una dintre acestea este preluarea unei probe de eliminări din zona afectată: penis, vagin, rect sau gât și plasarea pe o lamă de sticlă, apoi analiza acesteia sub microscop. În cazul în care medicul va suspecta o infecție a articulațiilor sau o răspândire a bacteriei în sânge, acesta va preleva sângele sau lichidul din articulație și îl va analiza sub microscop. O altă metodă este prelevarea acestei probe, apoi plasarea materialului colectat într-o cutie cu un mediu de creștere steril și ținerea acesteia în condiții ideale pentru dezvoltarea bacteriei timp de câteva zile. Dacă gonoreea este prezentă în proba prelevată, pe cutie vor crește colonii ale acesteia. Rezultatul preliminar al acestor teste va fi gata în 24 de ore, însă concluzia finală va fi oferită timp de 3 zile. Care sunt complicațiile gonoreei netratate? Infecția netratată poate provoca un șir de complicații majore, precum: - Infertilitatea feminină: gonoreea se poate răspândi spre uter și trompele uterine, cauzând boala inflamatorie pelviană, care poate rezulta cu cicatrizarea trompelor uterine. Adică, spermatozoidul nu va mai putea ajunge la ovul din cauza trompelor uterine astupate. Drept rezultat, contopirea celulelor nu va avea loc, iar sarcina va fi imposibilă. Iată de ce boala inflamatorie pelviană trebuie tratată cât mai rapid posibil. - Infertilitatea masculină: gonoreea poate cauza inflamația unui tub mic din testicule, care asigură evacuarea spermatozoizilor. Dacă nu este tratată, această situație poate cauza infertilitate. - Răspândirea infecției spre articulații și alte părți ale corpului, cu experimentarea simptomelor descrise mai sus. - Un risc mai mare pentru HIV/SIDA: infecția cu gonoreea te poate face mai susceptibil/ă la infecția cu virusul imunodeficienței achiziționate (HIV). Persoanele infectate cu HIV și gonoree pot transmite mai ușor aceste infecții partenerilor lor. - Complicațiile în cazul copiilor: Bebelușii care sunt infectați cu gonoree de către mamele lor, în timpul nașterii, pot orbi, suferi răni la nivelul scalpului și alte infecții. Cum poate fi tratată gonoreea? Din fericire, astăzi gonoreea poate fi cu ușurință tratată prin administrarea antibioticelor. De obicei, sunt utilizate azitromicina și ceftriaxonul. După ce începi cura de tratament, vei simți ușurință în zile numărate. Cu toate acestea, rezistența la antibiotice, care ia astăzi amploare, se referă și la gonoree. Astfel, în prezent există și tulpini ale gonoreei rezistente la antibiotice. În aceste situații poate fi nevoie de câteva antibiotice administrate de 2 ori pe zi, atât pe cale orală, cât și prin injecții. În acest moment savanții lucrează la conceperea unui vaccin, care ar preveni infectarea persoanelor cu gonoree. Cum poți preveni gonoreea? Pentru a reduce riscul infectării cu gonoree, urmează pașii: - Utilizează prezervativul, atunci când faci sex, atât vaginal, cât și anal sau oral. - Limitează numărul partenerilor sexuali. Atunci când ești într-o relație monogamă atât tu, cât și partenerul/partenera ta, riscul infecțiilor sexual-transmisibile scade considerabil. - Asigură-te că tu și partenerul/partenera ta vă testați periodic la infecțiile sexual transmisibile. - Efectuează regulat screeningul la infecțiile sexual transmisibile, printre care și gonoreea. Screeningul anual este recomandat femeilor cu vârstă sub 25 de ani și a celor din grupul de risc: care au un partener nou, mai mult de un singur partener, un partener care face sex și cu alți parteneri/partenere sau un partener care suferă de o infecție sexual transmisibilă. De asemenea, screeningul este recomandat și bărbaților care fac sex cu alți bărbați. Pentru a evita revenirea infecției, abține-te de la sex până la finalizarea tratamentului indicat și dispariția simptomelor. Aceeași regulă se referă și la partenerul/partenera ta. Sănătate să aveți! Cuvinte cheie:  gonoree infectii cu transmitere sexuala Sursa foto:  avert.org Sursa:  mayoclinic.org, healthline.com
20 aprilie 2021
15:40
Diversitatea vaccinurilor împotriva COVID-19 care au ajuns și urmează să ajungă în Moldova ne determină să cântărim efectele adverse pentru fiecare dintre acestea și să luăm o decizie finală în funcție de acest aspect: ne vaccinăm sau nu și cu ce ser anume. Însă, este important să reținem că toate vaccinurile au drept scop stimularea și antrenarea sistemului imun, iar acest fapt nu se poate alege fără un șir de reacții adverse, care, potrivit autorităților, sunt de cele mai multe ori ușoare, cu o durată maximă de câteva zile. Află în continuare care sunt reacțiile adverse pentru vaccinurile cu care este și va fi imunizată populația Moldovei. Vaccinurile care au ajuns și vor ajunge în Moldova Până în acest moment, potrivit Ministerului Sănătății, în Republica Moldova au fost administrate în jur de 96 300 doze de vaccinuri împotriva COVID-19, dintre care mai mult de 10200 reprezintă cea de a doua doză a vaccinului (rapelul). Pentru administrarea primei doze au fost utilizate vaccinurile AstraZeneca (Vaxzevria), Pfizer și Sinopharm. Totodată, autoritățile anunță că în țară vor ajunge în curând și vaccinurile Sputnik V și SinoVac. Iată ce reprezintă fiecare dintre acestea: Denumire vaccin Producător Tipul vaccinului Eficacitatea BNT162b2 Pfizer-BioNTech ARNm (ARN mesager) 95% AZD1222 Oxford-AstraZeneca (Vaxzevria) Vector viral 81,3% Sputnik V Gamaleya Vector viral 91,6% BBIBP-CorV Sinopharm, Beijing Inactivat 79,34% CoronaVac Sinovac Inactivat 50,38%   Despre tipurile de vaccin și ce presupune fiecare dintre acestea: ARNm, vaccin cu utilizarea de vector viral și vaccin inactivat aflați în detalii AICI.  Reacțiile adverse comune pentru toate tipurile de vaccin Vaccinurile determină organismul uman să devină imun prin activarea limfocitelor T și B, care recunosc agentul patogen și produc anticorpi pentru a-l neutraliza. Un vaccin împotriva COVID-19 nu poate provoca îmbolnăvirea, deoarece nici unul nu conține virusul integral. În timp ce organismul tău devine imun, este absolut normal să experimentezi un șir de reacții adverse. Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, CDC din SUA, reacțiile adverse frecvent întâlnite sunt: - Febra; - Oboseala; - Durerile de cap; - Dureri generalizate în corp; - Frisoane; - Grețuri. De asemenea, pot fi și dureri, inflamație, roșeață și iritație în zona injectării. Unii denumesc aceste reacții drept „braț COVID”. Autoritățile internaționale de sănătate recunosc că fiecare dintre cele 13 tipuri de vaccinuri autorizate și administrate în prezent populației provoacă reacții adverse, care sunt de obicei moderate și nu durează mai mult de câteva zile. În cazuri rare, persoana poate dezvolta o reacție alergică imediată severă la unul sau mai multe componente ale vaccinului, denumită șoc anafilactic. Potrivit CDC, în jur de 2-5 persoane dintr-un milion sau mai puțin de 0,001% din persoanele vaccinate în SUA au experimentat o asemenea reacție adversă. Un studiu publicat la acest subiect a concluzionat că persoanele care au suferit un șoc anafilactic după vaccinare au un istoric de alergii sau o reacție alergică severă suportată în trecut. În acest moment, atât autoritățile internaționale, cât și cele naționale monitorizează atent toate reacțiile adverse în urma vaccinării. Reacțiile adverse specifice fiecărui tip de vaccin Pfizer-BioNTech: Alături de vaccinul Moderna acesta a fost printre primele vaccinuri aprobate pentru administrare și utilizează tehnologia ARNm. După administrarea celei de a doua doze, persoanele au raportat reacții adverse similare. Un raport al Agenției Medicamentului din SUA, FDA, publicat în decembrie 2020 a enumerat reacțiile adverse frecvente după administrarea acestui vaccin: reacții la locul injectării (84,1%), oboseală (62,9%), dureri de cap (55,1%), dureri musculare (38,3%), frisoane (31,9%), dureri articulare (23,6%), febră (14,2%). Inflamarea nodulilor limfatici a fost observată la 0,3% din pacienții care au administrat vaccinul. La mijloc de februarie, atunci când în SUA au fost administrate peste 9,9 milioane de doze de vaccin Pfizer, au fost raportate 47 cazuri de șoc anafilactic după vaccinarea cu acest ser. În prezent, după administrarea vaccinului, pacienții sunt monitorizați timp de 15-30 de minute pentru a depista la timp orice semne ale reacției anafilactice. CDC sugerează ca orice persoană care a suferit o reacție anafilactică la prima doză de vaccin Pfizer sau Moderna să nu recepționeze cea de a doua doză. Dacă reacția alergică nu a fost imediată, este necesară consultația unui alergolog. Vaccinul conține polietilenglicol, astfel, dacă ești alergic la această substanță, nu este recomandat să te vaccinezi. La începutul lunii martie în revista JAMA a fost publicat un studiu care a avut drept scop cercetarea reacțiilor alergice ale angajaților care au administrat serul Pfizer și Moderna. Din cei peste 52 mii de participanți, 2,1% au experimentat un anumit tip de reacție alergică, inclusiv urticarie, mâncărime, erupții cutanate, inflamație sau simptome respiratorii pe parcursul a trei zile după vaccinare. Alergiile au fost mai frecvente în urma administrării vaccinului Moderna comparativ cu Pfizer (2,2% versus 1,95%), iar 16 dintre participanți au experimentat șocul anafilactic. AstraZeneca (VaxZevria): La începutul cercetărilor, în urma vaccinării pacienții au raportat reacții adverse minore, precum dureri în locul injectării, roșeață, febră, dureri musculare și dureri de cap. La începutul lunii martie Danemarca a stopat administrarea serului din cauza formării presupuse a cheagurilor de sânge în urma administrării vaccinului. Din 5 milioane de persoane care au administrat vaccinul, au existat 30 de cazuri de raportare a cheagurilor de sânge. Un caz din Danemarca s-a soldat cu deces. Drept urmare, și alte țări, precum Islanda, Norvegia, Irlanda, Olanda, Italia, Franța și Germania au stopat administrarea vaccinului. La mijlocul lunii martie, însă, Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) a concluzionat că vaccinul AstraZeneca este sigur și nu mărește riscul general de formare a cheagurilor de sânge. Aceștia au accentuat că incidența formării cheagurilor de sânge la populația care s-a vaccinat este mai mică decât cea pentru populația generală. EMA a recunoscut cazurile extrem de rare de trombocitopenie, care ar susține teoria formării cheagurilor de sânge după vaccinare. În prezent, producătorul indică acest risc în prospectul vaccinului. Cu toate acestea, autoritățile de la EMA au accentuat că beneficiile vaccinării depășesc cu mult posibilele reacții adverse, deși o relație cauzală puternică între administrarea vaccinului și formarea cheagurilor de sânge încă trebuie argumentată. În urma acestei știri Germania, Franța, Italia, Letonia, Bulgaria și Slovenia au anunțat că vor continua sau vor relua administrarea vaccinului. Sputnik V: La începutul studiilor clinice participanții au anunțat reacții adverse precum febra, iar un număr mic de participanți palpitațiile cardiace. Printre alte reacții s-au numărat dureri la locul injectării, roșeață, dureri de cap și dureri musculare. La începutul lunii februarie, cercetătorii de la Institutul Gamaleya au publicat o lucrare în revista The Lancet, în care au descris că cea mai frecventă reacție adversă au fost simptomele de răceală (la 15,2% din cei vaccinați) și reacțiile locale (la 5,4% din cei vaccinați). De asemenea, în raport se descrie că au existat șase evenimente adverse de gradul 3 care nu au fost asociate cu vaccinarea: sinuzita acută, exacerbarea urolitiazei cu colica renală și tromboza venoasă profundă (ambele asociate cu boli pre-existente) și abcesul extremităților (din cauza leziunii și a infectării țesuturilor moi ale degetului). Sinopharm: În luna iulie compania Sinopharm a lansat cea de-a treia fază a studiilor clinice în Emiratele Arabe Unite, Peru, Morocco și Argentina, iar acum vaccinul este aprobat pentru utilizare limitată în cazul lucrătorilor medicali din China și Emiratele Arabe Unite. În trialurile clinice timpurii, în jur de 15% dintre pacienți au raportat reacții adverse similare cu alte tipuri de vaccinuri, precum durere și roșeață la locul injectării, dureri de cap și musculare, febră, greață și vomă. CoronaVac: Fazele 1 și 2 ale trialurilor clinice pentru acest vaccin nu au depistat reacții adverse majore, doar pe cele caracteristice tuturor tipurilor de vaccin, precum oboseală, durere la locul injectării, dureri de cap, greață și vomă. Raportul publicat de producători concluzionează că în urma administrării vaccinului CoronaVac mai puține persoane au raportat febră, comparativ cu cei care au administrat serul AstraZeneca sau Pfizer.  Cum procedezi: te imunizezi sau nu? Orice medicament sau vaccin aduce cu sine un șir de riscuri, însă, în majoritatea cazurilor acestea sunt depășite cu mult de beneficiile oferite. CDC recomandă tuturor persoanelor să se vaccineze pentru a stopa răspândirea virusului, cu excepția unor circumstanțe mai specifice. Recepționarea vaccinului nu garantează o protecție totală împotriva COVID-19, iată de ce este important să continui să respecți distanța socială, să porți masca și să respecți igiena, alături de alte măsuri impuse de autorități. Alte 50 de vaccinuri împotriva COVID-19 sunt acum în faza 1-3 a studiilor clinice. Progresul vaccinării raportat în fiecare zi ne va ajuta să ieșim, pas cu pas, din această pandemie. Cuvinte cheie:  vaccin COVID-19 reacții adverse Sursa foto:  thejewishnews.com Sursa:  medicalnewstoday.com, medshadow.org
09:20
Deși în acest moment nu există un remediu care ar preveni sau ar trata o dată și pentru totdeauna infecția HIV, iar persoanele infectate sunt nevoite să administreze medicamente antiretrovirale toată viața, savanții lucrează intensiv la crearea unui vaccin care ar proteja populația de infecția cu acest virus. Mai mult decât atât, prima fază a studiilor clinice (realizate pe un grup de oameni) a fost parcursă cu succes, iar rezultatele demonstrează că acest vaccin ar putea fi eficient. Virusul HIV, care slăbește progresiv imunitatea, dacă persoana infectată nu administrează tratamentul cuvenit, a infectat în jur de 38 de milioane de oameni din întreaga lume. Deși medicamentele antiretrovirale sunt eficiente pentru a stopa înmulțirea virusului, efectele de lungă durată ale acestuia asupra organismului rămân, deocamdată, o provocare pentru omenire. În plus, accesul la serviciile de prevenire și tratament ale infecției HIV rămân limitate în unele părți ale lumii. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că în anul 2019 în jur de 1,7 milioane de infectări noi au avut loc, iar 690 mii de persoane au decedat în urma complicațiilor provocate de infecția HIV. Deși savanții lucrează de mai multe decenii la elaborarea unui vaccin, deocamdată, nicio încercare nu a fost cu succes. Se întâmplă, pentru că suprafața virusului este acoperită de glucide, fapt care împiedică sistemul imun să reacționeze corespunzător. În plus, părțile virusului care sunt expuse sistemului imun sunt extrem de variabile. La fel ca virusul SARS-CoV-2 care provoacă COVID-19, virusul HIV utilizează proteinele „spike” de pe învelișul său extern pentru a intra în celulele-gazdă. „Proteinele spike de pe virusul HIV sunt mult mai viclene”, a explicat William Schief, doctor în științe medicale, profesor și imunolog în cadrul Institutului de Cercetare Scripps din Los Angeles, SUA, director executiv al Inițiativei Internaționale pentru Vaccinul împotriva infecției HIV (IAVI). Din cauza mutațiilor rapide ale genelor virusului care determină sinteza proteinelor spike, virusul HIV are milioane de tulpini. Din acest motiv anticorpii sintetizați împotriva unei tulpini nu pot neutraliza infecția cu o altă tulpină. „Astfel, HIV nu este un singur virus, ci în jur de 50 de milioane de virusuri diferite pe tot Globul în acest moment”, a declarat Prof. Schief. Anticorpi cu o capacitate largă de neutralizare. Cu toate acestea, cercetătorii cunosc, de la un timp încoace, că există părți mai greu accesibile ale proteinelor spike care nu se schimbă prea mult. Anticorpii care se unesc de aceste părți ale virusului sunt denumiți „anticorpi cu o capacitate largă de neutralizare”, deoarece, teoretic vorbind, aceștia se pot asocia cu mai multe tulpini ale virusului HIV, neutralizându-le. În cazuri foarte rare persoanele infectate pot forma acești anticorpi în mod natural. Această capacitate naturală de a sintetiza anticorpii oferă savanților oportunitatea de a studia mai amănunțit partea virusului în care se asociază anticorpii și crea, drept urmare, vaccinuri „imunogene”. Problema este că doar un singur tip de celule, limfocitele B imature se pot maturiza și produce anticorpii cu o capacitate largă de neutralizare, menționați anterior. În plus, potrivit Profesorului Schief, doar o celulă imatură dintr-un milion are o asemenea capacitate. Pentru a corecta acest fapt, Schief împreună cu colegii săi au utilizat o tehnică, denumită „direcționarea către linia germinativă” pentru a crea un vaccin care activează aceste celule rare. În prima fază a studiului clinic vaccinul și-a demonstrat inofensivitatea și are un efect dorit pentru aproape toți voluntarii care l-au administrat. Cercetătorii de la Universitatea George Washington din Washington, SUA, și de la Centrul de Cercetare al Cancerului Fred Hutchinson din Seattle, SUA au recrutat 48 de adulți sănătoși pentru prima fază a studiului clinic. În urma studiului, savanții au declarat că vaccinul a activat limfocitele B imature a 97% dintre participanții implicați în studiu. „Un ideal al vaccinului HIV spre care tindem este obținerea anticorpilor cu o capacitate largă de neutralizare în urma vaccinării”, a declarat Prof. Schief în cadrul unei prezentări la conferința virtuală a Societății Internaționale HIV pe subiectul cercetării și prevenirii infecției HIV pe 3 februarie 2021. Pe lângă faptul că rezultatele obținute urmează să fie publicate în reviste științifice, sunt necesare alte câteva trialuri clinice pentru a confirma aceste rezultate. O serie de injectări Vaccinul va fi doar unul dintr-o serie de injecții, care vor fi administrate pentru a obține o imunitate de durată împotriva virusului. Prima injecție doar „va trezi” limfocitele B imature, iar celelalte injectări vor antrena „descendenții” acestor celule pentru a produce anticorpii cu o capacitate largă de neutralizare pentru a elimina virusul HIV din organism. „Credem că această abordare va fi cheia realizării unui vaccin împotriva virusului HIV și, de asemenea, soluția pentru crearea vaccinurilor împotriva altor agenți patogeni”, a declarat Prof. Schief într-o conferință de presă. Cercetătorul consideră că aceeași tehnologie poate fi utilizată pentru conceperea vaccinului împotriva altor agenți patogeni provocatori, precum gripa, febra dengue, Zika, hepatita virală C și malaria. Echipa și-a unit acum forțele cu compania de biotehnologii Moderna pentru a crea un vaccin pe baza ARN mesager care țintește aceleași celule. La fel ca în cazul vaccinurilor împotriva COVID-19, tehnologia ARN mesager ar trebui să accelereze conceperea vaccinurilor împotriva virusului HIV. Cuvinte cheie:  HIV vaccin Sursa foto:  fredhutch.org Sursa:  medicalnewstoday.com
19 aprilie 2021
09:50
Solarul sau camera special amenajată, verticală sau orizontală, care emite raze ultraviolete pentru a bronza pielea, este astăzi un subiect destul de controversat. În timp ce oamenii de știință avertizează că razele ultraviolete pot pătrunde mai adânc în piele decât cele solare și pot spori riscul apariției cancerului, precum și îmbătrâni pielea, unii preferă totuși să îl frecventeze, atunci când nu există posibilitatea obținerii unui bronz natural, pe malul litoralului. În cazul în care faci parte din cea de a doua categorie, ți-am pregătit în continuare un șir de sfaturi care te vor ajuta să faci aceste vizite mai inofensive. Când este indicat și contraindicat să mergi la solar? Poți merge la solar nu doar pentru a obține un bronz uniform, ci și pentru a beneficia de vitamina D. Aceasta se sintetizează la nivelul pielii, atunci când este expusă razelor ultraviolete, care sunt emanate atât natural, cât și în solar. Nu merge la solar, dacă ai fost recent la proceduri cosmetologice, piling sau epilare. Evită să o faci dacă suferi și de boli cronice, precum: Diabet zaharat (de orice tip); Disfuncții ale glandei tiroide; Maladii cardiovasculare, hipertensiune arterială; Maladii ale glandelor mamare, mastopatii; Cancer (sau dacă în familie au existat cazuri de cancer); Boli ale pielii. Chiar dacă nu suferi de maladiile enumerate mai sus, medicii recomandă să fii deosebit de prudent chiar și în cazul bolilor respiratorii, alergii, administrării de antibiotice, diuretice, anti-depresive, contraceptive, medicamente care scad tensiunea arterială, analgezice și medicamente pentru tratamentul artritei reumatoide sau a psoriazisului. Nu merge la solar dacă ai menstruație, ești însărcinată sau alăptezi. Mituri: bronzatul în solar preîntâmpină arsurile solare. Cum să te bronzezi corect în solar? Este important să reții că chiar înainte de a merge în solar nu este bine să faci duș sau baie, deoarece săpunurile și gelurile utilizate pot usca pielea, ceea ce o face și mai sensibilă, iar drept urmare pot apare arsuri la suprafața ei. În timp ce te afli în solar trebuie să îți acoperi locurile intime cu lenjeria, să aplici stickere pe mameloane, alunele, tatoo și să îmbraci o căciuliță pentru a proteja părul de razele ultraviolete. În cabina solarului este obligatorie și purtarea ochelarilor speciali, întrucât pleoapele închise nu te vor proteja complet de acțiunea razelor ultraviolete, care îți pot dăuna retinei și corneei (două învelișuri ale ochiului). Este recomandată și înlăturarea lentilelor de contact, întrucât acestea se pot usca în timpul procedurii și pot provoca iritația ochilor. Nu utiliza niciun fel de produse cosmetice, cu excepția celor speciale pentru bronz, înainte de a merge la solar. Parfumurile, make-up-ul, deodorantul și alte cosmetice pot influența negativ interacțiunea pielii cu razele ultraviolete ale solarului. Cosmeticele provoacă sensibilitatea pielii și măresc probabilitatea arsurilor la nivelul ei. Înainte de a intra în solar, elimină toate bijuteriile pentru a preveni arsurile provocate de supraîncălzirea lor și pentru a obține un bronz uniform. Oprește imediat solarul, dacă pielea ta reacționează într-un mod ciudat, de exemplu, prin senzația de arsuri, mâncărimi sau dureri. Iată de ce este bine să știi unde se află butonul stop al dispozitivului de bronzat. Nu sta prea mult în solar, astfel încât să nu apară arsuri, care pot accelera procesul de îmbătrânire al pielii. Câte minute te poți afla în solar și cât de frecvent poți merge? Înainte de a începe frecventarea solarului, este bine să te sfătuiești cu un consultant și să îți iei câteva sesiuni de probă pentru a înțelege, dacă acesta ți se potrivește. Intervalul de timp în care te poți afla în solar depinde de tipul tău de piele. Dacă ai o piele deschisă, cu pistrui, ochi albaștri, iar vara te arzi rapid, începe cu 3 minute și mărește treptat timpul până la 7, dar nu mai mult de o dată sau două ori pe săptămână. Dacă ai o piele care se bronzează rapid, poți ajunge treptat, de la 3 la 10 minute, pe care să le petreci de două ori pe săptămână în solar. Dacă dorești să obții o nuanță de ciocolată, poți mări timpul până la 12 minute. Primele 3-4 ședințe nu trebuie să depășească durata de 3-5 minute, în funcție de tipul pielii. Vizita solarului nu trebuie să fie mai frecventă de o dată la două zile, dar doar cu condiția că ești deja un client experimentat. Dacă ești începător, nu o face mai des de o dată pe săptămână. Ce creme să alegi pentru solar? Înainte de a merge la solar, este bine să te gândești la cremele cu protecție SPF (Sun Protective Factor). Numărul care urmează (10-50) semnifică câte raze ultraviolete va primi pielea până a arde. Aceste creme sunt necesare pentru un bronz inofensiv, deoarece vor proteja pielea împotriva daunei razelor ultraviolete. Pentru solar, alege o cremă cu un nivel mai mic SPF(10-15) pentru corp și mai mare pentru față (30-50), cu adaos de vitamina A și E. De asemenea, în compoziția acestor creme ar fi bine să fie uleiuri de măsline și de susan, care accelerează procesul de bronzare. Crema trebuie aplicată într-un strat subțire, dar fără a o lăsa să se îmbibe prea mult în piele, întrucât trebuie să rămână la suprafață. Ezită un pic după ce aplici crema, pentru a-i permite pielii să se usuce și să se formeze o peliculă la suprafață. Fii deosebit de atent în zona coatelor și a genunchilor, deoarece aici pielea este neuniformă. Nu uita să protejezi în special fața, buzele și alunițele. După solar este la fel de important să ai grijă de piele. Poți utiliza o loțiune cu ulei de avocado, sâmburi de struguri, glicerină sau acid hialuronic. Cremele cu efect „tingle”, care oferă un rezultat mult mai rapid și mai vizibil, produc după aplicare senzații de pișcături care sunt provocate de dilatarea capilarelor sanguine. Drept rezultat, pielea devine roșie și apare o senzație de căldură. Cu toate acestea, specialiștii recomandă utilizarea acestora doar pentru persoanele cu o piele mai întunecată, care frecventează de mult timp solarul. Cât timp durează bronzul după frecventarea solarului? În medie, după frecventarea solarului bronzul durează aproximativ două săptămâni. Cu toate acestea, durata poate fi mai îndelungată, dacă ai grijă de piele înainte și după frecventarea solarului. Dacă îți dorești un efect de durată, poți utiliza o cremă specială „de prelungire a efectului”, care poate fixa bronzul obținut. Indiferent de nuanța pe care vrei să o obții și durata acesteia, ia aminte că pe primul loc este sănătatea, iată de ce este bine să urmezi recomandările descrise mai sus. Sănătate să aveți! Cuvinte cheie:  solar bronzat Sursa foto:  healthline.com Sursa:  wfc.tv, ultrasuninternational.com, betterhealth.vic.gov.au, leaf.tv, blog.bestsunbeds.co.uk
15 aprilie 2021
12:00
Fiecare părinte înțelege disciplina în mod diferit, de la discuții democratice până la câteva palme la fund sau chiar aplicarea forței, atunci când copilul refuză să se conformeze. Cu toate acestea, părerile psihologilor sunt identice: pedeapsa fizică a copilului îi poate provoca traume emoționale de lungă durată. Mai mult de atât, Asociația Americană a Psihologilor a adoptat chiar și o rezoluție despre ineficiența și pericolele pedepsei fizice a copiilor, pentru a sensibiliza astfel părinții și profesioniștii din domeniul educației. Despre ce pericole este vorba și cum să îți disciplinezi armonios copilul, în funcție de vârstă, află în cele ce urmează. Recomandări consistente de evitare a pedepsei fizice a copiilor Rezoluția privind disciplina fizică a copiilor a fost adoptată de Asociația Americană a Psihologilor acum doi ani. Aceasta se bazează pe un studiu complex, de durată, concluziile căruia sunt că disciplina fizică aplicată de către părinți nu îmbunătățește comportamentul copiilor și poate genera probleme emoționale, comportamentale și de reușită academică în timp. Din start specialiștii au menționat că bătaia copiilor nu îi învață responsabilitate, dezvoltare conștientă și auto-control: „Disciplina fizică nu îi învață pe cei mici să deosebească ce este corect și ce nu”, a declarat Elizabeth Gershoff, doctor în psihologie, expertă în efectele pedepsei corporale ale copiilor, care a prezentat rezultatele cercetării pentru rezoluție. „Loviturile atrag atenția copiilor, însă ei nu înțeleg ce anume trebuie să facă în viitor. Aceștia se pot conforma atunci când adulții sunt alături, dar pot face ceea ce își doresc în viitor”, a mai adăugat experta. Ceea ce este important de știut, este că cei mici învață din exemplul părinților. Părinții care își bat copiii oferă în acest mod un model de rezolvare a conflictelor cu aplicarea forței fizice. Cercetătorii au declarat, de asemenea, că loviturile părinților ar putea crește nivelul de agresiune al copiilor, înrăutățind, totodată relația părinte-copil. Alte studii au concluzionat că pedepsele părinților ar putea degenera ulterior în abuz. Scopul acestei rezoluții este promovarea unor forme mai eficiente ale disciplinei aplicate de către părinți, care nu va contribui la dezvoltarea comportamentelor antisociale ale copiilor, agresiune și probleme de încredere. „Copilul nu are nevoie de durere pentru a învăța”, a declarat Gershoff, profesor în cadrul Universității din Texas, SUA. Potrivit unui studiu realizat de Gershoff  în 2012, 80% dintre mamele americane își lovesc copiii cu vârstă cuprinsă între cea a copilăriei fragede (de grădiniță) și școlară (clasa a treia). Potrivit acestui studiu, părinții își cresc copiii după un model prin care au trecut singuri, deoarece nu cunosc o altă modalitate de a-și disciplina copiii. „Nu instruim părinții să își educe copiii într-un mod mai deosebit pentru că alternativele ne par mai îndelungate”, a accentuat Rosie Phillips Davis, președinta Asociației Americane a Psihologilor. Pentru a demonstra contrariul, specialiștii au lansat rezoluția despre care am vorbit anterior. Pedepsim sau nu? Când și cum aplicăm pedeapsa la copii.  Ce părere au psihologii despre pedeapsa fizică a copiilor? Organizația media americană Psychology Today a întrebat psihologii celebri, dacă este necesară pedeapsa fizică a copiilor. Și iată ce au răspuns aceștia: Gina Green, doctor în psihologie, cercetătoare, Centrul pentru copii din New England, SUA, ex-președintă a Asociației pentru Analiza Comportamentului: „Cea mai bună metodă de a reduce comportamentul necorespunzător al copilului este să le încurajezi pe cele bune. Copilul, comportamentul căruia este pedepsit fizic, poate reacționa emoțional, reveni înapoi la obiceiul din cauza căruia a fost pedepsit și poate evita persoana care a aplicat pedeapsa. În loc să pedepsești comportamentul incorect, încearcă să apreciezi comportamentul bun al copilului.” Norine G. Johnson, doctor în psihologie, ex-președintă a Asociației Americane a Psihologilor: „Dacă îți dorești un copil iubitor, respectuos și disciplinat, nu trebuie să îl pedepsești. Pentru copiii mici este cazul să aplici diversiunea (încercarea de a schimba o acțiune), stabilirea limitelor și distragerea atenției. Pentru copiii mai mari poți stabili așteptările și menționa recompensele sau consecințele unei acțiuni.” Terry Mizrahi, doctor în psihologie, președintă a Asociației Naționale a Lucrătorilor Sociali, SUA: „Pedeapsa fizică implică un comportament agresiv din partea adulților, exact ceea ce nu ne dorim să facă un copil. Aceasta aduce cu sine un șir de resentimente și poate cauza comportamentul abuziv și violent al copiilor. Lucrătorii medicali recunosc că un părinte bun adoptă un comportament non-violent, potrivit vârstei pentru a disciplina un copil. Consider că un părinte trebuie să fie un model pozitiv pentru copii și să îi învețe care sunt consecințele negative ale comportamentului agresiv folosind stimulente și stabilind limite ferme și raționale”. James Morris, doctor în psihologie, președinte al Asociației Americane a Mariajului și a Terapiei de Familie: „Cuvântul „pedeapsă” semnifică aplicarea unei sentințe pentru o infracțiune și implică, de obicei, provocarea unei leziuni fizice. În procesul de educație de către părinți acesta semnifică aplicarea unui „pui de bătaie”. Beneficiul sau pericolul unei asemenea acțiuni din partea părinților este stabilit luându-se în considerare cultura fiecărei familii și a societății din care fac parte. Cu toate acestea, izbucnirile tot mai frecvente de violență ale copiilor ne-au adus la gândul că trebuie să ne revizuim responsabilitățile de părinți și membri ai societății. De fapt, ar fi bine să practicăm modalități mai puțin violente de disciplinare a copiilor, care încurajează dezvoltarea lor sănătoasă.” Cum să îți disciplinezi copilul? În continuare, specialiștii Academiei Americane de Pediatrie oferă un șir de tehnici de disciplină a copiilor în funcție de vârsta acestora: Sugarii (2 luni-1 an) La această vârstă copiii învață prin vizualizarea acțiunilor pe care le întreprinzi, astfel, oferă exemplul de comportament pe care îl aștepți; Utilizează limbajul pozitiv pentru a-ți ghida copilul. De exemplu, „E timpul să te așezi” în loc de „Nu sta în picioare”; Lasă cuvântul „nu” pentru situațiile extrem de importante, precum cele de securitate. Limitează utilizarea acestei prepoziții negative și pune mai bine obiectele periculoase mai departe de copilul tău, acolo unde nu le poate ajunge; Distragerea atenției de la obiectele periculoase și interzise și înlocuirea lor cu jucării sigure este cea mai bună tehnică de aplicat la această vârstă; Toți copiii, inclusiv sugarii, au nevoie de o disciplină serioasă, iată de ce este cazul să discuți cu partenerul, membrii familiei și îngrijitorii și să stabiliți un set de reguli pe care să le urmați cu toții; Copiii mici (1-4 ani) Copilul știe deja ce este permis și ce nu, însă poate testa unele reguli pentru a vedea cum vei reacționa la încălcarea acestora. Atrage atenția și încurajează comportamentul pe care îl dorești și ignoră-l pe cel nedorit. Redirecționează-l la diferite activități, atunci când este necesar; Tantrumurile devin tot mai frecvente odată ce copilul întâmpină dificultăți în confruntarea cu situațiile noi. Anticipează factorii care declanșează tantrumurile, asemenea oboselii, foamei și încurajează-l pe cel mic să ia mesele și să doarmă conform orarului; Învață-l pe copil să nu lovească, muște sau să fie agresiv. Încurajează-l să o facă prin modelarea propriului comportament: nu îl bate și aplanează conflictele cu partenerul tău într-un mod pașnic. Fii consecvent în stabilirea limitelor. Ia o mică pauză în situațiile de conflict, dacă aceasta este necesară. Recunoaște conflictele dintre frați, dar evită să iei partea cuiva. De exemplu, dacă apare un conflict cu privire la o jucărie, aceasta poate fi pusă deoparte.     Cum să îți încurajezi copilul să vorbească. Sfaturi și precauții.  Preșcolarii (5-6 ani) La această vârstă copilul încă încearcă să înțeleagă cum merg lucrurile și ce efect are comportamentul lor asupra acestor lucruri. Chiar dacă au învățat deja un comportament corect, așteaptă-te că vor mai încerca să testeze limitele părinților și ale fraților. Începe să îi oferi sarcini potrivite vârstei, asemeni aranjării propriilor jucării prin oferirea instrucțiunilor simple, pas cu pas. Răsplătește-l cu laude. Permite-i copilului să aleagă între mai multe limite acceptabile, redirecționându-l și stabilind limite sensibile. Învață-l să-i trateze pe cei din jur așa cum își dorește el să îl trateze. Explică-i că este în regulă să fie furios uneori, dar să nu îi ofenseze și agreseze în acele perioade pe cei din jur, nici să strice lucrurile. Învață-l cum să facă față acestor sentimente într-un mod pozitiv, de exemplu, să vorbească despre asta. Pentru a rezolva conflictele, ia pauze mici și elimină sursa care le-a provocat. Școlarii (7-11 ani) Copilul știe deja ce e bine și ce e rău. Vorbește-i despre alegerile pe care trebuie să le facă în situațiile dificile, care sunt opțiunile potrivite și nepotrivite și ce poate urma în funcție de deciziile pe care le-a făcut. Discută despre așteptările pe care le are familia față de el și care sunt urmările nerespectării acestor așteptări. Oferă un echilibru de laude și responsabilități și oferă-i mai multe privilegii atunci când urmărește un comportament pozitiv. Învață-l continuu despre răbdare, implicare și respect față de cei din jur. Nu îți permite și nu le permite nici altora să îți pedepsească copilul. Adolescenții și tinerii (12-18 ani) Odată ce adolescentul își va dezvolta abilitățile de a lua decizii de sine stătător, vei avea nevoie să echilibrezi dragostea necondițională și să îl susții prin așteptări clare, reguli și limite. Continuă să îi demonstrezi afecțiunea și atenția. Fă-ți timp în fiecare zi pentru a discuta. Tinerii vor face mai ușor alegerile potrivite, dacă vor rămâne conectați cu membrii familiei. Cunoaște-i prietenii și discutați despre importanța unei relații de prietenie bazată pe respect și responsabilitate. Recunoaște-i eforturile și reușitele în ceea ce face. Laudă-i alegerea de a evita fumatul și consumul de alcool sau de droguri. Oferă-i propriul exemplu de evitare a acestor substanțe. Disciplinarea copilului, apoi a adolescentului implică eforturi continue din partea părinților și implică multă răbdare, empatie și inteligență emoțională, însă în niciun caz pedeapsa fizică. Sănătate să aveți! Cuvinte cheie:  bătaie copil educație disciplina la copii Sursa foto:  lifehacker.com.au Sursa:  apa.org, psychologytoday.com, healthychildren.org
14 aprilie 2021
11:10
Pandemia COVID-19 a afectat toate domeniile vieții noastre, dând peste cap economia mondială și asistența medicală. Însă, pe lângă toate efectele negative create de aceasta, un alt pericol ne paște, cel de accentuare a rezistenței la antibiotice. Se întâmplă pentru că antibioticele se prescriu în prezent într-un mod necontrolat, atât pentru a preveni co-infecția bacteriană în cazurile confirmate de COVID-19, cât și pentru a preveni însăși infecția cu noul coronavirus. Cum explică specialiștii acest fenomen și care sunt riscurile lui, aflați în cele ce urmează. Utilizarea  necontrolată a antibioticelor și impactul asupra mediului ambiant Câteva decenii în urmă specialiștii din sănătate au atras atenție la pericolul utilizării antibioticelor, atât în medicină, cât și în agricultură. Una dintre cele mai mari îngrijorări o reprezintă rezistența la antibiotice, fenomen care ar putea împinge omenirea în era în care aceste preparate nu erau cunoscute, iar bolile provocate de bacterii nu puteau fi tratate. Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC) afirmă că în 50% dintre infecții antibioticele sunt utilizate neargumentat. În țările slab dezvoltate și cele în curs de dezvoltare această statistică pare a fi și mai îngrijorătoare, întrucât multe preparate antimicrobiene sunt vândute fără prescripție medicală. Un studiu publicat în noiembrie 2020 în revista Science of The Total Environment, intitulat „Efectele adverse ale utilizării necontrolate ale preparatelor antimicrobiene în era COVID-19” a descris schema exactă prin care utilizarea necontrolată a antibioticelor prejudiciază mediul ambiant și sănătatea umană. Potrivit acesteia, utilizarea exagerată a antibioticelor cu scop terapeutic și non-terapeutic cauzează acumularea exagerată a acestora în apele reziduale, amenințând astfel mediul ambiant și provocând poluarea acestuia, rezistența la antibiotice și perturbarea activității microbiene. În contextul pandemiei COVID-19, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă utilizarea preparatelor antimicrobiene doar atunci când infecția cu noul coronavirus este complicată de o infecție bacteriană. Cu toate acestea, este bine cunoscut că aproape 90% dintre pacienții infectați cu COVID-19 sunt tratați cu antibiotice fără vreo evidență a infecției bacteriene și fungice, adesea cu antibiotice de spectru larg. Promovarea intensă a Azitromicinei pentru tratamentul noului coronavirus, dar și auto-tratamentul de la începutul pandemiei au cauzat migrarea acestui preparat în apele reziduale în forma biologică activă și acumularea acestora în ecosisteme. Rezistența la antibiotice va mări numărul de decese Anul trecut, Directorul General al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a atenționat că utilizarea necontrolată a antibioticelor și rezistența ulterioară ar putea cauza un număr mai mare de decese atât în timpul pandemiei, cât și după aceasta. Ghebreyesus a subliniat că infecțiile bacteriene au devenit mult mai rezistente la medicamentele care erau tradițional utilizate pentru tratamentul lor. „Pandemia COVID-19 a determinat utilizarea necontrolată a antibioticelor, care va mări ratele rezistenței la antibiotice, ceea ce va avea un impact major asupra numărului de îmbolnăviri și decese în timpul pandemiei și nu numai”, a declarat directorul general al OMS la o conferință de presă. Specialiștii OMS au mai accentuat că doar un număr mic de pacienți au, de fapt, nevoie de antibiotice pentru a trata infecțiile bacteriene asociate. Iată de ce aceștia au recomandat specialiștilor să nu indice terapia antimicrobiană pentru profilaxia infecțiilor bacteriene sau în cazul pacienților cu forme ușoare sau medii ale bolii fără vreo suspiciune la o infecție bacteriană. Tedros a mai adăugat că rezistența la antibiotice este una dintre cele mai mari provocări ale timpurilor noastre, iată de ce este foarte importantă prevenirea acestui fenomen alături de salvarea continuă a vieților omenești. COVID-19: tratamentul indicat în funcție de forma bolii Antibioticele influențează negativ sistemul imun Deși antibioticele sunt necesare în cazurile în care sistemul imun al organismului nu mai face față invaziei de bacterii, utilizarea necontrolată și exagerată a acestora poate avea un efect diametral opus, distrugând microflora intestinală sănătoasă. Bacteriile folositoare din intestinul gros au un impact pozitiv asupra funcționării sistemului digestiv, metabolism și partea sistemului imun care este localizată în această porțiune a tractului digestiv. De asemenea, în cadrul unor studii cercetătorii au depistat că antibioticele pot distruge bacteriile intestinale care asigură răspunsul imun și luptă cu fungii (ciupercile). Un alt studiu pe șobolani a depistat că antibioticele determină celulele imune să fie mai puțin eficiente în procesul de distrugere a bacteriilor, dar și să le schimbe în așa fel, încât să le protejeze, în loc să le distrugă, așa cum ar trebui. Astfel, în cazul oamenilor, modificările microflorei intestinale provocate de bacterii, mărește susceptibilitatea acestora față de infecții. Cu alte cuvinte, administrând antibiotice nu doar nu scapi de infecție, dar și poți deveni mai vulnerabil față de ea. De asemenea, savanții accentuează că aceste modificări ale microflorei intestinale pot deveni permanente, fără a reveni vreodată la normal. Mesaj-cheie Utilizarea necontrolată a antibioticelor, în special dacă nu sunt prescrise de medic sau în cazurile în care este vorba de o infecție ușoară sau medie de COVID-19, poate genera o rezistență la antibiotice, o slăbire a sistemului imun, făcându-te mai vulnerabil față de infecțiile bacteriene și virale ulterioare. Așadar, înainte de a administra un antibiotic, gândește-te dacă îți este necesar și care ar putea fi consecințele deciziei tale. Sănătate să aveți! Cuvinte cheie:  antibiotice rezistența la antibiotice COVID-19 Sursa foto:  hpnonline.com Sursa:  news-medical.net, theguardian.com, insider.com
12 aprilie 2021
15:30
V-am povestit anterior ce este imunitatea colectivă și de ce este foarte importantă în contextul pandemiei actuale. Totodată, savanții au depistat că infecția COVID-19 poate fi oprită doar prin imunizarea populației, iar de numărul celor care își administrează vaccinul va depinde cât de repede va scădea numărul celor infectați. Află în continuare care sunt concluziile savanților și care este rolul imunității colective în acest proces. Pentru a testa impactul vaccinării asupra numărului cazurilor noi de infectare, dar și faptul cum diverși factori externi ar putea influența acest proces, savanții au simulat evoluția unei boli inexistente, pe care au denumit-o SIMVID-19. Atunci când o infecție se răspândește într-o populație există un șir de legități comune. De exemplu, dacă un număr mare de persoane este imun, atât în urma vaccinării, cât și prin suportarea bolii, populația atinge imunitatea colectivă. Ulterior, boala încetează să se răspândească, iar îmbolnăvirea scade. Totodată, viteza cu care o comunitate atinge imunitatea colectivă depinde de un șir de factori. Savanții au ilustrat acești factori în cadrul următoarelor scenarii: 1. O variantă mai infecțioasă se răspândește rapid printre oameni Ce se poate întâmpla, dacă o variantă mai infecțioasă a SIMVID-19 va predomina în comunitate? În urma simulării se poate observa că chiar și la o rată a vaccinării de 75% multe persoane, dintr-o comunitate imaginară de 400 oameni, se va infecta. Astfel, se pare că pentru a obține o imunitate colectivă stabilă împotriva noii variante SIMVID-19, va fi nevoie de rate mai mari de vaccinare. Aceasta este o preocupare reală a populației în prezent, în contextul apariției noii variante a coronavirusului în Marea Britanie și a răspândirii acestuia pe Glob. Desigur, chiar și în urma simulării există mereu riscuri noi de răspândire a bolii în rândul populației. 2. Majoritatea populației a fost infectată cu noul virus Noul coronavirus a lovit în unele comunități mai puternic decât altele, oferind posibilitatea formării unei imunități colective. Acest scenariu presupune că mai multe persoane sunt deja imune față de SIMVID-19 în urma unei infecții anterioare. Pentru această simulare savanții au decis că SIMVID-19 va persista în populație pe întreaga durată a experimentului. În urma acestuia poate fi urmărită cum o imunitate puternică în urma suportării infecției, alături de o rată înaltă a vaccinării ar putea ajuta populația să atingă imunitatea colectivă. Important: în cazul noului coronavirus nu este cunoscut procentul populației care a fost infectat și este imună sau cât durează această imunitate. 3. Populația este puțin imună în urma infectării cu noul virus În urma acestei simulări se poate observa cum SIMVID-19 se poate răspândi mai ușor în rândul populației care nu este deloc sau este puțin imună la începutul epidemiei. În acest caz este mai dificilă atingerea imunității colective, iar imunizarea cât mai masivă a populației este singura soluție de depășire a epidemiei. În cazul COVID-19, unele comunități au, în acest moment, un nivel mic al imunității preexistente, obținută în urma infectării populației, iar savanții consideră că și aceasta se va estompa în timp. Mesajul-cheie pentru infecția COVID-19 În cazul scenariilor SIMVID-19 , vaccinarea populației în proporție de 75% ar putea ajuta la depășirea infecției în toate scenariile descrise, cu excepția unuia: a celui cu o variantă mai infecțioasă a noului virus. Pentru SUA, savanții au calculat că pentru a depăși epidemia COVID-19 cu ajutorul imunității colective, este nevoie ca 70-85% din populație să fie imună. Din păcate, însă, nu se știe însă procentul exact și necesar al populației imunizate, întrucât există un șir de întrebări, la care savanții nu pot găsi deocamdată răspunsul. De exemplu, nu se știe, dacă persoanele imunizate ar putea răspândi virusul, chiar dacă sunt protejate de forme mai grave ale bolii. De asemenea, niciun vaccin nu are o eficacitate de 100%, astfel încât unele persoane vaccinate se vor putea infecta și transmite boala celorlalți în continuare. Acest fapt poate fi văzut în simulare: punctele gri întunecate (persoanele vaccinate) care se transformă în roz (persoane infectate) din când în când. Deși în Republica Moldova bilanțul persoanelor infectate a depășit treapta de 241 de mii, iar pe Glob se apropie de 137 de milioane, savanții nu știu cât va dura imunitatea după infectare. De asemenea, există o îngrijorare că noile variante ale coronavirusului care se răspândesc acum pe Glob vor transforma vaccinul în unul mai puțin eficient. Ceea ce este vizibil în urma simulării realizate este că cu cât mai rapid va fi protejată populația prin vaccinare, cu atât mai bine. Sănătate să aveți! Cuvinte cheie:  imunitate colectiva COVID-19 vaccinare Sursa foto:  sharp.com Sursa:  npr.org
8 aprilie 2021
13:40
Numărul infectărilor COVID-19 și a persoanelor internate din cauza complicațiilor provocate de virus în ultima perioadă ne sugerează că nu prea există familie, în care cel puțin un membru să nu fi fost afectat de boală. Ultimele informații sugerează că chiar și o formă relativ ușoară sau medie a bolii lasă un șir de complicații și dificultăți respiratorii după ce febra și tusea au dispărut. În acest caz sunt utile exercițiile de respirație care ajută plămânii să funcționeze mai eficient și întăresc mușchii respiratori. Află în continuare despre ce exerciții este vorba și cum să le practici acasă pentru a te restabili cât mai rapid. Respirația normală versus respirația patologică Atunci când respiri eficient, diafragma (n.r. mușchi care separă toracele de abdomen și participă în actul respirator) efectuează 80% din lucru pentru a mișca oxigenul și alte gaze în și din plămâni. Însă, dacă ai suportat COVID-19, plămânii pierd din elasticitate, ceea ce înseamnă că nu iau suficient oxigen sau lasă gazele reziduale înăuntru, fiind incapabili să le evacueze eficient. Astfel, aerul rămâne „prins” în plămâni. În rezultatul suportării infecției COVID-19, diafragma poate lucra mai puțin eficient, astfel încât mai puțin oxigen ajunge în celulele organismului. Încercând să obținem mai mult oxigen, începem să antrenăm și alți mușchi în procesul de respirație, precum cei din jurul gâtului sau mușchii umerilor. Însă, antrenarea acestor mușchi ar putea genera un șir de probleme, de exemplu un nivel mai mic de oxigen în organism și mai puțin aer care ajunge la baza plămânilor, acolo unde volumul respirator este mai mare. Atunci când aerul nu ajunge la baza plămânilor, alveolele pulmonare, saci mici cu aer în care are loc schimbarea de aer și bioxid de carbon între plămâni și sânge, se dezumflă și se lipesc, situație numită atelectazie. De asemenea, noul coronavirus provoacă deseori pneumonie, ba chiar sindromul de detresă respiratorie acută (insuficiență respiratorie severă cu inflamație pulmonară care necesită o asistență respiratorie complexă și prelungită). Recuperarea plămânilor după suportarea acestor complicații este posibilă, dar necesită o terapie îndelungată și practicarea exercițiilor respiratorii pe parcursul mai multor luni. Utilitatea exercițiilor respiratorii Practicarea exercițiilor respiratorii în mod regulat poate contribui la o mai bună funcționare a diafragmei, ajungerea unui volum mai mare de aer la baza plămânilor, reducerea probabilității atelectaziei și suplinirea plămânilor și a celulelor corpului cu mai mult oxigen. Potrivit specialiștilor de la spitalul John Hopkins, recuperarea respiratorie începe simplu: cu focusarea atenției asupra respirației, iar scopul acesteia este practicarea respirației profunde în timpul oricărei activități, nu doar în repaos complet. Exercițiile respiratorii pot diminua, de asemenea, anxietatea și stresul, sentimente bine cunoscute celor care au trecut prin forma gravă a COVID-19 și au fost internați în spital. Și calitatea somnului se poate îmbunătăți datorită acestor exerciții. Exercițiile pot fi practicate în perioada izolării și pot fi cu ușurință încorporate în rutina zilnică. Precauții Nu practica exercițiile dacă: - Ai febră; - Ai dificultăți respiratorii sau insuficiență respiratorie în repaos; - Ai dureri în piept sau palpitații cardiace; - Ai picioarele umflate. Încetează imediat să exersezi dacă experimentezi simptomele: - Amețeli; - Dificultăți respiratorii mai pronunțate decât de obicei; - Dureri în piept; - Oboseală excesivă; - Bătăi neregulate ale inimii; - Orice simptome pe care le consideri urgente. Apelează imediat 112, dacă aceste simptome nu dispar după ce te odihnești sau dacă starea mentală se înrăutățește. Ce exerciții poți practica? Respirația diafragmatică(abdominală) Respirația profundă restabilește funcția pulmonară cu ajutorul diafragmei. Dacă o faci pe nas, diafragma se întărește și încurajează sistemul nervos să se relaxeze și să se restabilească de sine stătător. Atunci când te recuperezi după suportarea unei infecții precum COVID-19, este foarte important să nu grăbești procesul. Astfel, exercițiile de respirație abdominală se realizează în mai multe faze, pentru a lua în calcul toate particularitățile individuale. Începe cu prima fază și mărește repetările sau treci la următoarea fază doar atunci când poți finaliza exercițiul fără a te simți epuizat. Faza 1: Respirație profundă pe spate 1. Culcă-te pe spate și îndoaie genunchii, astfel încât tălpile să fie așezate drepte pe saltea. 2. Pune ambele palme pe abdomen. 3. Lipește buzele și pune limba pe cerul gurii. 4. Inspiră pe nas (împinge aerul spre stomac, unde îți sunt mâinile, umflă burta) și expiră profund pe nas(dezumflă burta). Încearcă să îți desparți degetele de pe burtă cu respirația. 5. Repetă exercițiul timp de un minut. Faza 2: Respirație profundă pe burtă 1. Culcă-te pe burtă și pune capul pe palme pentru a respira liber. 2. Lipește buzele și pune limba pe cerul gurii. 3. Inspiră adânc pe nas și împinge aerul spre stomac. Încearcă să te focusezi pe burta care se mișcă cu forță spre saltea. 4. Expiră lent pe nas. 5. Repetă respirațiile profunde timp de un minut. Faza 3: Respirație profundă așezat pe scaun 1. Așează-te drept pe marginea unui pat sau pe scaun. 2. Pune mâinile pe abdomen sau o mână pe abdomen, iar alta pe coșul pieptului. 3. Lipește buzele și pune limba pe cerul gurii. 4. Inspiră pe nas (împinge aerul spre stomac, unde îți sunt mâinile, umflă burta) și expiră profund și lent pe nas(dezumflă burta). Încearcă să îți desparți degetele de pe burtă cu respirația. 5. Repetă exercițiul timp de un minut. Faza 4: Respirație profundă în picioare 1. Stai în picioare, drept, plasează picioarele la lățimea umerilor. 2. Lipește buzele și pune limba pe cerul gurii. 3. Inspiră adânc pe nas și împinge aerul spre stomac. Încearcă să îți desparți degetele de pe burtă cu respirația. 4. Expiră lent pe nas. 5. Repetă respirațiile profunde timp de un minut. Căscat în zâmbet Acest exercițiu combină mișcarea cu respirația profundă, ceea ce ajută la îmbunătățirea coordonării și mișcarea cu forță a brațelor și a umerilor. De asemenea, acesta deschide mușchii pieptului pentru a oferi diafragmei spațiu pentru extindere. 1. Așează-te drept pe canapea sau pe marginea unui scaun. 2. Extinde brațele în lături, deasupra capului și cască larg. 3. Adu brațele în jos, la loc și finalizează printr-un zâmbet încă timp de câteva minute. 4. Repetă exercițiul timp de un minut. Fredonarea Fredonarea în timpul expirării mărește producerea oxidului nitric în corp. Acesta  contribuie la plasticitatea nervoasă (repararea sistemului nervos) și la dilatarea vaselor de sânge, permițând circulația unui volum mai mare de oxigen în corp. Exercițiul este unul relaxant, reducând considerabil nivelul de stres. 1. Așează-te drept pe marginea canapelei sau a unui scaun. 2. Pune mâinile pe abdomen. 3. Cu buzele închise și limba pe cerul gurii inspiră pe nas și trage aerul spre stomac, unde îți sunt mâinile. Încearcă să îți desparți degetele cu respirația. 4. Odată ce plămânii sunt plini, expiră lent, în timp ce scoți un sunet „hmmmmm”. Observă cum ți se vor mișca mâinile la loc. 5. Inspiră din nou pe nas și expiră lent în timp ce fredonezi. 6. Repetă exercițiul timp de un minut. Pentru a obține rezultate și a te restabili cât mai rapid după infecție, fii perseverent și practică exercițiile zilnic, dar nu uita și de măsurile de precauție menționate anterior. Ulterior, când vei deveni mai rezistent, practică și exerciții fizice generale, precum mersul, inițial 5 minute, apoi mărește această perioadă zilnic cu 10%. Odată ce mărești durata până la 30 de minte, poți trece la un pas mai grăbit, include scările și dealurile nu prea înalte. Continuă lent, în propriul tempo. Nu fi frustrat de mișcările lente și nu grăbi lucrurile, întrucât acestea te pot obosi prea rapid, lipsindu-te de motivația să mergi înainte. Sănătate să aveți! Sursa foto:  hopkinsmedicine.org Sursa:  puresportsmed.com, hopkinsmedicine.org
7 aprilie 2021
15:10
Candidoza vaginală este o infecție fungică (n.r. provocată de ciupercă), ce apare în rezultatul multiplicării fungilor în vagin și a scăderii bacteriilor bune din interiorul acestuia. Infecția nu face partea din categoria celor care se transmit pe sexuală, întrucât chiar și femeile care nu sunt sexual active se pot confrunta cu ea. Însă, odată cu candidoza, în vagin se pot asocia și alte infecții, în mare parte sexual transmisibile. Pentru că această infecție afectează trei din patru femei pe parcursul vieții și are riscuri mari de recidive, îți povestim în continuare de ce apare, în ce circumstanțe, cum să o depistezi, să o previi și să o tratezi corespunzător. Ce este candidoza vaginală? Candidoza este o infecție provocată de fungii denumiți Candida. Aceștia trăiesc, în mod normal în corp: în gură, gât, intestin, vagin și pe piele fără a provoca probleme semnificative. Uneori, însă, Candida se poate multiplica și cauza o infecție, dacă mediul din interiorul vaginului, de exemplu, se schimbă într-un mod anumit în care să îi încurajeze înmulțirea lor. De ce apare candidoza? Într-un vagin sănătos, bacteriile bune menționate anterior, denumite Lactobacillus (lactobacili), țin „în frâu” fungii Candida. Astfel, atunci când microflora vaginală este slăbită și nu funcționează corespunzător, fungii se vor înmulți necontrolat. Drept urmare, își vor face apariția simptomele candidozei. Eliminările vaginale: de la normă la patologie.  Există un șir de factori care pot declanșa candidoza: - Terapia cu antibiotice, care scade cantitatea lactobacililor din vagin; - Sarcina; - Diabetul necontrolat; - Sistemul imun slăbit; - Alimentația irațională, în special cantitatea mare de zahăr consumat; - Dezechilibrele hormonale, în apropierea ciclului menstrual; - Stresul; - Insuficiența de somn. Cel mai frecvent, infecția este cauzată de specia Candida albicans. Însă, există și alte specii care o pot provoca. În cazul în care te confrunți cu infecții vaginale recurente, este cazul să mergi la ginecolog, să efectuezi un test pentru a determina despre ce specie este vorba și să urmezi un tratament strict față de care este sensibilă specia în cauză. Care sunt simptomele candidozei vaginale? Infecțiile vaginale fungice provoacă un șir de simptome comune, printre care se numără: Mâncărimile vaginale; Inflamația în jurul vaginului; Senzația de arsuri în timpul urinării și a actului sexual; Durere în timpul actului sexual; Roșeața organelor genitale; Eliminări vaginale albicioase-gri, dense, brânzoase, uneori pot fi apoase; De obicei, severitatea simptomelor depinde de durata în care infecția este lăsată fără tratament. Cum poate fi diagnosticată candidoza vaginală? Infecțiile fungice pot fi cu ușurință diagnosticate. Mai întâi de toate, medicul te va întreba istoricul medical, adică dacă ai avut în trecut o asemenea infecție sau o infecție sexual-transmisibilă. Următorul pas este efectuarea examenului pelvic, adică examinarea pereților vaginali și a colului uterin după introducerea speculumului („oglinzii”) în vagin. De asemenea, pe parcurs va fi examinată și aria din jur pentru a depista unele semne ale infecției. În funcție de decizia medicului, în timpul examenului va fi colectată și o probă de celule din vagin, pentru a o analiza ulterior în laborator și a determina despre ce infecție este vorba. Ce implică tratamentul candidozei vaginale? Fiecare infecție fungică este diferită, astfel încât medicul îți va sugera un tratament care este mai potrivit pentru tine. De obicei, tratamentul se indică în funcție de severitatea simptomelor. Pentru o infecție fungică simplă medicul îți va prescrie un tratament de 1-3 zile cu cremă antifungică, pastile sau supozitorii („lumânări”). Substanțele active din aceste medicamente sunt, de obicei, următoarele: Butoconazol; Clotrimazol; Miconazol; Terconazol; Fluconazol. După urmarea tratamentului este necesară o consultație repetată la ginecolog pentru a te asigura că tratamentul prescris a funcționat. Aceasta este necesară și în cazul în care simptomele revin peste o perioadă de timp. Pentru a infecție fungică complicată tratamentul indicat va fi mai complex. Medicul o va depista conform următoareleor semne: Roșeață severă, inflamație și mâncărimi care provoacă iritații, descuamări sau rupturi vaginale; Ai mai mult de 4 infecții fungice pe an; Infecția fungică este provocată de altă specie de Candida, nu de Candida albicans; Ești însărcinată; Suferi de diabet zaharat necontrolat sau ai imunitatea slăbită; Ești HIV-pozitivă. Tratamentul posibil pentru o infecție fungică complicată poate include: Utilizarea pe parcursul a 14 zile a cremelor, unguentelor, pastilelor sau a supozitoriilor vaginale prescrise de medic; Două sau trei doze de fluconazol; Prescrierea fluconazolului pe termen îndelungat, o dată pe săptămână timp de 6 săptămâni sau aplicarea topică (în zona vaginală) a unui remediu antifungic. Dacă infecția fungică revine, ar fi bine să te asiguri că partenerul tău nu este, de asemenea, infectat. Nu uita să utilizezi prezervativul în timpul actului sexual, atunci când faci sex cu un partener nou sau atunci când există suspecția că partenerul tău are o infecție fungică. Discută cu medicul tău toate opțiunile de tratament ale infecției fungice. Este infecțioasă candidoza vaginală? Infecțiile fungice nu sunt considerate infecții cu transmitere sexuală, dar, cu toate acestea, sunt infecțioase. Poți transmite infecția fungică partenerului tău în timpul sexului oral sau vaginal. De asemenea, este posibilă transmiterea infecției prin jucăriile sexuale sau în urma sexului oral cu o persoană care suferă de candidoză bucală (prezența infecției în gură). Este posibilă transmiterea infecției nou-născutului, dacă mama suferă de candidoză în timpul nașterii. Infecția poate migra la copil și în timpul alăptării, dacă aceasta este prezentă pe sânul mamei. Deși poți transmite infecția fungică altei persoane, aceasta nu este la fel de contagioasă ca și altele – nu este posibilă infectarea în cazul aflării în aceeași casă sau utilizarea aceleiași cabine de duș. Cum poți evita candidoza vaginală? Este important să cunoști care factori anticipează apariția candidozei vaginale în cazul tău. De exemplu, unele femei o experimentează după administrarea unei cure de antibiotice. Dacă știi cu precizie care sunt factorii care îi provoacă apariția, vei ști exact cum să previi această infecție. Iată ce te poate ajuta: Alimentează-te echilibrat; Include în dieta ta iaurt sau alte suplimente care conțin lactobacili; Poartă lenjerie din fibre naturale, precum bumbacul, mătasea sau inul; Spală lenjeria în apă fierbinte; Schimbă absorbantele, tampoanele sau cupa menstruală frecvent; Evită să: Porți lenjerie, pantaloni sau colanți foarte strâmți; Utilizezi deodorante feminine sau absorbante și tampoane parfumate; Stai așezată un timp îndelungat în haine umede, în special în costume de baie; Stai în căzi cu hidromasaj sau să faci băi calde frecvent. Deși candidoza vaginală este o infecție frecventă, tratamentul prompt și cuvenit poate reduce simptomele neplăcute în doar câteva zile. De asemenea, cunoscându-ți factorii care o declanșează, ai putea reduce infecțiile ulterioare. Adresează-te medicului tău dacă infecția fungică revine și durează mai mult de două luni. Sănătate să aveți! Cuvinte cheie:  candidoză vagin infecție fungică Sursa foto:  csid.ro Sursa:  healthline.com, cdc.gov
6 aprilie 2021
13:30
Probabil cel puțin o dată în viață ați auzit că unele persoane au decedat sau au fost înmormântate în ziua nașterii sau în apropierea acesteia. Fenomenul este unul misterios și preocupă savanții începând cu secolul XIX. Urmăriți în continuare cum explică oamenii de știință acest fenomen și dacă există, într-adevăr, o asemenea legătură între aceste date. Potrivit constatărilor psihiatrului german, profesorul  Matthias C Angermeyer, și a colegilor acestuia, publicate în Journal of Epidemiology and Community Health (Jurnalul Epidemiologiei și a Sănătății Comunitare) în 1987, Platon s-a născut și a murit pe aceiași dată din calendar. La fel și Buddha, dar și pianistul „Eubie” Blake, care a murit la doar cinci zile după ce a împlinit vârsta de 100 de ani. Și totuși, există o legătură între data nașterii și cea a morții? Angermeyer și colegii săi sugerează că apropierea zilei de naștere ajută organismul să declanșeze o reacție emoțională, care îi determină pe oameni să inițieze un mecanism de „amânare a morții” sau viceversa, aceste zile sunt evenimente stresante, provocând un efect de „sporire a probabilității morții”. Cu toate acestea, în urma unui studiu efectuat pe un eșantion de 5 mii de persoane din Elveția și din alte țări de pe glob, concluzia cercetătorilor a fost că „o asociere concretă dintre ziua de naștere și ziua morții nu există”. În contrast, un alt studiu efectuat în 2001 și publicat de cercetătorii americani în „British Medical Journal” (Jurnalul Medical Britanic), subliniază faptul că numărul 4 este considerat de majoritatea chinezilor și a japonezilor drept nefericit. „Dacă este așa, numărul celor decedați din cauza bolilor cronice de inimă a atins un vârf considerabil în ziua a 4-a a fiecărei luni”, au adăugat savanții. În plus, aceștia au studiat certificatele de deces ale 210.000 de chinezi și japonezi cu cetățenie americană și a 47 de milioane de americani „albi” și au menționat că „mortalitatea provocată de bolile cardiovasculare în cazul americanilor de origine chineză și japoneză și-a atins vârful în cea de a patra zi a lunii”. În 2012 un alt grup de savanți, elvețieni, a prezentat propriile constatări ale mortalității a peste două milioane de oameni în revista „Annals of Epidemiology” (Analele Epidemiologiei), concluzionând că „Din numărul total de decese analizate, 13,8% au avut loc în ziua nașterii, în mare parte din cauza bolilor cardiovasculare și cerebrovasculare (în mare parte în cazul femeilor), dar și a suicidelor și a accidentelor (în mare parte în cazul bărbaților).” Rezultatele acestora susțin teoria de „amânare a morții”, dar nu pe cea a „măririi probabilității morții” , ambele menționate anterior. Un alt studiu publicat în 2018 de două profesoare irlandeze, Prof. Gabrielle E. Kelly și Prof. Cecily C. Kelleher de la Universitatea din Dublin, în Journal of Epidemiology and Community Health, pornește de la investigarea datelor nașterii și a morții oamenilor celebri, împărțiți în opt categorii: 49 de prim-miniștri britanici, 34 de președinți ai SUA, 34 de bărbați și 23 de femei, câștigători ai Turneului de Tenis de la Wimbledon, 49 de actori și 32 de actrițe, câștigători ai Premiului Oscar și 583 de câștigători ai Premiului Nobel. Statistici direcționale Pentru revista The Irish Times Prof. Kelly a explicat că: „Datele sunt circulare, în sensul în care, dacă diferența dintre data nașterii și data morții este de zero zile, această diferență este egală cu cea de 365 de zile. La fel și diferența de o zi este similară cu cea de 364 de zile. Astfel, în studii au fost utilizate statistici pentru date circulare, cunoscute și drept statistici direcționale. La fel și abaterile de la diferite grupuri de date au fost analizate pe traiectoria unui cerc”, a explicat cercetătoarea. Pentru fiecare dintre cele opt grupuri menționate Kelly și Kelleher au calculat diferența dintre ziua nașterii și ziua morții. Astfel, utilizând metoda descrisă mai sus, dacă nu ar fi existat nicio legătură dintre aceste două zile, diferența dintre ele ar fi fost distribuită uniform „în jurul cercului statistic”. Însă, acest fenomen nu a avut loc. „În toate grupurile analizate a fost observată o îndepărtare uniformă între ambele date analizate, iar ziua morții a fost în jurul zilei de naștere în toate grupurile”. Astfel, această uniformitate descoperită este o „amânare a morții” sau „o sporire a probabilității morții”? Pentru majoritatea grupurilor s-a constatat primul fenomen, „de scădere a probabilității morții înainte de ziua de naștere și o creștere a acesteia după aceea”. Dar, în mod interesant, pentru femeile de la Wimbledon și actrițele care au luat Oscar, ipoteza predominantă a fost de „sporire a probabilității morții”. Care este concluzia? Kelly și Kelleher sunt foarte precaute în concluziile făcute. Acestea susțin că „în timp ce datele analizate demonstrează o legătură între ziua nașterii și a decesului, cu o diferență mică dintre grup și gen, există loc de cercetat, dacă fenomenul este unul biologic sau sociocultural sau există o interacțiune dintre acestea”. Cercetătoarele mai subliniază că rămâne deschisă întrebarea, dacă un mecanism psihofiziologic poate determina amânarea sau grăbirea decesului. S-ar putea găsi răspunsul la ea, dacă s-ar efectua mai multe studii cu privire la importanța pe care o acordă oamenii aniversării lor. „Viitoarele cercetări în acest domeniu ar dezvolta noi metode statistice puternice pentru a putea compara grupurile într-un mod eficient”, a adăugat Kelly. Autorii studiului elvețian din 2018 au sugerat că „Deși numărul mare de decese în zilele de naștere reprezintă un fenomen la fel de răspândit ca și numărul altor cauze de deces, mecanismul care le provoacă ar putea fi diferit. În evenimentele vasculare, precum infarctul miocardic acut și accidentele vasculare cerebrale, ar putea fi vorba de efectele devastatoare ale stresului”. Cercetătorii irlandezi au admis și implicarea minții în statistica analizată, întrucât aceasta ar putea avea un efect mai mare asupra fiziologiei corpului, decât ne permitem să admitem. Sănătate să aveți! Cuvinte cheie:  nastere moarte data naștere și data moarte Sursa foto:  truththeory.com Sursa:  irishtimes.com
31 martie 2021
22:10
Măslinele sunt parte a alimentației noastre de mii de ani, strămoșii noștri cunoscându-le cu mult timp înainte de avântul industrial și era ambalării produselor alimentare. Cu câteva zeci de ani în urmă măslinele sau olivele nu erau atât de diverse pe piață: verzi, negre, cu sau fără sâmburi și cam atât. Astăzi, însă, există un șir de variații ale acestora, iar din cauza industrializării și a creșterii cerinței unele dintre ele nu mai sunt naturale, ci tratate cu coloranți. Află în continuare cum să faci diferența și ce tipuri de măsline e mai bine să alegi. Cultivarea măslinelor Speciile contemporane de măsline sunt cultivate de-a lungul malului Mării Mediteraneene și în alte zone subtropicale, inclusiv America Latină și Statele Unite ale Americii, îndeosebi în California, unde clima este deosebit de primitoare pentru pomii de olive. Aceștia merită pe deplin toate investițiile, deoarece au o durată lungă de viață, până la un mileniu. Procesul de recoltare a măslinelor joacă un rol primordial în determinarea aromei și a calității olivelor. Pentru a economisi bani, unii producători utilizează mașini specializate pentru a scutura măslinele din pomi, iar alții le lasă să cadă jos atunci când sunt coapte. Cu toate acestea, ambele procese nu au drept rezultat produse de înaltă calitate, iar multe măsline pot fi prea sau insuficient de coapte, în plus, mânuirea brutală a acestora le poate afecta calitatea. Cea mai bună metodă, deși cea care consumă cel mai mult timp, este cea de colectare manuală a măslinelor. În acest caz fiecare măslină este selectată după vârstă și culeasă din pom exact în momentul potrivit. Drept rezultat, măslinele au un gust extrem de bogat. Însă, această manevră îl costă mult pe producător, astfel încât așteaptă-te să scoți bani buni din buzunar pentru un asemenea produs. Diversitatea culorilor: de la verde și purpuriu la negru În general, cu cât mai întunecate sunt măslinele, cu atât mai coapte erau atunci când au fost cultivate din pom. Este important să înțelegi că nu există pomi de olive verzi , iar culoarea acestora este un indicator al gradului de coacere. Măslinele verzi, odată ce se coc, devin negre. Procesul transformării include culorile verde, brun deschis, roșu vibrant, apoi purpuriu și negru. Olivele verzi sunt cultivate la începutul sezonului, în septembrie și octombrie în emisfera nordică. Acestea au o consistență fermă și o aromă de nuci. Olivele mai întunecate sunt cultivate în noiembrie și decembrie , uneori la sfârșit de ianuarie și au o textură mai moale, mai bogată și mai cărnoasă. Reține! Olivele negre conservate în ambalaj metalic, cu mențiunea „negre, coapte” sunt, de fapt, olive verzi tratate cu oxigen pentru a le înnegri și ținute în soluții alcaline. Ulterior, pentru a le fixa culoarea, sunt tratate cu un compus, denumit gluconat feros. Fără acesta, măslinele vor avea o colorație neuniformă, brună cu pete, care nu va fi deloc atrăgătoare pentru cumpărători. Astfel, gândiți-vă bine înainte de a cumpăra acest tip de măsline de la raft. Procesul de producere a olivelor Olivele sunt, în mod tehnic, drupe, fructe cu un singur sâmbure înăuntru (da, olivele sunt fructe, nu legume). Acestea au în compoziție oleuropeină care le oferă un gust amar intens. Conținutul de uleiuri al măslinelor variază între 12 și 30%, care depinde de timpul recoltei și de specia acestora. Pe lângă aceasta, există o procedură de tratare a măslinelor, care le face după gust, textură și aromă asemănătoare cu ceea ce ne-am deprins să consumăm. Se întâmplă din cauza amărăciunii oleuropeinei, care trebuie eliminată pentru a face măslinele mai plăcute la gust. Procesul de tratare este, de fapt, unul de fermentare : de conversie a zaharurilor naturale din olive în acid lactic. Oleuropeina și acizii fenolici cu un gust neplăcut sunt eliminați din produsul final în una din 5 modalități: - Întărirea în saramură: măslinele coapte, roșii purpurii sau negre sunt fermentate treptat în saramură . Acest proces ocupă aproximativ un an. Asemenea măsline sunt dulcii, cu un gust intens, iar saramura intensifică aromele naturale ale olivelor. - Întărirea în apă: măslinele se înmoaie și se spală în apă plată în cicluri continue, această metodă fiind cea mai îndelungată din toate, respectiv, cel mai rar aplicată. Unii producători încep procesul de tratare într-o baie cu apă, iar apoi mută măslinele într-o baie cu salamură condimentată. - Uscarea: măslinele se împachetează în sare pentru o lună sau mai mult. Sarea „trage”  amărăciunea și umezeala măslinelor. Ulterior, sarea se elimină, iar uneori măslinele sunt plasate în ulei de măsline pentru a le păstra suculente. Măslinele tratate în acest fel au o aromă mai intensă și concentrată și un aspect de prune uscate. Astfel, măslinele întărite în ulei, sunt, de fapt, măslinele uscate, macerate, apoi ținute în ulei timp de câteva luni. - Întărirea în soluție alcalină: producătorii mari de măsline aplică această metodă care economisește timpul și banii. Inventată în Spania, metoda este, de fapt, scufundarea măslinelor verzi în soluție alcalină. Din păcate, acțiunea rapidă a soluției alcaline asupra măslinelor este și una dăunătoare pentru aroma măslinelor, lăsând cu ea un post-gust chimic și măsline pale și fade. - Uscarea la soare/aer: În unele cazuri rare, măslinele pot fi lăsate să fermenteze în aer liber,fie pe creangă, fie la soare după ce au fost culese. Soiul grec denumit Thrubolea este un exemplu de măsline uscate la soare. Cum să alegi și să depozitezi măslinele? Dacă alegi să le cumperi la kilogram, măslinele trebuie să fie relativ ferme, niciodată prea moi sau de o culoare vizibil schimbată. Alege prioritar măslinele care au fost întărite în saramură, care reține amărăciunea lor. De asemenea, pentru a fi proaspete, măslinele trebuie frecvent întoarse de vânzător. Odată ce ajungi acasă, depozitează măslinele în frigider, împreună cu lichidul cu care le-ai cumpărat și acoperă vasul cu o folie din plastic. Le poți ține astfel timp de 10 zile. Dacă ai cumpărat măslinele fără saramură, fă-o de sine stătător, adăugând o lingură de sare la o cană de apă. Nu lăsa măslinele într-un container sigilat, e mai bine să le lași să respire. În acest moment există o mulțime de tipuri de măsline, care diferă în funcție de regiunea în care au fost crescute, metoda prin care au fost întărite și condimentele utilizate (oțet, vin roșu, oțet, condimente de Provence, rozmarin sau cimbru). Indiferent de tipul pe care îl vei alege, te îndemnăm să eviți variațiile ambalate în cutii de metal, produse industrializate, care sunt colorate și, cu siguranță, nu îți aduc nici un beneficiu sănătății. Sănătate să aveți! Cuvinte cheie:  măsline olive Sursa foto:  thespruceeats.com Sursa:  seriouseats.com
14:10
Nașterile pe cale naturală sunt însoțite, de cele mai multe ori, de traumatisme de diverse grade ale vaginului: de la rupturi ușoare până la formarea unei fisuri adânci și largi care poate ajunge până la sfincterul anal și implică un șir de complicații serioase. Pentru a reduce din aceste complicații și a face traversarea copilului prin căile de naștere mai lentă și mai puțin traumatizantă pentru mamă, pot fi aplicate un șir de tehnici. Una dintre ele este masajul perineului (zona cuprinsă între vagin și anus). Află în continuare mai multe despre acesta, dar și cât de eficient este pentru viitoarea mamă. Ce zic studiile la acest capitol? Potrivit unui studiu publicat în biblioteca medicală Cohrane Library, masajul perineului și compresele calde aplicate femeii în aceeași zonă pe parcursul celei de a doua faze a travaliului pot reduce traumele serioase ale perineului (de gradul 3 și 4). Un alt material dedicat femeilor, intitulat „Masajul perineal antenatal”, publicat de către Spitalele Universității din Oxford (Oxford University Hospitals) îndeamnă femeile să își facă masaj al perineului, începând cu cea de a 34 săptămână până la naștere, întrucât acesta ar putea să reducă probabilitatea traumatizării acestei zone în timpul nașterii. În plus, acest lucru este deosebit de util dacă te afli la prima ta naștere. Plus la cele menționate, în ultima publicație se vorbește despre faptul că masajul perineal te poate ajuta să te recuperezi mai rapid și după naștere, chiar dacă ești după cea de a doua sau a treia naștere.  Ce este masajul perineului? Masajul perineului reprezintă o întindere ușoară și manuală a mușchilor pelvieni și a pielii care îi acoperă pentru a-i pregăti de nașterea copilului. Scopul acestuia este de a reduce riscul de rupere și formarea cicatricilor în urma nașterii. Cu alte cuvinte, acest tip de masaj va pregăti zona perineului, care va fi implicată în procesul de naștere, de întinderea maximă pe care o va suporta. Este foarte important ca în timpul nașterii țesuturile perineului să se relaxeze și să se deschidă suficient pentru a permite copilului să treacă prin vagin. Când și cum să faci masajul perineului? Specialiștii recomandă să începi masajul perineului din săptămâna a 34-a de sarcină și să îl continui în mod regulat până în cea de a doua fază a travaliului. Inițial, poți să începi experimentarea masajului de sine stătător, apoi, spre sfârșitul sarcinii îți poți ruga partenerul să te ajute. Cel mai bun timp pentru aceasta este în timpul sau după ce faci duș, deoarece vasele de sânge sunt dilatate în acea zonă, iar acest fapt face perineul mai moale și mai confortabil de atins. De asemenea, în această perioadă ești mult mai relaxată. Pentru a fi eficient, în timpul masajului se recomandă utilizarea unei cantități mici de ulei natural, lipsit de miros, de exemplu, de măsline, cocos, floarea soarelui sau semințe de struguri , pentru a lubrifia zona și a face masajul mai confortabil. Nu utiliza uleiurile sintetice minerale, precum cele pentru bebeluș sau petroleumul (vaselina) și asigură-te că înainte de masaj mâinile îți sunt curate, iar unghiile tăiate. Ia o poziție comodă, în care să fii complet relaxată, cu capul sprijinit de pat și picioarele în părți. Poți să te sprijini de perne, iar genunchii să fie îndoiți și sprijiniți. O altă poziție este în baie, cu un picior ridicat pe marginile căzii, iar apoi schimbarea cu celălalt picior. De asemenea, poți face masajul în timp ce stai pe WC. Pentru primele câteva încercări poți utiliza oglinda, pe care să o situezi în fața perineului. Introduce unul sau ambele degete mari ale mâinii în vagin până la prima articulație (până la zona în care degetul se îndoaie) și aplică o presiune ușoară în jos, spre rect. În același timp, mișcă degetul mare de la stânga la dreapta în formă de U (de la aproximativ 3 la 9, dacă îți imaginezi un ceas). Ar trebui să simțiți o întindere și un pic de usturime, dar în niciun caz durere. Continuă masajul timp de 3 - 5 minute. Repetă această procedură o dată sau de două ori pe săptămână (poți și în fiecare zi) până la naștere. Masajul perineului – dezavantaje și riscuri Ar putea să-ți ia mult timp și va trebui să fii perseverentă. Pentru a avea o sarcină mai ușoară și a evita traumatismele perineului, trebuie să faci această procedură în mod regulat în ultimele 4-6 luni de sarcină. În cazul în care masezi zona prea intens, există riscul măririi circulației sanguine în această zonă și așa încărcată, ceea ce poate provoca inflamație, iritație, disconfort și durere. Discută neapărat cu medicul tău, dacă poți face masajul perineului în cazul în care ai o infecție fungică (de exemplu, candidoză), herpes genital sau oricare altă infecție vaginală. Dacă în timpul masajului perineului simți durere, încetează imediat și consultă-te cu medicul tău dacă  urmează să continui aceste manevre. Odată cu nașterea nu mai este nevoie să faci masajul perineului, însă poți încerca să faci exerciții Kegel pentru a mări circulația sângelui în această zonă și a evita incontinența urinară după sarcină. Sănătate să aveți! Cuvinte cheie:  masaj perineu sarcina nastere naturala Sursa foto:  healthline.com Sursa:  cochrane.org, ouh.nhs.uk,whattoexpect.com
30 martie 2021
12:50
Recent, un epidemiolog renumit și un cercetător al mediului ambiant a publicat o carte în care a examinat relația dintre lungimea penisului și poluarea mediului ambiant cu substanțe chimice industriale. Este vorba despre cartea doctorului Shanna Swan, denumită „Count Down”, care susține că lumea modernă în care trăim, modifică procesul reproducerii și amenință viitorul speciei noastre. Află în continuare la ce s-a referit autorul și cum poate influența poluarea mediului ambiant lungimea penisului și capacitatea de reproducere masculină. Ideea principală a cărții Cartea publicată recent subliniază modul în care poluarea mediului ambiant contribuie la creșterea frecvenței disfuncției erectile, diminuarea fertilității  și un număr tot mai mare de copii născuți cu penisuri scurte. Deși problema principală poate fi un subiect pentru glume, cercetătorii zugrăvesc astfel un tablou sumbru al diminuării longevității și a capacității de a supraviețui a speciei umane. „În unele părți ale Globului o femeie de 25 de ani este mai puțin fertilă decât a fost bunica ei la 35”, afirmă Dr. Swan în cartea sa, denumind această situație o „criză existențială”. „Substanțele chimice din mediul ambiant și deprinderile nesănătoase din lumea modernă influențează negativ sistemul hormonal din organism, provocând ravagii reproductive de diferit grad”, a adăugat autoarea. În carte se menționează că omenirea întrunește astăzi 3 din 5 criterii utilizate pentru a determina dacă omenirea este sau nu pusă în pericol. „Un singur criteriu este suficient pentru a afirma existența unui pericol. În acest moment, însă, omenirea le întrunește pe toate 3”, a adăugat autoarea. De ce poluarea poate cauza aceste probleme? Potrivit cercetării lui Dr. Swan, acest dezechilibru hormonal este provocat de ftalați, substanțe chimice utilizate în producerea plasticului. Acestea, în cele din urmă, pot influența modul în care hormonii sunt produși. Acest grup de substanțe chimice sunt utilizate pentru a mări flexibilitatea unei substanțe plastice. Acestea pot fi găsite în jucării, ambalajul alimentelor, detergenți, produse cosmetice și multe alte produse. Dr. Swan consideră că acestea pot deregla radical buna funcționare a organismului uman. „Copiii nou-născuți pășesc în această lume deja contaminați cu diferite substanțe chimice, deoarece anume acestea se absorb în sângele lor atunci când se află încă în uter”, a declarat autoarea. Majoritatea lucrărilor realizate de cercetătoare se centrează pe efectele ftalaților, influența lor fiind studiată inițial asupra organismului rozătoarelor. O descoperire care a schimbat lumea Din anul 2000, datorită unei descoperiri științifice, a devenit posibilă măsurarea dozelor mici de ftalați care pot afecta oamenii. De atunci Dr. Swan a publicat numeroase cercetări în care a studiat modul în care ftalații pot ajunge de la părinți la descendenți, impactul acestora asupra dorinței sexuale feminine, iar mai nou – asupra lungimii penisului. În una din cele mai faimoase lucrări, publicate în 2017, autoarea a analizat legătura dintre numărul de spermatozoizi și poluarea mediului ambiant. În cadrul acesteia au fost analizate modificările în fertilitatea masculină pe parcursul ultimilor 40 de ani. După ce a analizat 185 de studii care au implicat 45 000 de bărbați, Dr. Swan și echipa ei au concluzionat că numărul spermatozoizilor bărbaților care locuiesc în țările din Vest a scăzut cu 59% în intervalul anilor 1973 și 2011. Pentru Uniunea Europeană sunt, cu toate acestea, și noutăți bune. Odată cu crearea Agenției Europene a Mediului, cetățenii Europei sunt expuși la 41% mai puține substanțe poluante comparativ cu 20 de ani în urmă. În medie, se estimează că aceste regulamente au oferit europenilor un surplus de 9 luni la speranța de viață. „Cererea de schimbare din partea cetățenilor și ulterior punerea în practică a unor politici puternice au contribuit la curățarea aerului în unele părți ale Europei, fapt care va continua. Astfel, poluarea de ieri nu trebuie să devină soarta zilei de mâine”, a declarat Michael Greenstone, director al Institutului de Politici Energetice din cadrul Universității din Chicago, SUA. Astfel, în cazul în care măsurile de reducere a poluării mediului ambiant pot fi cu succes implementate, fertilitatea omenirii poate fi încă salvată. Sănătate să aveți! Cuvinte cheie:  fertilitate la bărbați penis poluare Sursa foto:  menshealth.com Sursa:  euronews.com
29 martie 2021
12:20
O simplă privire asupra comunicatului zilnic al Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale care descrie situația COVID-19 în țară vă va demonstra că o comorbiditate (patologie adițională) frecventă a pacienților care decedează din cauza complicațiilor provocate de COVID-19 este hipertensiunea arterială. Această observație este confirmată de un studiu publicat în revista European Heart Journal. Acesta demonstrează că pacienții care suferă de hipertensiune arterială au un risc de două ori mai mare să decedeze în urma infectării cu noul coronavirus comparativ cu pacienții care nu suferă de această maladie. Aflați în continuare cum explică cercetătorii acest fenomen. Tensiunea arterială: valorile normale și anormale ale acesteia. Studiul medical care confirmă presupunerea Studiul medical intitulat „Hipertensiune arterială asociată cu un risc mai mare de deces din cauza COVID-19” a fost publicat în revista European Heart Journal pe data de 5 iunie 2020.  Acest studiu demonstrează că, pe lângă faptul că pacienții care suferă de hipertensiune arterială au un risc dublu de deces din cauza infectării cu COVID-19, subliniază că cei care nu administrează medicamente pentru a controla tensiunea au un risc chiar mai mare decât acesta. Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetătorii din China și Irlanda au analizat datele a 2866 pacienți infectați de COVID-19, care au fost internați în spitalul Huo Shen Shan din Wuhan, China în perioada 5 februarie – 15 martie 2020. Acest spital a fost deschis pe data de 5 februarie 2020 pentru a trata în exclusivitate pacienții bolnavi de COVID-19. Din cei internați, 29,5% aveau un istoric al hipertensiunii arteriale. Echipa de cercetători a descoperit că 34 din cei 850 de pacienți cu hipertensiune arterială (4%) infectați de noul coronavirus au decedat din cauza infecției, comparativ cu 22 din 2027 pacienți fără hipertensiune arterială (1,1%). Un risc de 2 ori mai mare de deces pentru pacienții hipertensivi a fost demonstrat după ajustarea tuturor factorilor care ar putea afecta rezultatele, precum vârsta, sexul și ale criterii medicale. În cazul pacienților cu hipertensiune care nu administrau medicamente pentru a ține boala sub control, 11 din 140 (7,9%) au decedat din cauza complicațiilor provocate de noul coronavirus comparativ cu 23 din 710 (3,2%) a celor care administrau medicamente. După ajustarea tuturor factorilor, pacienții nedisciplinați  au demonstrat un risc de 2,17 ori mai mare comparativ cu cei care și-au luat medicamentele la timp. Plus la acestea, în spitalul din Wuhan au fost internați alți 140 de pacienți care și-au sistat tratamentul din varii motive. Și în cazul acestora cercetătorii au demonstrat că ei au un risc mai mare de a deceda din cauza COVID-19 comparativ cu pacienții care nu și-au sistat tratamentul. Profesorul Fei Li, cercetător principal al studiului a declarat: „Este foarte important ca pacienții cu hipertensiune arterială să realizeze că ei sunt expuși unui risc mai mare să decedeze din cauza infecției COVID-19. Ei trebuie să aibă mare grijă la propria sănătate în timpul pandemiei actuale și necesită o atenție sporită în cazul în care sunt infectați de noul coronavirus.” Ling Tao, un alt profesor care a participat în cercetare, a adăugat: „Am observat, încă la începutul lui februarie, când am început să tratăm pacienții infectați de noul coronavirus, că jumătate din cei care decedau aveau hipertensiune arterială. ” De ce pacienții cu hipertensiune arterială decedează mai frecvent? Unul dintre motive este imunitatea slăbită, pe care o experimentează persoanele care suferă de hipertensiune arterială. Această afecțiune cronică slăbește sistemul imun, astfel încât organismul poate lupta mai greu cu noul coronavirus. Aproape două treimi din persoanele trecute de 60 de ani au tensiunea arterială mărită. Stoparea administrării medicamentelor ar putea agrava evoluția bolii, în special funcționarea inimii și a rinichilor. De asemenea, ar putea crește riscul de deces. Colegiul American al Cardiologilor și Asociația Americană a Inimii recomandă tuturor bolnavilor de hipertensiune arterială să urmeze cu strictețe tratamentul prescris, în special în timpul acestei crize pandemice. Dacă nu o faceți, riscați să suferiți un infarct miocardic care vă va aduce pe patul de spital, la fel cum o poate face și infecția cu noul coronavirus. Cum afectează noul coronavirus bolnavii cu hipertensiune arterială? În timp ce pneumonia este cea mai frecventă complicație a bolii, aceasta poate afecta sistemul cardiovascular. Hipertensiunea arterială dăunează arterelor și reduce fluxul de sânge spre inimă. Aceasta însemnă că inima trebuie să lucreze cu mult mai intens pentru a pompa suficient sânge în corp. În timp, această muncă în plus poate slăbi inima într-atât, încât ea nu va mai fi capabilă să pompeze suficient sânge bogat în oxigen spre celulele și organele corpului. Plus la acestea, noul coronavirus poate afecta inima în mod direct , ceea ce poate fi suficient de riscant dacă inima este deja slăbită de efectele directe hipertensiunii arteriale. Virusul poate provoca inflamația mușchiului cardiac, afecțiune denumită miocardită, ceea ce poate îngreuna mai mult activitatea inimii. În cazul în care suferi și de ateroscleroză (depunerea plăcilor de grăsime pe artere), virusul poate determina desprinderea acestor plăcuțe și apariția infarctului miocardic. Unele studii din trecut au demonstrat că persoanele care sufereau de boli de inimă și se infectau de gripă sau forme mai timpurii de coronavirus, erau expuși unui risc mai mare pentru infarctul miocardic. Ce poți face pe timp de pandemie dacă suferi de hipertensiune arterială? Fiecare persoană a societății trebuie să fie precaută pentru a nu se infecta de coronavirusul de tip nou. Cu toate acestea, persoanele care suferă de hipertensiune arterială trebuie să fie extrem de precaute. Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor, CDC din SUA, recomandă respectarea următorilor măsuri: - Asigură-te că ai acasă toate medicamentele necesare, prescrise de medic, în cantități suficiente pentru a trata hipertensiunea arterială; - Asigură-ți și o rezervă de antipiretice, precum paracetamolul, pe care să îl administrezi dacă te vei îmbolnăvi; - Rămâi acasă și limitează contactul cu alte persoane atât de mult, încât poți; - Evită mulțimile și persoanele care par a fi bolnave; - Spală frecvent mâinile cu apă și săpun; - Dezinfectează frecvent suprafețele frecvent atinse, precum întrerupătoarele și mânerele ușilor. Sănătate Să Aveți! Cuvinte cheie:  COVID-19 hipertensiune arteriala Sursa foto:  medicalnewstoday.com Sursa:  escardio.org, webmd.com
12:10
O simplă privire asupra comunicatului zilnic al Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale care descrie situația COVID-19 în țară vă va demonstra că o comorbiditate (patologie adițională) frecventă a pacienților care decedează din cauza complicațiilor provocate de COVID-19 este hipertensiunea arterială. Această observație este confirmată de un studiu publicat în revista European Heart Journal. Acesta demonstrează că pacienții care suferă de hipertensiune arterială au un risc de două ori mai mare să decedeze în urma infectării cu noul coronavirus comparativ cu pacienții care nu suferă de această maladie. Aflați în continuare cum explică cercetătorii acest fenomen. Tensiunea arterială: valorile normale și anormale ale acesteia. Studiul medical care confirmă presupunerea Studiul medical intitulat „Hipertensiune arterială asociată cu un risc mai mare de deces din cauza COVID-19” a fost publicat în revista European Heart Journal pe data de 5 iunie 2020.  Acest studiu demonstrează că, pe lângă faptul că pacienții care suferă de hipertensiune arterială au un risc dublu de deces din cauza infectării cu COVID-19, subliniază că cei care nu administrează medicamente pentru a controla tensiunea au un risc chiar mai mare decât acesta. Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetătorii din China și Irlanda au analizat datele a 2866 pacienți infectați de COVID-19, care au fost internați în spitalul Huo Shen Shan din Wuhan, China în perioada 5 februarie – 15 martie 2020. Acest spital a fost deschis pe data de 5 februarie 2020 pentru a trata în exclusivitate pacienții bolnavi de COVID-19. Din cei internați, 29,5% aveau un istoric al hipertensiunii arteriale. Echipa de cercetători a descoperit că 34 din cei 850 de pacienți cu hipertensiune arterială (4%) infectați de noul coronavirus au decedat din cauza infecției, comparativ cu 22 din 2027 pacienți fără hipertensiune arterială (1,1%). Un risc de 2 ori mai mare de deces pentru pacienții hipertensivi a fost demonstrat după ajustarea tuturor factorilor care ar putea afecta rezultatele, precum vârsta, sexul și ale criterii medicale. În cazul pacienților cu hipertensiune care nu administrau medicamente pentru a ține boala sub control, 11 din 140 (7,9%) au decedat din cauza complicațiilor provocate de noul coronavirus comparativ cu 23 din 710 (3,2%) a celor care administrau medicamente. După ajustarea tuturor factorilor, pacienții nedisciplinați  au demonstrat un risc de 2,17 ori mai mare comparativ cu cei care și-au luat medicamentele la timp. Plus la acestea, în spitalul din Wuhan au fost internați alți 140 de pacienți care și-au sistat tratamentul din varii motive. Și în cazul acestora cercetătorii au demonstrat că ei au un risc mai mare de a deceda din cauza COVID-19 comparativ cu pacienții care nu și-au sistat tratamentul. Profesorul Fei Li, cercetător principal al studiului a declarat: „Este foarte important ca pacienții cu hipertensiune arterială să realizeze că ei sunt expuși unui risc mai mare să decedeze din cauza infecției COVID-19. Ei trebuie să aibă mare grijă la propria sănătate în timpul pandemiei actuale și necesită o atenție sporită în cazul în care sunt infectați de noul coronavirus.” Ling Tao, un alt profesor care a participat în cercetare, a adăugat: „Am observat, încă la începutul lui februarie, când am început să tratăm pacienții infectați de noul coronavirus, că jumătate din cei care decedau aveau hipertensiune arterială. ” De ce pacienții cu hipertensiune arterială decedează mai frecvent? Unul dintre motive este imunitatea slăbită, pe care o experimentează persoanele care suferă de hipertensiune arterială. Această afecțiune cronică slăbește sistemul imun, astfel încât organismul poate lupta mai greu cu noul coronavirus. Aproape două treimi din persoanele trecute de 60 de ani au tensiunea arterială mărită. Stoparea administrării medicamentelor ar putea agrava evoluția bolii, în special funcționarea inimii și a rinichilor. De asemenea, ar putea crește riscul de deces. Colegiul American al Cardiologilor și Asociația Americană a Inimii recomandă tuturor bolnavilor de hipertensiune arterială să urmeze cu strictețe tratamentul prescris, în special în timpul acestei crize pandemice. Dacă nu o faceți, riscați să suferiți un infarct miocardic care vă va aduce pe patul de spital, la fel cum o poate face și infecția cu noul coronavirus. Cum afectează noul coronavirus bolnavii cu hipertensiune arterială? În timp ce pneumonia este cea mai frecventă complicație a bolii, aceasta poate afecta sistemul cardiovascular. Hipertensiunea arterială dăunează arterelor și reduce fluxul de sânge spre inimă. Aceasta însemnă că inima trebuie să lucreze cu mult mai intens pentru a pompa suficient sânge în corp. În timp, această muncă în plus poate slăbi inima într-atât, încât ea nu va mai fi capabilă să pompeze suficient sânge bogat în oxigen spre celulele și organele corpului. Plus la acestea, noul coronavirus poate afecta inima în mod direct , ceea ce poate fi suficient de riscant dacă inima este deja slăbită de efectele directe hipertensiunii arteriale. Virusul poate provoca inflamația mușchiului cardiac, afecțiune denumită miocardită, ceea ce poate îngreuna mai mult activitatea inimii. În cazul în care suferi și de ateroscleroză (depunerea plăcilor de grăsime pe artere), virusul poate determina desprinderea acestor plăcuțe și apariția infarctului miocardic. Unele studii din trecut au demonstrat că persoanele care sufereau de boli de inimă și se infectau de gripă sau forme mai timpurii de coronavirus, erau expuși unui risc mai mare pentru infarctul miocardic. Ce poți face pe timp de pandemie dacă suferi de hipertensiune arterială? Fiecare persoană a societății trebuie să fie precaută pentru a nu se infecta de coronavirusul de tip nou. Cu toate acestea, persoanele care suferă de hipertensiune arterială trebuie să fie extrem de precaute. Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor, CDC din SUA, recomandă respectarea următorilor măsuri: - Asigură-te că ai acasă toate medicamentele necesare, prescrise de medic, în cantități suficiente pentru a trata hipertensiunea arterială; - Asigură-ți și o rezervă de antipiretice, precum paracetamolul, pe care să îl administrezi dacă te vei îmbolnăvi; - Rămâi acasă și limitează contactul cu alte persoane atât de mult, încât poți; - Evită mulțimile și persoanele care par a fi bolnave; - Spală frecvent mâinile cu apă și săpun; - Dezinfectează frecvent suprafețele frecvent atinse, precum întrerupătoarele și mânerele ușilor. Sănătate Să Aveți! Cuvinte cheie:  COVID-19 hipertensiune arteriala Sursa foto:  medicalnewstoday.com Sursa:  escardio.org, webmd.com
25 martie 2021
12:50
Supranumiți și „copiii soarelui”, cei care trăiesc cu sindromul Down au un cromozom 21 în surplus în materialul genetic. Iată de ce această maladie genetică este denumită trisomie (la cei doi cromozomi prezenți în mod normal, se mai adaugă unul). Această stare provoacă dizabilități mentale și fizice persoanelor care trăiesc cu ea. Deși multe dizabilități însoțesc persoana pe parcursul întregii vieți, copiii soarelui pot trăi o viață fericită și plină de evenimente pozitive. Se întâmplă pentru că în societatea modernă persoanele cu sindrom Down și familiile acestora sunt susținute, fiindu-le oferit un spectru întreg de oportunități. Află în continuare mai multe despre ei, copiii soarelui. De ce apare sindromul Down? În procesul de reproducere ambii părinți îi oferă copilului propriile gene. Aceste gene sunt „împachetate” în cromozomi. Aceștia determină modul în care corpul bebelușului se va dezvolta atât în uterul matern, cât și în afara lui, după naștere. În mod tipic, copiii se nasc cu 46 de cromozomi sau 23 de perechi. Atunci când celulele copilului se dezvoltă, fiecare dintre ele primește câte 23 de perechi de cromozomi sau 46 în total. Jumătate dintre acestea sunt de la mamă, iar altă jumătate – de la tată. În cazul copiilor cu sindromul Down unul dintre cromozomi nu se separă într-un mod corespunzător. Astfel, „pachetul genetic” al copilului finalizează cu 3 copii ale genelor din cromozomul 21 (în loc de 2 copii). Acest cromozom în surplus provoacă probleme în timpul dezvoltării creierului copilului și formarea trăsăturilor feței copilului. Anual în Republica Moldova se nasc aproximativ 50 de copii cu sindromul Down. La nivel mondial, această maladie este considerată cea mai frecventă cauză a întârzierii cognitive a copilului.  Ce tipuri de sindrom Down există? Există trei tipuri ale sindromului Down: Trisomia 21 – semnifică un cromozom 21 în plus în fiecare celulă a corpului. Aceasta este cea mai frecventă formă a sindromului Down (95% dintre copiii soarelui). Mozaicism – se întâmplă atunci când copilul se naște cu un cromozom 21 în plus, însă doar în o parte din celule. Persoanele cu sindromul Down în mozaic au mai puține simptome decât cei cu trisomia 21. Dintre toți copiii soarelui, aceștia ocupă aproximativ 2%. Translocația – în acest caz copilul are doar o parte a cromozomului 21 în surplus. Numărul total al cromozomilor din corpul lui este de 46. Cu toate acestea, unul dintre ei are o parte în exces a cromozomului 21, atașată de un alt cromozom. Acest tip se întâlnește doar la 3% dintre copiii soarelui. Care sunt factorii de risc pentru apariția sindromului Down? În acest moment cercetătorii știu că simptomele experimentate de cei cu sindromul Down sunt cauzate de prezența unui cromozom în plus în corp, însă nimeni nu cunoaște de ce anume se întâmplă această anomalie sau care sunt factorii de risc de apariție. Un factor presupus este vârsta mamei la concepere. Femeile care au 35 de ani și peste, atunci când rămân însărcinate, au un risc mai mare de a da naștere unui copil afectat de sindromul Down, comparativ cu femeile mai tinere. Cu toate acestea, majoritatea femeilor care nasc copii cu sindromul Down au mai puțin de 35 de ani, deoarece femeile tinere nasc mult mai frecvent. Află aici povestea Sandrei, o copilă a soarelui din Moldova.  Cum pot afla dacă copilul meu va avea sindromul Down? În acest moment există două metode de depistare a sindromului Down în timpul sarcinii: testele de screening și testele de diagnostic. Testul de screening poate informa femeia, dacă ea are un risc mare sau mic de a da naștere unui copil cu sindromul Down. Cu toate acestea, un test de screening nu poate pune o diagnoză finală, deși este sigur pentru sănătatea mamei și cea a copilului. Acesta include, de obicei, prelevarea de sânge matern, apoi măsurarea concentrației diferitor substanțe în el, dar și ultrasonografia care permite vizualizarea copilului. În timpul testului de screening medicul sau tehnicianul va urmări dacă există lichid în spatele gâtului copilului. Un exces de lichid în această zonă poate indica la o problemă genetică. Testul de screening poate determina dacă există un risc pentru sindromul Down. În cazuri rare aceste investigații pot demonstra rezultate fals negative sau fals pozitive. Testul de diagnostic poate depista cu siguranță dacă copilul va suferi sau nu de sindromul Down, însă acesta este mult mai riscant pentru mamă și copil. Această investigație este realizată, de obicei, după un test pozitiv de screening pentru a-l confirma cu siguranță. Ea poate fi efectuată în trei modalități diferite: Prelevarea probei din vilii corionici: examinarea materialului prelevat din placentă; Amniocenteza: examinarea lichidului amniotic (lichidul din sacul care înconjoară copilul; Prelevarea sângelui din ombilic: examinarea sângelui din cordonul ombilical. Aceste teste investighează cromozomii copilului care vor indica la sindromul Down. Nici testul de screening, nici cel de diagnostic nu poate prezice cu siguranță impactul total al sindromul Down asupra copilului. Nicio investigație nu o poate prezice. Ce simptome are un copil al soarelui? Deși persoanele cu sindromul Down pot arăta și se pot comporta identic, fiecare dintre ei este individual și are un șir de abilități specifice. Ei au un coeficient de inteligență IQ scăzut și vorbesc mai greu și mai întârziat decât ceilalți copii. Unele trăsături fizice sunt specifice persoanelor afectate de sindromul Down: Fața aplatisată, în special nasul; Ochi în formă de migdale, cu privirea încrucișată; Gât scurt; Urechi mici; Limbă care are tendința să iasă din gură; Pete albe mici pe iris (partea colorată a ochiului); Mâini și picioare mici; O singură linie pe palmă; Tonus muscular scăzut și articulații slabe; Înălțime mai mică decât cea corespunzătoare vârstei. Alte probleme de sănătate cu care se pot confrunta persoanele afectate de sindromul Down sunt pierderea auzului, apneea în somn, infecții ale urechii și  ochilor, hipotrioidism, obezitate, creșterea întârziată a dinților, boala Alzheimer la bătrânețe și defectele inimii prezente la naștere. Cum poate fi tratat sindromul Down? Sindromul Down este o boală pentru toată viața, care nu poate fi tratată. Însă, apelarea la serviciile specializate la începutul vieții îl vor ajuta pe copil să își îmbunătățească abilitățile fizice și intelectuale. Majoritatea acestora se centrează pe ajutorul copiilor soarelui să își valorifice la maxim propriul potențial. Serviciile de suport includ lucrul asupra vorbirii, terapia fizică și ocupațională. În plus, copiii au nevoie și de o atenție mai mare în școală, deși unii dintre aceștia pot fi înmatriculați în clase ordinare. Astăzi durata vieții unui copil-soare a crescut foarte mult. În timp ce în anii 1960 aceștia nu ajungeau până la vârsta de 10 ani, astăzi poate fi vorba de vârsta medie de 50-60 de ani. Dacă crești un copil cu sindromul Down trebuie să știi că ai nevoie de un contact direct foarte strâns cu medicul de familie și alți specialiști care vor avea grijă de sănătatea copilului. În Moldova există o asociație pentru suportul copiilor-soare, Sunshine.md. Aflați mai multe detalii despre ea AICI  Sănătate să aveți! Cuvinte cheie:  sindromul Down copiii soarelui Sursa foto:  childrens.com Sursa:  healthline.com, cdc.gov
24 martie 2021
13:20
Din datele existente în acest moment tuberculoza (TBC) nu este boala care ar putea expune o persoană unui risc mai mare de infectare cu COVID-19, însă poate determina apariția simptomelor mai severe de îmbolnăvire. Există un șir de pași pe care îi pot întreprinde bolnavii de tuberculoză pentru a reduce probabilitatea îmbolnăvirii cu COVID-19, printre care se numără distanțarea socială, respectarea igienei mâinilor, evitarea contactelor sociale apropiate și respectarea tuturor recomandărilor și restricțiilor impuse de autoritățile de sănătate publică. Află în continuare cum sunt afectați bolnavii de tuberculoză latentă sau activă de pandemia  COVID-19 și care sunt diferențele dintre ambele îmbolnăviri. Cum a afectat pandemia COVID-19 îngrijirile bolnavilor cu tuberculoză Pandemia COVID-19 și restricțiile epidemiologice impuse au afectat serviciile de rutină oferite pacienților bolnavi de tuberculoză, dar și a celor suspectați de infectare, suferind, astfel, și depistarea în timp util a acestei infecții. Un studiu publicat în luna noiembrie 2020 în EClinical Medicine de către Revista britanică The Lancet și-a setat drept scop estimarea efectelor de lungă durată a perturbărilor în îngrijirea și depistarea activă a tuberculozei în țările afectate cel mai mult de această boală: India, Kenya și Ucraina. Ulterior, datele obținute au fost extrapolate asupra întregii populații de pe Glob. Cercetătorii au adaptat modelele matematice pentru a studia cum pot afecta restricțiile impuse de pandemia COVID-19 și întreruperea îngrijirii bolnavilor cu tuberculoză cazurile noi de îmbolnăvire și mortalitate prin această boală în următorii 5 ani. Rezultatele acestui studiu au identificat că și o afectare temporară a acestor servicii poate cauza o mărire pe termen lung a incidenței tuberculozei și a mortalității din cauza acestei boli. Chiar dacă restricțiile temporare totale ar putea provoca o reducere a transmiterii tuberculozei în rândul populației cu 50%, savanții au estimat că o suspendare de 3 luni a serviciilor acordate bolnavilor infectați de tuberculoză, urmate de 10 luni de revenire la normal ar putea cauza, pe parcursul următorilor 5 ani, la nivel global, un număr adițional de peste 4 milioane (4 702 800) de cazuri noi de tuberculoză și un număr adițional de peste 1 milion (1 044 800) de decese. Cauza principală a acestor creșteri este, potrivit cercetătorilor, acumularea cazurilor nedepistate de tuberculoză în timpul restricțiilor totale impuse (lockdown). În contextul pandemiei actuale, Organizația Mondială a Sănătății a apelat la toate serviciile de sănătate și programele naționale de combatere a tuberculozei să asigure îngrijirea adecvată și continuă a bolnavilor infectați de tuberculoză. Autoritatea internațională a subliniat importanța măsurilor de prevenire a infectării, diagnozei oportune, a tratamentului, îngrijirii pacienților, dar și a asigurării cu resurse umane suficiente în acest proces. Persoanele care suferă de TBC activă sau cei care se recuperează - În cazul în care ai simptome persistente ale tuberculozei sau te recuperezi după aceasta, poți fi expus unui risc mai mare de a fi infectat de o boală respiratorie, precum COVID-19. În orice caz, continuă să administrezi tratamentul prescris împotriva tuberculozei. În acest moment nu există evidențe clare că boala TBC activă ar putea expune bolnavul la un risc mai mare de infectare cu COVID-19, însă se știe că persoanele au rezultate mai slabe ale tratamentului dacă acesta este întrerupt. - Dacă te-ai restabilit complet după infecția TBC și nu ai alte boli concomitente care te-ar expune unui risc mai mare de forme grave de COVID-19, atunci riscul tău de infectare cu noul coronavirus este la fel ca și pentru populația generală de aceeași vârstă. - Este recomandat ca persoanele care au suferit de tuberculoză, în special cei care au suportat intervenții chirurgicale pulmonare, să urmeze cu strictețe recomandările autorităților de sănătate publică în contextul pandemiei actuale. De asemenea, pentru sănătate pulmonară pe timp de pandemie este important să fie evitat fumatul țigărilor sau a altor dispozitive electronice. Persoanele cu o formă latentă de TBC În acest moment nu există evidențe care ar sugera că tuberculoza latentă de sine stătător poate expune bolnavul unui risc mai mare de infectare cu COVID-19. Dacă ești într-o stare de sănătate bună, tuberculoza latentă nu poate influența simptomele asociate cu COVID-19. Medicamentele pentru tratamentul TBC Acestea sunt indicate pentru a trata tuberculoza, nu și COVID-19. În cazul în care suferi de TBC și trebuie să administrezi medicamente, continuă să o faci, alături de testele și investigațiile indicate și setate de medicul tău. Vaccinul împotriva COVID-19 și tratamentul TBC active sau latente - Dacă administrezi tratament împotriva TBC active sau latente, este sigur să fii vaccinat împotriva COVID-19 atunci când îți vine rândul. - În cazul în care nu tolerezi tratamentul împotriva TBC, trebuie să aștepți până te vei obișnui cu el și îl vei administra regulat, apoi să te vaccinezi împotriva COVID-19. Aceasta nu reprezintă o îngrijorare majoră, însă este important pentru a separa efectele adverse a tratamentului împotriva TBC de efectele adverse potențiale a vaccinării împotriva COVID-19. - În acest moment serviciile care au grijă de cei infectați de TBC nu îi asigură pe pacienți cu vaccinurile împotriva COVID-19. Compararea TBC și COVID-19 Urmărește în continuare tabelul în care sunt comparate ambele infecții: Criterii de comparare TBC COVID-19 Simptome Tusea, de obicei umedă, productivă, sputa cu sânge, dificultăți de respirație, febra, pierderea inexplicabilă în greutate, transpirații nocturne, oboseala Simptomele-cheie includ febra și frisoanele, tusea, pierderea gustului și a mirosului, dificultăți de respirație. Alte simptome pot include dureri în gât, dureri de cap, musculare și osoase, oboseala extremă, pierderea poftei de mâncare, greața, voma sau diareea. Cum este transmisă Bacilul care provoacă TBC este regăsit în picături foarte mici care pot rămâne în aer pentru câteva ore după ce cineva cu TBC pulmonară a tușit, suflat nasul, strigat sau cântat. O bună aerisire a spațiilor închise și razele solare pot scade cantitatea de bacili din aer. Virusul SARS-CoV-2 care provoacă boala COVID-19 se regăsește în picăturile eliminate de o persoană infectată în timp ce vorbește, tușește, suflă nasul, strigă sau cântă/vorbește tare. Picăturile diferă în dimensiuni, astfel încât chiar și o cantitate mică poate fi suficientă pentru a infecta o persoană. Picăturile mari sunt grele și pot cade pe podea sau alte suprafețe la o distanță de 2 metri de la persoana infectată. Picăturile mici sunt ușoare și pot rămâne suspendate în aer pentru câteva ore, în special în spațiile prost ventilate. Cel mai frecvent infectarea are loc în urma contactului apropiat cu o persoană infectată. Cum este diagnosticată Testul sputei (lichid eliminat din plămâni) pentru cei care tușesc sau alte probe în funcție de simptome. Prelevarea probelor din nas sau din gât și efectuarea testului PCR. Agentul patogen care provoacă infecția Bacilul Mycobacterium tuberculosis Virusul SARS-CoV-2 (coronavirusul de tip 2 al sindromului respirator acut sever) Prevenirea bolii Administrarea medicamentelor împotriva TBC pentru cei care s-au aflat în contact apropiat cu o persoană bolnavă, diagnosticul și tratamentul prompt al TBC active, măsurile de control adecvate pentru controlul infecției care vor ajuta la limitarea transmisiei (autoizolare în timpul infecției active, purtarea măștii). Aflarea acasă în caz de boală, respectarea distanței sociale, ventilarea corespunzătoare a spațiilor închise, igiena mâinilor și imunizarea împotriva bolii cu vaccinul COVID-19 Tratamentul Antibiotice Tratamentul de suport (de ex. oxigenul) și respectarea protocolului de tratament aprobat de autoritățile naționale de sănătate. COVID-19 și tuberculoza sunt două infecții respiratorii, depistarea timpurie și administrarea promptă a tratamentului împotriva acestora fiind imperativă pentru prevenirea formelor grave a bolii și a complicațiilor acestora. Urmați recomandările autorităților și a medicilor pentru a rămâne în siguranță. Sănătate să aveți! Cuvinte cheie:  COVID-19 tuberculoza Sursa foto:  sfatulmedicului.ro Sursa:  sciencedirect.com, who.int, bccdc.ca
Mai multe ştiri
©2004—2021 News.yam.md. Toate titlurile si continutul stirilor apartin surselor respective.
Republicarea materialelor este posibila doar cu acordul sursei.Condiţii de utilizare.